Daniel Ciolea

Circa 10 ani în urmă am primit împrumut de la un prieten un tom de ziare Universul, din perioada interbelică. Țin minte și acum lacrimile de râs ce mi-au curs pe obraji la citirea și recitirea lor. Dar și întoarcerea în timp imaginară pe care mi-au ocazionat-o. Știți careva vreo adresă web unde mai există spilcuiri din presa vremii? Mersi anticipat!
Carmen, titlul tău nu a fost întâmplător... filmul meu preferat. După căutări îndelungi, l-am obținut pe DVD - exact în ziua când Christopher Reeve, cum am aflat câteva zile după la știri, încetase din viață. Mari actori, mare film!

Așa e, exact cum spui tu, dragă Lory!
Acea epidemie de care amintești s-a petrecut in jurul anilor 1812-1789 pe Coasta de West a United States of America yeah! - și a durat cam trei ani. A afectat in special capacitatea de producție agricolă a Pieilor Roșii și a clasei distincte Redneck, moment în care societatea a avut de luat o decizie importantă. Astfel, pentru contracararea consecințelor diminuării producției de cânepă, fiecare locuitor din cei ai satelor sub 850m altitudine au fost invitați să își doneze podoabele capilare pentru coaserea de noi covoare și totodată construcția primelor nave de război, unde funiile erau înlocuite de cosițe impletite. Astfel, la sosirea spaniolilor câteva sute de ani mai târziu, pieile roșii erau deja naturalizați americani și puteau deja primi vizite din partea triburilor omologe canadiene fără nici o problemă. S-a scris multă literatură despre aceste perioade tulburi ale ținuturilor considerate \"Țara Soarelui Răsare\" și numite așa în altă țară, tocmai cea pe care noi și astăzi o numim \"Țara Soarelui Răsare\". E vorba de pură geografie.
Îți recomand, dacă îți pică din mână antologia lui Leo Metagoldwin-Meyer\'s, \"Despre fapte de viață ale Redneck în America de Mijloc și fuziunea cu triburile înrudite Red, Hot, Chili și Pepper\"

Mitică, mă bucur nespus să pot reveni în pagina ta de creație!
Timpul nu mi-a permis în ultima vreme să mă apropiu prea mult de artă, însă uite cum se adeverește străvechea noastră zicală potrivit căreia ni se dezvăluie atât de frumos și totodată plin de învățăminte memorabile, clasice de acum limbii române, cum că:...
pardon, am uitat ce-am vrut să spun mai inainte. Dar nu face nimic, mă simt împlinit prin faptul de a fi citit poezia ta, care acum mai mult ca oricând, este un izvor de măreție spirituală.
Sunt mândru că sunt ROMÂN!
Sentimentul patriotic, alimentat de dragostea de țară și dorul de glia străbună m-au cizelat, au făcut din mine un fin analist al calității poeziilor tale, cum ar fi fost \"CTC\" pe vremuri.
Țin să spun că e totul OK, îmi doresc doar să nu te oprești aici, chiar odată ajuns în culme. Du-te mai departe și speră că dincolo de vârful colinei, după care încă nu vezi ce e, să se găsească cel mai falnic munte, vizibil de oriunde, chiar și de unde ești acuma!
Nu îmi dau seama dacă dpdv. material e posibil așa ceva, dar să rămânem niște visători!
Partea cu biciuitul până la sânge mi-a plăcut în mod deosebit, chiar voiam să folosesc și eu sintagma într-o creație a mea, însă iată cum mi-ai luat-o tu înainte! Nu-i nimic, să fii sănătos, așa cum ți-am spus și atunci când mi-ai luat-o înainte la unica toaletă de la recepția aceea de la Birmingham, acum vreo 15 ani, mai ții tu minte! Ți-am spus eu să nu bem Tia Maria cu avocado!
Ei, până una alta, sper să ne revedem, fie la vreun congres, fie la un comentariu!
Cu drag,
Daniel Ciolea

Țin să îi felicit pe toți cei care au contribuit la apariția acestui volum. Este chiar și foarte frumos legat!
De asemenea, pe cei care au intrat în \"hora\" rotativei tiparniței, prin numele lor, bineînțeles.
O nemulțumire aș avea totuși, nu înțeleg cum nici măcar unul din textele mele mai recente, care uneori au fost considerate de mare valoare, nu a fost inclus în această, altfel-emoționantă colecție literară!
Poate comisia editorială va privi mai atent și mai profund la următoarea selecție și nu va mai omite texte cu adevărat sensibile!
Bravo și Succes pe viitor,
Daniel

Nu inchide cineva odata si pe oamenii äia dom´le! Ca nu poate cäinii seriosi nici sa mai iasa pe strada de frica lor!!!

