Daniel Ciolea
@daniel-ciolea
„Dip me in chocolate and throw me to the lesbians!”
M-am nascut intr-o perioada tulbure pentru toti, pentru ceilalti pentru ca nu stia nimeni de capu lui, pentru mine pentru ca eram inca prea mic ca sa fac la fel. Am urmat cursurile renumitei scoli de speologie Traian Vuia din Cluj-Napoca. Ma fascineaza zborul stelelor prin spatiul galactic, de unde…
Carmen, titlul tău nu a fost întâmplător... filmul meu preferat. După căutări îndelungi, l-am obținut pe DVD - exact în ziua când Christopher Reeve, cum am aflat câteva zile după la știri, încetase din viață. Mari actori, mare film!
Pe textul:
„Farmecul nebun al presei de odinioară..." de Ghinea Nouras Cristian
Acea epidemie de care amintești s-a petrecut in jurul anilor 1812-1789 pe Coasta de West a United States of America yeah! - și a durat cam trei ani. A afectat in special capacitatea de producție agricolă a Pieilor Roșii și a clasei distincte Redneck, moment în care societatea a avut de luat o decizie importantă. Astfel, pentru contracararea consecințelor diminuării producției de cânepă, fiecare locuitor din cei ai satelor sub 850m altitudine au fost invitați să își doneze podoabele capilare pentru coaserea de noi covoare și totodată construcția primelor nave de război, unde funiile erau înlocuite de cosițe impletite. Astfel, la sosirea spaniolilor câteva sute de ani mai târziu, pieile roșii erau deja naturalizați americani și puteau deja primi vizite din partea triburilor omologe canadiene fără nici o problemă. S-a scris multă literatură despre aceste perioade tulburi ale ținuturilor considerate \"Țara Soarelui Răsare\" și numite așa în altă țară, tocmai cea pe care noi și astăzi o numim \"Țara Soarelui Răsare\". E vorba de pură geografie.
Îți recomand, dacă îți pică din mână antologia lui Leo Metagoldwin-Meyer\'s, \"Despre fapte de viață ale Redneck în America de Mijloc și fuziunea cu triburile înrudite Red, Hot, Chili și Pepper\"
Pe textul:
„Baiazid și un posibil emir" de Lory Cristea
Timpul nu mi-a permis în ultima vreme să mă apropiu prea mult de artă, însă uite cum se adeverește străvechea noastră zicală potrivit căreia ni se dezvăluie atât de frumos și totodată plin de învățăminte memorabile, clasice de acum limbii române, cum că:...
pardon, am uitat ce-am vrut să spun mai inainte. Dar nu face nimic, mă simt împlinit prin faptul de a fi citit poezia ta, care acum mai mult ca oricând, este un izvor de măreție spirituală.
Sunt mândru că sunt ROMÂN!
Sentimentul patriotic, alimentat de dragostea de țară și dorul de glia străbună m-au cizelat, au făcut din mine un fin analist al calității poeziilor tale, cum ar fi fost \"CTC\" pe vremuri.
Țin să spun că e totul OK, îmi doresc doar să nu te oprești aici, chiar odată ajuns în culme. Du-te mai departe și speră că dincolo de vârful colinei, după care încă nu vezi ce e, să se găsească cel mai falnic munte, vizibil de oriunde, chiar și de unde ești acuma!
Nu îmi dau seama dacă dpdv. material e posibil așa ceva, dar să rămânem niște visători!
Partea cu biciuitul până la sânge mi-a plăcut în mod deosebit, chiar voiam să folosesc și eu sintagma într-o creație a mea, însă iată cum mi-ai luat-o tu înainte! Nu-i nimic, să fii sănătos, așa cum ți-am spus și atunci când mi-ai luat-o înainte la unica toaletă de la recepția aceea de la Birmingham, acum vreo 15 ani, mai ții tu minte! Ți-am spus eu să nu bem Tia Maria cu avocado!
Ei, până una alta, sper să ne revedem, fie la vreun congres, fie la un comentariu!
