Poezii

I. Dacă în secolul vitezei Totul nu-i doar simetrie Depănăm firul genezei, Alge, rimă, geometrie Sunt formule, teoreme, Prin iubiri amestecate, Dar și astfel de probleme Demonstrez că-s

Acelei Ei, de mai târziu Pe care gândul meu o cheamă Să mi te faci, din străveziu Un vis rebel, fără de teamă Te chem mereu, mereu, mereu Deși ades mă tem de tine Ca nu cumva, în neantul

Odată l-am căutat pe Dumnezeu, Demult, în cerul Lui cel mare A fost atunci când poate eu Eram atât de mic încat, nu ajungeam nici la altare Demult, atunci când am strigat, întoarce-ți,

Când noaptea se așterne, tăcută și pustie, Pe freamătul de perne o tâmplă, viața-și scrie. Pe patul alb de rânduri bătrâna-mi tinerețe Mă poartă printre gânduri șoptindu-mi trist