Poezie
Trecute veri
sonet pentru umbrele de nuferi și camelii
1 min lectură·
Mediu
Mă calcă rău ciuleandra în bătaie,
de joc îmi lasă umbrele pe față,
când râul norii curgerea-i învață
e semnul despărțirii de văpaie.
Din ochii ei cad urmele de gheață,
sunt sălcii în oglinzile șiroaie,
mor frunzele în picurii de ploaie
și-n apele uitărilor se-nalță.
Doar iedera-i mă smulge din noroaie
prea îngroșate-n dunele de viață
ce-n mii de estuare-ncet mă taie.
Ne-mparte orizontul ca o ață
iar șoaptele în nopți ne încovoaie
și ne trimit spre-o altă dimineață.
21.07.2004
Text - parte de comentariu la poezia \"Umbre aproape goale\" a Cameliei Petre
094.856
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Bratu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Bratu. “Trecute veri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-bratu/poezie/80567/trecute-veriComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SVSVSilvia Van✓Sonetul tau e asa de strict orientat, ca nu-mi ramane sa zic decat ca e tare frumos, bata-l vina, dar o las pe beneficiara sa-ti aduca elogiile bine meritate...
0
MPDistincție acordată
...și ce dacă! te regăsesc într-o formă neobișnuită pentru mine, nu am prea multe cunoștinte despre sonet... versurile curg frumos, știu că ,,arșița\'\' e mare, dar totuși vin și eu cu făclia să luminez un prim sonet al tău ( mai sunt și nu știu eu )
0
DBSilvia,
ți-e ca o rouă fină comentariul, dar are umbre-dungi de bici, rebele, nemeritat e șfichiul de nuiele, căci mi-e sonetul prăfuit vitraliu. Prin sticla prinsă între zeci biserici mi-am aruncat calmarii ca-ntr-o poartă, tentaculele dorul să-l împartă, sfințit de glasul corului de clerici.
Mulțumesc, să ne citim cu bine și cu drag
ți-e ca o rouă fină comentariul, dar are umbre-dungi de bici, rebele, nemeritat e șfichiul de nuiele, căci mi-e sonetul prăfuit vitraliu. Prin sticla prinsă între zeci biserici mi-am aruncat calmarii ca-ntr-o poartă, tentaculele dorul să-l împartă, sfințit de glasul corului de clerici.
Mulțumesc, să ne citim cu bine și cu drag
0
DBMaria,
nu-i dedicație, dar nici departe nu am plecat din maluri, dus cu valul, cu frunze coapte înșeuat-am calul, rănit de lăcrimările sărate. Cu nopțile de arșiță te-așteaptă sonetul meu plăpând, că-i dai lumină, făclia ta de Paști e luna plină, clipind la nesfârșit, șoaptă cu șoaptă.
Elena,
sonetul meu cel reușit se-nclină, neiertătoarei tale fine grații, cu gândul la cucernice libații, catrenele-mi se scutură de tină.
Maria, Elena, mulțumesc mult, scuze pentru întârziere și fragmentare a raspunsului, din cauză de tardivă observațiune a frumoaselor voastre comentarii.
nu-i dedicație, dar nici departe nu am plecat din maluri, dus cu valul, cu frunze coapte înșeuat-am calul, rănit de lăcrimările sărate. Cu nopțile de arșiță te-așteaptă sonetul meu plăpând, că-i dai lumină, făclia ta de Paști e luna plină, clipind la nesfârșit, șoaptă cu șoaptă.
Elena,
sonetul meu cel reușit se-nclină, neiertătoarei tale fine grații, cu gândul la cucernice libații, catrenele-mi se scutură de tină.
Maria, Elena, mulțumesc mult, scuze pentru întârziere și fragmentare a raspunsului, din cauză de tardivă observațiune a frumoaselor voastre comentarii.
0
CPimi place! imi place foarte mult sonetul tau; m-ai eclipsat:)
Doar iedera-i mă smulge din noroaie
prea îngroșate-n dunele de viață
ce-n mii de estuare-ncet mă taie.
...
frumos, daca pe tine iedera te smulge din noroaie, pe mine ma afunda...sau poate-i doar o inscenare a propriilor mele ganduri. cine stie?
Doar iedera-i mă smulge din noroaie
prea îngroșate-n dunele de viață
ce-n mii de estuare-ncet mă taie.
...
frumos, daca pe tine iedera te smulge din noroaie, pe mine ma afunda...sau poate-i doar o inscenare a propriilor mele ganduri. cine stie?
0
DBCami,
eclipsele vremelnice sunt șterse da valul timpului și nici nu cred că aș putea, din fugile de cerb, să îți întrec poemele alese. Iar iedere de gânduri arse-n cercuri, în loc de mantia din fin pământ, cât lumea toată-i un ocean plângând, tărâm au și visare grea de miercuri.
Mulțumesc pentru aprecieri și trecere.
eclipsele vremelnice sunt șterse da valul timpului și nici nu cred că aș putea, din fugile de cerb, să îți întrec poemele alese. Iar iedere de gânduri arse-n cercuri, în loc de mantia din fin pământ, cât lumea toată-i un ocean plângând, tărâm au și visare grea de miercuri.
Mulțumesc pentru aprecieri și trecere.
0
EDE frumos sonetul tau, dar cam trist. Parca ti s-au inecat toate vapaile... Asa e miercurea la tine?
0
DBElia,
când luni aștept într-una înserarea,
în marți eu mă feresc să fac popasuri,
strivit de stâncile din rele ceasuri,
spre alte zile îmi îndrept chemarea.
De miercuri nu mi-e încă așa frică,
pe cât de joi îmi stă inima ciot,
că vine vineri sâmbăta cu tot
cu saptămâna ei de duminică !
Mulțumesc
când luni aștept într-una înserarea,
în marți eu mă feresc să fac popasuri,
strivit de stâncile din rele ceasuri,
spre alte zile îmi îndrept chemarea.
De miercuri nu mi-e încă așa frică,
pe cât de joi îmi stă inima ciot,
că vine vineri sâmbăta cu tot
cu saptămâna ei de duminică !
Mulțumesc
0