Allienter

O frumoasă poezie de dragoste, de regret, de duioșie și câte înterpretări nu-i pot găsi, fiindcă există o universalitate în versurile tale, și probabil fiecare își poate lua ce i se pare că-i aparține, eu iau totul, că așa sunt eu mereu. Oricum dacă nu vedeam autorul, să știi că nu te puteam recunoaște în aceste versuri, mi-ar fi fost cunoscute, doar simbolurile, nu vreau să spun că ești schimbător, ci că îmi place acest stil, știu că în ultimul timp, ( nu cel recent fiindcă nu te-am mai văzut) ai tot schimbat stilul scrisului și mi se pare de bine, că în fiecare vers apare noul.

Mă întorc la poemul de azi: îți sorb fructe de mare dintre buze, dulci și moi, deși / văd fiecare tăietură în care s-au prăbușit alte guri – semnificații deosebite, viziune marină, descifrez aici femeia abia ieșită din valuri plină de acea frumusețe excitantă pentru ochiul unui artist ( creator de poezie), dar ca orice barbat care își dorește doar el să fie primul ai o stare de regret doar în gând, că au fost și alte săruturi… : sunt microscopul cu ochii imenși, unde și / microbii nectarului, morți, mișună ca șoarecii suri,

sub fiecare pliu, iubito, pe unde pătrund mă așteaptă-o văpaie, de șarpe,
imaginea lui e întoarsă, are dinții întorși, printre care
regurgitează luminile cărnii, sunt numai ofrandă, coșar pe
înserate, înghițit de fumul ultimei colibe de sare, - dacă în primul tablou faci descrierea iubite doar în două versuri, bărbatul din tine își găsește mai multe valențe: ofrandă, coșar, dar ești conștient că misterul pe care ți-l va descoperi femeia e ca o văpaie, de șarpe, aici subtil vorbești tot de ea- iubita, ca apoi să te simți a nu fi primul nici în acel moment, ci doar rămâi un coșar înghițit de fum. Ce frumos e bărbatul din versurile tale! Tu ești un călător prin apele roz, aduni în strofa a doua o mulțime de cuvinte simbol, nu încerc să pătrund, trec doar așa ca o umbră mai departe, ca în strofa a treia … să mă duc cu gândul spre altceva… strofa trei chiar dacă stiu că tu ai vrut să spui altceva aici, eu vreau să-ți mai definesc o stare pe care mi-a dat-o versurile acestea

mai departe sunt umbre, organele tale,
iubito, mi s-au pus pe lentile, în loc de aripi sau pleoape,
ca o sfoară încinsă, iederă arsă-n migdale,
mă strânge de gât intestinul tău și subțire și-aproape
dacă le iau separat de context văd aici, lupta fătului , călătoria lui, spre lumina zilelei spre alt orizont: mă strânge de gât intestinul tău și subțire și-aproape… știu că vei veni cu alte definiri tu, dar consideră o paranteză aceasta și sfârșitul înainte de ulimele două versuri care se repetă e lumea aceasta de care te …pentru a îndulci poemul revii cu primele două versuri ca să nu plece cititorul cu gustul acela amar ( aș zice eu).. Acest poem merită desecat cuvânt cu cuvânt, spui atâtea aici încât trebuie să meditez și poate voi reveni cu alte completări, las și altora bucuria de a se înfrupta din versurile tale.

Construcții deosebite, o poezie plină de simboluri, discursul poetic are și accente ironice. Acest poem e un moment (știu ai sa-mi spui imaginativ) din viața ta, unde sentimentele sunt la o anumită tensiune, chiar dacă încerci să le maschezi. Uneori versul este dur și am spus incitant, dar cu modulații prelungit metaforice, e un stil veritabil în care te desfășori și îți stă bine în el.