Cu drag,
Daniel Ciolea
Pe textul:
„Definitie de Femeie" de Daniel Cristea
In al doilea rând, cu toate ca raspund atât de rar, caci nu intru des pe site-ul asta cu intentia completarii corolei de minunätii ce apar pe aici, cu propriile mele reziduuri de ardere emotionala, mai citesc asa, pe sarite cate un text ce apare aici. Ma bucura tare mult ca mai sunt si oameni care isi gasesc timp sa fuga de viata de zi cu zi pentru un pic de refugiu in lumea frumoasa a literelor. Cu toate ca nu totdeauna sunt foarte reusite, da-mi voie sa apreciez naivitatea care se revarsa din textul tau „Achim“; cred ca asa s-a vrut a fi, doar naivitatea e una din trasaturile specifice copilariei, nu e vorba de altceva, nu? Altfel subscriu la ce a spus unul din comentatorii respectivului text, e intr-adevar antrenant si destul de clar directionat.
In al treilea rând (vai da´ lungi sunt la citit astea cateva randuri :) imi cer scuze ca apreciez scrierile altora cand eu insumi ma prezint asa de slabut „la interval“. Teribilisme gasim oriunde, si la orice varsta si sex, deci nu stiu de unde si pâna când aprecierea ca as fi „un barbat“ si nu o femeie, iar varsta hai sa spunem ca se apropie. Cat de mult... MISTER. Ramâne poate sa deduci pe viitor.
Daca imi permiti un pic de teribilism in plus astazi, as dori sa comentez teribilist poezia ta cu un singur cuvânt: „extraordinara“. Asta chiar e culmea teribilismului...:)
Hai sa continui cu rautatile si sa comentez pur tehnicist poezia ta, asa cum de altfel s-a facut in repetate rânduri pe site. O analiza e prea mult spus, e doar un semnal de alarma. Atâta albastru e aici printre rândurile de pe „poezie.ro“, atâtea gheare, atâta nea, atâtea aripi, ochi, radacini... Nu pare a mai fi poezie pe aici, mai degraba o metamorfoza a lumii poetului asa cum o stim (de la un Nichita, care din fericire e la mare pret aici,de la un Cosbuc, Arghezi, Eminescu, Blaga, etc.. pana la plus infinit doar pentru literatura romäna.). O metamorfoza spre „O lume disparuta“(vezi Arthur C.Doyle, eu sunt doar la aceasta lectura), acoperita de o jungla deasa de tip amazonian ce lasa sa se intrevada un cer ce e drept albastru, brazdat uneori de pterodactili fiorosi cu ghiare lungi si pene frumos colorate. Ce sa spun, e o imagine noua, dar nu tocmai poetica.
De ce spun ca sunt prea multi „fulgi“ si „pene“ pe aici? Iata putine exemple pentru care ma voi folosi de textele literare publicate de un amic al meu, care intamplator m-a si deconspirat inca de la venirea mea pe site. Ei bine, nu ma pun cu el, ca are level 100 sau ma rog, cum i-o fi spunând. Deci domnul ce se ascunde sub pseudonimul Mirart spunea intr-o poezie a sa:
„Am sa ma spanzur de geana unei frunze,
nascuta-ntr-un copac cu radacini in buze.”
Ei bine, se pare ca e foarte adânc inradacinata in graiul românesc aceasta frunza cu tulpinile ei cu tot, caci reapare la ceva timp in mai multe scrieri, inclusiv in \"Melancolie\".
Apoi Mirart spunea:
“Mi s-a desprins un ochi gasindu-l pe celalalt,al tau.
(…)
ochiul tau a devenit ochiul meu iar ochiul meu a devenit ochiul tau.”
Sper sa nu fie vorba de ochiul aceluias vertebrat zburator pomenit in textul tau, ca iute-iute dau fuga la mami sub poala si nu mai am timp sa inteleg metafore.
Hai sa mergem asa, retroactiv, catre inceputul poeziei.
“S-a strecurat in sufletu-mi
un fulg din dorul de-a ingheta
o bataie-a inimii.
Acum ning...” , apare in poezia \"Ning\" de acelasi inzestrat autor, Mirart.