-Design/aspect: schimba verdele si cafeniul - sunt oribile.
-Incurajeaza-i pe membri sa se uite in oglindä inainte de a posta.
-Fä pacte/link-uri interactive cu reviste, cercuri, publicatii literare
-Scoate link-ul cu jocuri, noutati IT
-Creaza posibilitatea contactarii personale intre autori (gen addfriend in hi5, facebook etc) färä a fi nevoie de postarea adreselor, telefoanelor pe site
-Lärgeste spectrul de categorii la postare
-Fä tot ce aminteam mai sus cu suflet.
Are sa-ti iasa :)

Lory,
Ca sa pun cireasa pe tort, vine eu cu ineptiile:
Imi place sa citesc, pe tine te-am citit din prima. Ochii tai inseamna mult pentru mine fiindca i-am citit in timp ce reciteau poeziile tare frumoase si mi-au spus ca esti asa cum te citisem de la inceput.
Ai audienta maxima, iar daca vrei sa ai si mai maxima, cauta-ma pe msg. si se rezolva.
Imi place coperta celei de-a doua carti, dar pe prima inca nu am vazut-o! (asta e critica) Unie sa o gasesc eu oare?
Mitica a procedat la deconspirari periculoase si trebuie avut grija. Sa nu spuna nimic despre intalnirea noastra la congresul din Toronto il rog mult de tot, ca ne baga pe amandoi in bucluc!
Am revenit dupa o luuuuuunga absenta pe poezie.ho si primul lucru, evident, am dat un oki la Loricutza pe pagina.
Si stii ceva, pe 26 vreau sa vin acasa ;)
Te pup cu drag,
Nutellas.

Vlade
nici eu nu sunt croitor ori să am ceva de-a face cu branșa-nu! Recunosc că mi-am mai cârpit și eu uneori, drept că tare rar - doar la ananghie, un ciorap ori un nasture evadat din manșetă. Cu mașina m-am jucat însă mai demult, ani buuuni în urmă, când ai mei au făcut investiția respectivă mai mult din curiozitate, mașina tot aproape nouă a rămas până azi! Însă, tehnic vorbind, dacă mai țin bine minte, acele au intr-adevăr un pătrat,(hexagon?) la unul din capete, unde se prinde pe \"pistonul\" ăla. Iar la capătul de jos, (ciudat) au o gaură prin care se trece ața de pe mosor. MAi țin minte că eram talentat la rupt ață și ace, iar kinul cel mare era pusul firului de dedesubt :)
Dar cum nu vreau să stric mitul perfecțiunii acelor românești, acum nu voi mai continua în tonul ăsta de constructor de mașini :)

Lory, Dorin
aprops de chiloții mei

Am știut că ceva \"pute\",
M-au luat ei de nebun...
Dar i-am dus în service iute
Și le-am pus gume \"An Bun\".

Draaaga mea Lory,
Dacă imi dai voie, am să fac o comparație scurtă:
Alb nu e negru, rosu e rosu, dar gri nu e albastru. Dacă intelegi ce vreau sa spun. Dacă nu, atunci suntem doi.
Oricum, inexplicabilul rămâne parte a existenței noastre. Asadar, extrag scurt din parodia ta de azi, coroborat cu extrase din textul meu de aseară \"Episod istoric\", rezultă următoarele: (citate alternative din cele 2 texte)

-Cu siguranță [...] că bea
-își beau porția de bragă

-dusmanii [...] nu întrebaseră pe nimeni, așa că cei de dincoace de râu se simțiră lezați
-Ieniceri,[...]ba și-un emir, Vin să dea fără motive oamenilor cu sictir

-Se apropie de râu si își descheie ostentativ primii doi nasturi de la cămeșe
-Vezi că eu nu port pe mine o pereche de bikini


-Doar de-ți lași părul să crească pân\' ți-ajunge la chimir
Barba ta neagră ca smoala să ți-o lași lungă de tot
Toată lumea va să știe de emirul Barbă-Cot
-Vroia să își impresioneze inamicii,[...] căci erau acum acoperite de un păr stufos, o mândrețe de bărbăție. Avea dreptate să își umilească adversarii așa, mai ales că aceștia erau rași în cap aproape toți, și nu mai aveau păr in rest, deloc.

