Daniel Ciolea

Din înălțimi Am privit peste Marele Zid chinezesc. Mai rămăseseră doar urme de orgasm în perversitatea de culori a curcubeului. Pământul doar era pătrat, și oricum îl priveam, rămânea

Cine mai are puterea Să se arunce în gura lumii Ca un nebun ce-și dorește închisă o pleoapă Cu un clei veșnic din indiferență, uitare si vomă... Există patru ceasuri în viața fiecăruia din

Popa, cel pe care îl vedeam în fiecare zi Boscorodind, ori pe engleză Boscoroding, Are ceva fermecător în natura sa umană. Are un șarm în natura sa umană. Nu are altceva decât ceea Ce cu

Coriolan Are nume de bastard Se imprimă în minți și suflete Ca un topor ascuțit în maioneză. E vorba de hrană spirituală Ciolan Pulpan, parmezan Tot ceea ce sufletul nostru

Beau stropii de rouă timpurie Acoperiți de nimbul albastru al inconștienței. Mă sufoc de prea multă adulare lugubră A tot ce mai însemna adineaori visare. Puful cel cald cu care Voința mea se

Aloriola ești balena mea urcă-te pe un picior, că de nu eu te împing! Jos la vale pe ogor. Soarele răsare azi. Din nou. Am batistele murdare. Din nou. Si Tu intrebi zilnic ce-i nou. Am

Pianista Începură aventura La bord de aeroplan Odată cu a ei venire Împreună cu-al ei pian. Pian, să știe toată lumea E bucata de-abanos Ce-n formă triangulară Ne încântă-n mod

Se spune că odată, demult, Cincisprezece crai stăteau Într-o poieniță. Lângă ei, tăcută, tandră Lada de bere. Una, Plină ochi de douăzecișidouă de sticle de Kaiser. Pe când se pregăteau

Azi am găsit o frunză. Era fragilă, și nu părea că vrea să mai trăiască. Se supărase pe tine, și pe tine, la fel ca toate celelalte frunze pe care le-ai găsit în stradă și nu le-ai dat adăpost. Ele

Am încredere în voi, Dragii mei, Sunteți persoane emerite, Dragii mei. Atât cât capul vă va sta pe umeri Dragii mei, Veți vedea lumea de sus, Urâților! Cine știe care este

Accidental am nimerit pe malul Begăi. Clipocea apa în paharele de cristal. Veneau din Boemia si tocmai de aceea Totul părea atât de boem! Ne pișcau țânțarii și nu le păsa Că noi nu stam pe

\"-Am să fac o poezie Dulce cum mai am o mie Și-am s-apar cu ea pe sit Povestind despre vreun mit.\" \"-Tare mult îmi place mie Să citesc ce tu compui Și cu suflet și cu sânge Minotauri cum

Abstract Ne mișcăm lent pe faleză Cu lesa petrecută după cap N-o putem scoate de freză Aș crede că e handicap. Nu e ce pare, știu prea bine Că și Tutankamon zicea Că vreme trece, vreme