Întuneric aprins

Da, Paul, este o invartire pana la ameteala, mai repede sau mai incet, in singuratate, in tacere, in ne-lumina...
Multumesc de trecere.
Daniel

\"in oxigen incrustata\"-frumos! P.S. Multumiri pentru urari!

Multe din versuri dau senzatia aceea de rotund. Titlul e foarte bine ales, poemul construieste senzatia de intuneric aprins: \"flacara sub piele\",
\"vârtejuri luminoase
pâlpâind
nelumină\".
Mi-a placut si cum ai tusat imaginea de \"un val\", cu care se apropie de final poezia! Mi-a placut!

ametitor ca valul peste val intr-o zi cu furtuna, nu mai apuci sa respiri, senzatia aceea ca stii ce se va intampla, si totusi nu se intampla; intr-un final te trezesti pe mal.
si pe mine m-a impresionat singuratatea ta rotunda, pentru mine rotund inseamna altceva, poezia ta mi-a aratat o noua dimensiune.

si eu iti multumesc de trecere, Vali, mai ales intr-o zi festiva pentru tine! :)
DD

Ina, draga, ma tot gandesc sa merg pe la tara sa imi iau ceva de deochi, dar vad ca ma aprovizionezi tu! :)
Multumesc de apreciere si de prezenta.
cu drag,
daniel

...este imaginea unei lumi invartite spre ameteala, Bianca, rotund, cerc, vartej, valuri ... asta fac tacerea si singuratatea in poezia asta.
Multumesc pentru timpul acordat.
cu drag,
:)

Scrii o poezie care mă inspiră! deci e poezie adevarată!iată:
Simt cum flacăra zăpezii
imi arde pe sub piele
singurătatea din
nopțile rotunde și reci!
iubitul meu, în Hymalaia,
deschide ziua cu cercurile nopții
doar acolo, trofeul anului
se vrea pomul de Crăciun!

timpul, în cercuri concentrice,
se aleargă pe sine,...
mai mult sau mai puțin
Dumnezeu știe câte ceva
... și depre noi!