I.
Dacă în secolul vitezei
Totul nu-i doar simetrie
Depănăm firul genezei,
Alge, rimă, geometrie
Sunt formule, teoreme,
Prin iubiri amestecate,
Dar și astfel de probleme
Demonstrez că-s
Puritatea s-a născut demult
atunci când iarna
era atât de dalbă
De atunci mereu stau și ascult
al ei tumult
de vrajă albă
ascult mereu cum trena ei
pământul îl atinge
cu-n foșnet lin
de
Acelei Ei, de mai târziu
Pe care gândul meu o cheamă
Să mi te faci, din străveziu
Un vis rebel, fără de teamă
Te chem mereu, mereu, mereu
Deși ades mă tem de tine
Ca nu cumva, în neantul
Odată l-am căutat pe Dumnezeu,
Demult, în cerul Lui cel mare
A fost atunci când poate eu
Eram atât de mic
încat, nu ajungeam nici la altare
Demult, atunci când am strigat,
întoarce-ți,
Când noaptea se așterne,
tăcută și pustie,
Pe freamătul de perne
o tâmplă, viața-și scrie.
Pe patul alb de rânduri
bătrâna-mi tinerețe
Mă poartă printre gânduri
șoptindu-mi trist