-nu i-ar fi crâcnit stăpânului său că mănâncă prea des, ori prea mult
-Poți să ții și post emire dar ai voie la brânzoaice

-De-ncetezi ca să-ți mai curgă, ochii-ntr-una
-prin fața ochilor înlăcrimați ai domnitorului, iar acesta, din cauza curentului, clipea des

Acum, lăsând la o parte tematica Arabellei :) te invit la primul cenaclu de telepatie din cadrul Poezie.ho.
Cu mult drag si la mai multe,
Daniel

Dragă Daniel, două scuze îți datorez:
1.Din poezia ta n-am înțeles altceva decât că tu ești foarte trist dar că îți place la Vama Veche.
2.Privind scurt pagina ta, am considerat că ai ca meserie aceea de pompier. La locul de muncă se pot întâmpla multe, iar asta nu mai e artă!
Dacă nu te deranjează, aș profita prin a da aici un sfat celor care se \"simt\": nu mai folosiți persoana întâi singular in scris căci este marcă înregistrată. Spre exemplu, în prop. \"Eu Mă Duc să mănânc la Măc Donald\'s\" avem de-a face doar de proprietăți protejate legal și intelectual.
Cu stimă și pe curând,
Daniel

Frumoasă alegorie, Mitică! Doar zâmbetul cel larg i-l mai pictai pe buze \"Dumnezeului\" respectiv, și era perfect descris, așa cum l-am văzut noi timp de 3 mandate la televizor! Și Brejnev ar avea loc acolo în tabloul tău, dar e bine că nu ai incărcat. Așa putem reflecta la ce am fi putut avea din partea unui singur \"Dumnezeu\". Acum se poate ocupa de hidrofoarele lui, că deh, până și Dumnezeu se mai pensionează odată și-odată!

Ființa cea de neființă
Intonând un mi-mi-la
Cu sunet spart de stridențe
Prin fumul Mariei și al Ioanei.

Frumos, mi-am permis să fac o sinteză... La recitire

Si, incälecat deja,
Mändru, tantos, drept in sa
Imi indrept privirea grea
Cätre EA.

E-o baclava
Dulce tare, chiar de-i rea
uneori la vorbä. Dar de-ar vrea
Sä fie femeia mea
Inima-mi va tresälta,
Roibul iute-oi alerga
S-o ajung;si-apoi, asa
Cum e legea, voi afla
De ce spun bärbatii \"DA\"!

ups am mers prea departe
Drägutä epigrama ta, influente...primavaratice? ;-)

E o lume tare strâmbă
Dar frumoasele machiate
Cum apar și dau o tumbă
Fac bărbaților ...dreptate.

Epigramele-s pe site la modă,
Mii și mii de oameni le citesc!
Drept urmare-azi noapte Vodă
La poartă a scris: \"ÎNCHIS - REVIZUIESC\". :)

Se pare ca lumea mai trece pe aici si pleaca nedumerita; deja de un sfert de an! Ok, hai sa punem \"cheia\" pe tapet: Cuvintele care incep cu majuscule acolo unde nu ar fi cazul au fost puse intentionat așa. Sä aibe ele vreun înteles odatä aläturate?...
E mai mult decât un joc pentru amatorii de rebus ori iubitorii volumelor Cireșarii. E un lucru dureros, evident și totuși nevăzut de cei care postează câte un text nou. Mai ales cei cu pretenții, majoritatea celor de pe site; e un lucru vizualizat de sute de ori pe zi de către membrii site-ului! De ce trebuie să vină Lorenzo Lamas in pagina voastră să vă arate cu degetul?
Mi se pare mai mult decât jenant ca o asemenea grețeală de limbă (pardon, am nimerit pe lângă, era greșeală) să dăinuie pe rubrica de postări noi de \"texte literare\"!!!???! Am învățat cred in clasa a III-a anumite reguli de gramatică. Plus de exprimare demnă. Aici, chiar \"greii\" paginii au dat tonul la rahat.
Ca să pricepeți în final despre ce e vorba, faceți jocul, rezolvați șarada de mai sus. Dacă mai apoi mai descoperiți și niscaiva alegorii, ați înțeles cum văd eu treaba.
Și spuneți-i careva lu\' șefu\' să nu mai scrie greșit gramatical.
La mai mare.