Fragmentul cu aceeasi tematica din poezia in chestiune suna cam asa:
“as ninge
peste doua coline
daca as putea
cu fulgi mari
cu fulgi marunti
ori chiar razlet”
Asta da nastere in mintea mea unei intrebari firesti:
Oare autorul sau, in fine, cel care slujeste de subiect intregului fenomen de precipitatii, ori inca nu e hotarât sa ninga, ori o vaga banuiala ii roade spiritul: va fi el oare destul de vast ca sa ninga chiar peste doua coline? Ori va trebui sa ninga in zig-zag, dând nastere unui superb efect de prezență difuza, frumos sugerat altfel prin „razlet”?
Apoi... “contopiti in aer...
Plonjam in sus pe asternutul albastru” suna foarte frumos nu e asa? In poezia lui Mirart. Dar acel “zbor” spre inalt si “albastrul” infinit al cerului (respectiv al gândului in “Melancolie”), se regasesc la distanta de doar cinci (din nou tehnicist) cuvinte in poezia ta?
Poate se vor ridica voci sa spuna: da domnule, dar potrivit parerii tale, ar trebui ca fiecare cuvânt care apare in poezie sa fie absolut nou si original? Unde am ajunge? Sa creem in fiece zi un vocabular nou, o limba noua? Le-as raspunde de pe acum domniilor lor: Nu,domnilor, doar sa nu punem cap la cap vesnic aceleasi asociate notiuni, nu de alta dar o putem numi cel putin monotonie. Uite, daca doresti un exemplu de ceva nou cu aceleasi cuvinte, iti recomand lectura a doua dintre textele Carinei: „Albastru“ si „Intotdeauna albastru“. Are si ea gheare, albastru cât incape, si mai are si aripi. In poeziile sale, desigur :) Dar e vorba de ceva ce mi se pare chiar insolit in peisajul poeziei.ro. Prin valoare.
Ei bine, hai sa terminam intr-o nota festiva aceasta scurta dizertatie daca vreti, doar daca nu suna prea fortat si aberant. :).
Luându-mi inima in dinti sa fac o critica la adresa site-ului, iti spun ca in linii mari ideea de a crea un loc de intâlnire a celor ce vor sa incerce marea cu degetul in domeniul literaturii, mi se pare un lucru de bun augur. Chiar daca ideea nu e neaparat originala. Dar functioneaza. Asa incat, SPOR LA PENIȚÃ.
Un baietel de treaba, alias Oana Sarbu
Pe textul:
„Melancolie" de retras
De asemenea, pe cei care au intrat în \"hora\" rotativei tiparniței, prin numele lor, bineînțeles.
O nemulțumire aș avea totuși, nu înțeleg cum nici măcar unul din textele mele mai recente, care uneori au fost considerate de mare valoare, nu a fost inclus în această, altfel-emoționantă colecție literară!
Poate comisia editorială va privi mai atent și mai profund la următoarea selecție și nu va mai omite texte cu adevărat sensibile!
Bravo și Succes pe viitor,
Daniel
Pe textul:
„Ultima generație, primul val" de Radu Herinean
Pe textul:
„Cîrciuma lui Bicuță - 36" de Liviu Nanu
-Incurajeaza-i pe membri sa se uite in oglindä inainte de a posta.
-Fä pacte/link-uri interactive cu reviste, cercuri, publicatii literare
-Scoate link-ul cu jocuri, noutati IT
-Creaza posibilitatea contactarii personale intre autori (gen addfriend in hi5, facebook etc) färä a fi nevoie de postarea adreselor, telefoanelor pe site
-Lärgeste spectrul de categorii la postare
-Fä tot ce aminteam mai sus cu suflet.
Are sa-ti iasa :)
Pe textul:
„O întrebare pentru fiecare" de Radu Herinean
Ca sa pun cireasa pe tort, vine eu cu ineptiile:
Imi place sa citesc, pe tine te-am citit din prima. Ochii tai inseamna mult pentru mine fiindca i-am citit in timp ce reciteau poeziile tare frumoase si mi-au spus ca esti asa cum te citisem de la inceput.
