Jurnale

Soare, în bătaia lacrimilor mele raza ta s-a scufundat, umbra ta mă doare, pleoapele mi-s grele, iar pământul l-am udat

Puritatea s-a născut demult atunci când iarna era atât de dalbă De atunci mereu stau și ascult al ei tumult de vrajă albă ascult mereu cum trena ei pământul îl atinge cu-n foșnet lin de