Începem cu cafeaua ori cu berea?
Eu îți doresc din toată inima, un Sfânt din acela să-ți calce pragul și să nu te mai lase vreodată! Ori... mai degrabă... să nu mai POATÃ pleca de la tine ;)

Hihi ce vă mai luptați voi aici! Specific românesc. Și după cum se vede, în mare parte îi dau dreptate d-lui Galateanu. Nu e ceva constructiv in ce spune Silva, e doar o înșiruire de lucruri ce par istorie. Perioada interbelică a fost un capitalism economicamente acerb în România. Dar nu exista protecție socială în măsura în care ea există azi în Vest. Care, chiar și ea la rândul ei, încearcă să se apropie, măcar, de eficiență. Deci e logic că acum 80 ani existau foarte mulți muritori de foame. Care sunt solutiile pe care tu, Silva le propui? Să așteptăm să fim selectați pe un loc la cules de căpșuni în Spania? Ori să privim telenovele toată după-masa si să bârfim pe unul-altul, băgând strâmbe dacă se și poate? E cea mai mare idioțenie să legi un om de un loc, doar pentru că el acolo trebuie să facă ceva, când vocația lui nu numai că e de succes în alt loc, dar nici măcar nu e privită nicicum în România!!???
Ivășcan Horia își dă singur cu stângul în dreptul în dizertația lui: România a fost, da, cucerită și străbătută-n lung și-n lat de triburi și năvălitori, de nenumărate ori vândută și eliberată din nou. Tocmai, a fost un proces care a ținut “ocupată” populația locală cu încercarea de a supraviețui. Daca tot am ajuns la moștenirea genetică pe care o purtăm - suntem ca apartenență, diferiți față de alte grupuri etnice, popoare, zone, etc. Tocmai ce s-a petrecut in arealul ce e azi România a definit ce suntem noi ca popor. De ce nu suntem ca nemții? Doar pt. ca nu vorbim germana? Prostii... Și tot luptând să supraviețuim, am învățat să mușcăm tare. Dar in Europa sec. XXI se cere ceva mai mult deja. Românii vor trebui educați să priceapă asta. Și să uite că și în comunism (pe care, dle Galateanu, totuși rușii ni l-au adus) s-a putut trăi. Pentru că tot hrănindu-se cu amintirile comunismului li se va usca stomacul și va fi târziu pentru ei să se reorienteze pe economia-muncă. Nu “de ce noi nu avem? Ori Europa nu face nimic”, ci “fac pentru că vreau să am”. Asta, trist, dar lipsește în doze masive în România.
Vrei să ai o haină, o mobilă, o unealtă, o pâine, mai bune ? Fă-le, că nici în Vest nu cresc singure prin mlaștini.
Lory, faci exact lucrul potrivit pentru tine și pentru ceilalți. Indiferent unde vei pune în practică cunoștințele și capacitățile tale, vei fi apreciată ca româncă și va fi o bulină cu + pentru țara ta. Materia cenușie e cel mai bun lucru care merită exploatat la noi și de asemenea exportat, ca un bun valoros și îndestulător cum e la noi! Nu intră aici doar soft și țoale, dle G. Totodată, e stupid să pretinzi că faci industrie și producție de calitate, ca în țările tehnologizate și cu tradiție. Valorificarea inteligenței însă ne-ar putea sălta enorm. Spre exemplu – austriecii, care deși popor mic și posibilități limitate, sunt apreciați în cercetare și aplicații practice de inovații, intre primii în lume. Și nu sunt mai “deștepți” ca alții. Doar ca mai serioși și FOLOSESC mintea ce-o au. Așa că, Lory, mergi mai departe la olimpiade!
Ca să îți tragi țara înainte, trebuie să fii în fața ei, nu înotând în ceea ce ea este acum. Nu îți asuma toate relele ce există, ci începe să schimbi măcar puțin, după puterile tale. Mai ales, folosindu-ți mintea exceptională pe care o ai!
Și încheind, dacă ar ajuta fiecare dintre noi măcar o dată pe an un copil amărât, ori o prostituată de nevoie, un cerșetor, etc, cu măcar un ban, un blid de mâncare, o haină, dacă o reabilitare majoră nu stă în putință, țara asta ar fi mai valoroasă.

Mitică, nici nu îți imaginezi cât de mult mă bucură gândul revederii după atâția și-atâția ani!Să fie deja aproape un deceniu de când ne-am întâlnit la congresul acela la Berna?
O mai ții minte pe Gheorghina? Ce nebunii pe vremea ceea...
Acum mă bucur de realizările tale din Canada, am citit un articol destul de recent, cred că ți-am văzut numele între inițiatorii unui proiect de bioinginerie cu implicare în mutațiile sinaptice-reflexive la câini. Corectează-mă dacă greșesc, era parcă prin vară.
Poezia mea este parte integrantă a ego-ului, sunt prins între dorința acerbă de a împărtăși ceea ce cred și căutarea mijloacelor potrivite de expresie!
Deci, pe curând,
Daniel Ciolea

Scrie, scrie,scrie! Așa vei arăta că biruiești în lupta cu cele mai mari opreliști! Geniul creației nu se va sinchisi niciodată de greutăți! Suntem alături de tine. Cine e cu noi, să iasă acum la lumină!