Frunza

Azi am găsit o frunză. Era fragilă, și nu părea că vrea să mai trăiască. Se supărase pe tine, și pe tine, la fel ca toate celelalte frunze pe care le-ai găsit în stradă și nu le-ai dat adăpost. Ele stiu ca tu ai un cămin cald, cu o masă pe care tronează o oală mare de supă de tăiței, și felul doi; și ele mai stiu ca ai un câine care te linge între degete cand stai la masă. Și că ai o sotie iubitoare care îti stă alături tot timpul. Daca nu ai, înseamnă că mai greșesc și frunzele. De cate ori ai călcat pe frunzele în agonie de pe potecile parcurilor... Nici nu ți-a dat prin gând că prin vinele lor încă mai poate curge un strop de viată. Ai călcat nemilos, la fel de ușor cum te-ai urca în autobuz cand nu e aglomerație. Urci, te prinzi de bară și nu te mai interesează de frunzele rămase afară în urgia specifică toamnelor furtunoase care nu sunt deloc calme. Te îndrepti spre casă, iar frunza se gandeste la diferite variante de a-ți pune piedică, pentru a te determina sa o iei cu ea acasă. Uneori chiar îi iese; dar și atunci, tu, ca un nemilos organism superior, consideri că te-ai dereglat putin și de aceea ai cazut! Stupid și banal. Și totusi, frunza a rămas acolo. Aveți grijă la frunze!