Cântec pe-o buză de zmeur

,,și ce noroi pe cânt avea-vom încă
din fost și-adânc vulcan urcând la fel
doar glasul tău făramițând prin stâncă
îl va ascunde-n flori de musețel``

Frumos am gasit in versurile tale, o poezie superba. Bravo Daniel:)
drag - Lory

Mustește a viață. Atâtea arome, mmm, ce buuun! N-am putut rezista tentației și uite, am venit! Mă sucesc printre forme, culori și mirosuri căutându-mi anotimpul în care să mă înfășor, sau poate iarba... O să aleg toamna, acolo mă simt eu cel mai bine când timpul vindecă și răni ce par de nevindecat.

față de masă petele din soare
la asfințit oranjuri ne vor fi
cu buze de ferigi descântec
o să ne cearnă greieri cenușii

Amadriada

De cate ori \"evadez\" in poezia ta, primesc o recompensa: un verde cu abur, un glas intre flori, chiar flori si toamna tarzie si maluri dulci si pelin si cenusiu si cristalin...
Mai trec, si poate calc pe \"solzii\" tai \"de zmeur galanton\"...
Cristina

Lory, multumesc pentru aprecieri, ti-a placut mai mult exact strofa de la care a pornit poezica (ai intuitie, ce mai) si m-ai \"tras de atentiune\", cu aceasta ocazie, asupra lipsei diacriticei de la floricica medicinala. drag si eu.

Amadriada, multumesc, da, ranile in sirag de anotimpuri sunt forme de petale, mai tarziu. Frumos darul tau de versuri, il pun in colt de perna, cu tot cu greieri :) - sarumana.

Cristina, multumesc, te lauzi tu, dar n-ai mai lasat demult semne de trecere pe la versurile mele. Si eu, constiincios, pregateam de fiecare data cate un peisaj floral, taman bun de mangaiat \"calcaturile\" tale... \"solzii\" mei de zmeur \"te salutant\", de asemenea, mai asteptandu-te.