Ai audienta maxima, iar daca vrei sa ai si mai maxima, cauta-ma pe msg. si se rezolva.
Imi place coperta celei de-a doua carti, dar pe prima inca nu am vazut-o! (asta e critica) Unie sa o gasesc eu oare?
Mitica a procedat la deconspirari periculoase si trebuie avut grija. Sa nu spuna nimic despre intalnirea noastra la congresul din Toronto il rog mult de tot, ca ne baga pe amandoi in bucluc!
Am revenit dupa o luuuuuunga absenta pe poezie.ho si primul lucru, evident, am dat un oki la Loricutza pe pagina.
Si stii ceva, pe 26 vreau sa vin acasa ;)
Te pup cu drag,
Nutellas.
Pe textul:
„În Uricani se naște poezia - Loredana Cristea un înger cu ciorapi negri de plasă" de Maria Prochipiuc
nici eu nu sunt croitor ori să am ceva de-a face cu branșa-nu! Recunosc că mi-am mai cârpit și eu uneori, drept că tare rar - doar la ananghie, un ciorap ori un nasture evadat din manșetă. Cu mașina m-am jucat însă mai demult, ani buuuni în urmă, când ai mei au făcut investiția respectivă mai mult din curiozitate, mașina tot aproape nouă a rămas până azi! Însă, tehnic vorbind, dacă mai țin bine minte, acele au intr-adevăr un pătrat,(hexagon?) la unul din capete, unde se prinde pe \"pistonul\" ăla. Iar la capătul de jos, (ciudat) au o gaură prin care se trece ața de pe mosor. MAi țin minte că eram talentat la rupt ață și ace, iar kinul cel mare era pusul firului de dedesubt :)
Dar cum nu vreau să stric mitul perfecțiunii acelor românești, acum nu voi mai continua în tonul ăsta de constructor de mașini :)
Lory, Dorin
aprops de chiloții mei
Am știut că ceva \"pute\",
M-au luat ei de nebun...
Dar i-am dus în service iute
Și le-am pus gume \"An Bun\".
Pe textul:
„Mașina de cusut" de Daniel Ciolea
Dacă imi dai voie, am să fac o comparație scurtă:
Alb nu e negru, rosu e rosu, dar gri nu e albastru. Dacă intelegi ce vreau sa spun. Dacă nu, atunci suntem doi.
Oricum, inexplicabilul rămâne parte a existenței noastre. Asadar, extrag scurt din parodia ta de azi, coroborat cu extrase din textul meu de aseară \"Episod istoric\", rezultă următoarele: (citate alternative din cele 2 texte)
-Cu siguranță [...] că bea
-își beau porția de bragă
-dusmanii [...] nu întrebaseră pe nimeni, așa că cei de dincoace de râu se simțiră lezați
-Ieniceri,[...]ba și-un emir, Vin să dea fără motive oamenilor cu sictir
-Se apropie de râu si își descheie ostentativ primii doi nasturi de la cămeșe
-Vezi că eu nu port pe mine o pereche de bikini
-Doar de-ți lași părul să crească pân\' ți-ajunge la chimir
Barba ta neagră ca smoala să ți-o lași lungă de tot
Toată lumea va să știe de emirul Barbă-Cot
-Vroia să își impresioneze inamicii,[...] căci erau acum acoperite de un păr stufos, o mândrețe de bărbăție. Avea dreptate să își umilească adversarii așa, mai ales că aceștia erau rași în cap aproape toți, și nu mai aveau păr in rest, deloc.
-nu i-ar fi crâcnit stăpânului său că mănâncă prea des, ori prea mult
-Poți să ții și post emire dar ai voie la brânzoaice
-De-ncetezi ca să-ți mai curgă, ochii-ntr-una
-prin fața ochilor înlăcrimați ai domnitorului, iar acesta, din cauza curentului, clipea des
Acum, lăsând la o parte tematica Arabellei :) te invit la primul cenaclu de telepatie din cadrul Poezie.ho.
