Puritatea s-a născut demult
atunci când iarna
era atât de dalbă
De atunci mereu stau și ascult
al ei tumult
de vrajă albă
ascult mereu cum trena ei
pământul îl atinge
cu-n foșnet lin
de
Când noaptea se așterne,
tăcută și pustie,
Pe freamătul de perne
o tâmplă, viața-și scrie.
Pe patul alb de rânduri
bătrâna-mi tinerețe
Mă poartă printre gânduri
șoptindu-mi trist
Acelei Ei, de mai târziu
Pe care gândul meu o cheamă
Să mi te faci, din străveziu
Un vis rebel, fără de teamă
Te chem mereu, mereu, mereu
Deși ades mă tem de tine
Ca nu cumva, în neantul
I.
Dacă în secolul vitezei
Totul nu-i doar simetrie
Depănăm firul genezei,
Alge, rimă, geometrie
Sunt formule, teoreme,
Prin iubiri amestecate,
Dar și astfel de probleme
Demonstrez că-s
Odată l-am căutat pe Dumnezeu,
Demult, în cerul Lui cel mare
A fost atunci când poate eu
Eram atât de mic
încat, nu ajungeam nici la altare
Demult, atunci când am strigat,
întoarce-ți,