Cu mult drag si la mai multe,
Daniel
Pe textul:
„Baiazid și un posibil emir" de Lory Cristea
1.Din poezia ta n-am înțeles altceva decât că tu ești foarte trist dar că îți place la Vama Veche.
2.Privind scurt pagina ta, am considerat că ai ca meserie aceea de pompier. La locul de muncă se pot întâmpla multe, iar asta nu mai e artă!
Dacă nu te deranjează, aș profita prin a da aici un sfat celor care se \"simt\": nu mai folosiți persoana întâi singular in scris căci este marcă înregistrată. Spre exemplu, în prop. \"Eu Mă Duc să mănânc la Măc Donald\'s\" avem de-a face doar de proprietăți protejate legal și intelectual.
Cu stimă și pe curând,
Daniel
Pe textul:
„ceaiul orelor 6 jumatate din 13" de Daniel Bratu
Am ghicit, așa-i? ;)
E cea mai bună poezie a ta altfel, nici o mirare că a fost chiar publicată, nu la pagina de autor. Pe drept cuvânt, ai apărut pe site, între toți \"greii\" paginii!
Felicitări, ține-o tot așa!
Daniel
Pe textul:
„Tu..." de adsfdsfsfs
Pe textul:
„Urca Raiul pe Pamant" de Daniel Cristea
Intonând un mi-mi-la
Cu sunet spart de stridențe
Prin fumul Mariei și al Ioanei.
Frumos, mi-am permis să fac o sinteză... La recitire
Pe textul:
„un sunet de harfă sub narcoză" de angela furtuna
Mändru, tantos, drept in sa
Imi indrept privirea grea
Cätre EA.
E-o baclava
Dulce tare, chiar de-i rea
uneori la vorbä. Dar de-ar vrea
Sä fie femeia mea
Inima-mi va tresälta,
Roibul iute-oi alerga
S-o ajung;si-apoi, asa
Cum e legea, voi afla
De ce spun bärbatii \"DA\"!
ups am mers prea departe
Drägutä epigrama ta, influente...primavaratice? ;-)
Pe textul:
„Epigrama" de Lory Cristea
Dar frumoasele machiate
Cum apar și dau o tumbă
Fac bărbaților ...dreptate.
Pe textul:
„Cariere moderne" de Lory Cristea
Mii și mii de oameni le citesc!
Drept urmare-azi noapte Vodă
La poartă a scris: \"ÎNCHIS - REVIZUIESC\". :)
Pe textul:
„Revolutie" de Lory Cristea
E mai mult decât un joc pentru amatorii de rebus ori iubitorii volumelor Cireșarii. E un lucru dureros, evident și totuși nevăzut de cei care postează câte un text nou. Mai ales cei cu pretenții, majoritatea celor de pe site; e un lucru vizualizat de sute de ori pe zi de către membrii site-ului! De ce trebuie să vină Lorenzo Lamas in pagina voastră să vă arate cu degetul?
Mi se pare mai mult decât jenant ca o asemenea grețeală de limbă (pardon, am nimerit pe lângă, era greșeală) să dăinuie pe rubrica de postări noi de \"texte literare\"!!!???! Am învățat cred in clasa a III-a anumite reguli de gramatică. Plus de exprimare demnă. Aici, chiar \"greii\" paginii au dat tonul la rahat.
Ca să pricepeți în final despre ce e vorba, faceți jocul, rezolvați șarada de mai sus. Dacă mai apoi mai descoperiți și niscaiva alegorii, ați înțeles cum văd eu treaba.
Și spuneți-i careva lu\' șefu\' să nu mai scrie greșit gramatical.
La mai mare.
Pe textul:
„\"In Excelsis Neo\"" de Daniel Ciolea
Îmi cer, totuși, scuze în fața eventualilor atinși de mesajul poeziei în momente nepotrivite :)
Pe textul:
„Ani de liceu" de Daniel Ciolea
Eu îți doresc din toată inima, un Sfânt din acela să-ți calce pragul și să nu te mai lase vreodată! Ori... mai degrabă... să nu mai POATÃ pleca de la tine ;)
Pe textul:
„La o bere cu Valentin ...." de Lory Cristea
