Daniel Botca

:)
Indrazneata poezia si un pic cam neclara pentru mine personal.
Nu am inteles exact cum visul unei brutarii prevesteste starea de bine generala.
M-am gandit la caldura din brutarii, la paine, la bucatar, dar tot nu prea inteleg. Poate ultimele doua cuvinte - "vom exista" - indica banalitatea vietii, cum e si banalul si zilnicul act de a manca paine. Nu sunt sigur... :)

Succes!

Buna ziua,

Am mai lasat un comentariu unde spuneam ca aceste poezii (inclusiv aceasta!) au fost scrise cu ceva ani in urma.
Credeti-ma ca am vazut-o mai frumoasa de atat in multe alte forme/variante; dar am ales sa o las asa cum am pus-o pe hartie in trecut (chiar si asa cu o vedeti acum, este putin retusata - dar foarte putin:)).

Apreciez mult efortul dumneavoastra de intelege si apoi chiar rescrie aceasta poezie.
Intr-adevar, la Dante, iubirea este cea care tine toate laolalta...

Salut domnilor! (Pavel si Mircea)

Sunteti primii oameni care fac o apreciere, de orice fel, la adresa poeziilor mele. Ma bucura ca in sfarsit a aruncat si altcineva un ochi pe ele (in afara de sotia mea:))
Multumesc!
......

Stiu ca ritmul schioapata.
Este pentru ca, zic eu, aceste poezii au fost scrise cu ani buni in urma (eram foarte tanar).Si, ca orice incepator, nu puteam sa tin pasul si cu rigoarea Formei poeziei.
Recitindu-le am bagat si eu de seama si chiar le-am retusat putin (foarte putin!) dar fara sa schimb in absolut nici un fel rigoarea Sensului poeziilor.Nu am dorit sa "public" un hibrid, luand acum si lustruind versuri/viziuni care chiar mi-au trecut candva prin cap in forma asta.Oricum, daca ar fi sa scriu acum, si o voi face candva, as scrie aceleasi poezii dar in alta forma.
Sper ca viata sa-mi permita sa mai scriu si altele, in care ma voi folosi de mai bogata mea experienta de acum si de mai tarziu.

Cele bune!

:)
Sunt mai multe despus despre aceasta poezie...
Am sa indraznesc sa-mi dau cu parerea:

Strofa 1
Sufletul poetului pare a se fi nascut nu odata cu nasterea lui pe pamant (prin insufletirea carnii) ci cu mult timp inainte; poate odata cu nasterea Omului ce conincide cu nasterea "esentei cuvantului".
Astfel, poetul din acest scenariu devine un exponent al speciei umane.

Strofa2
Odata descoperita "esentei cuvantului",a poeziei, omul a devenit mai sensibil ("lacrima") si a inceput evolutia/cautarea spiritului.

"Și am săpat în inima focului nu să aprind flacăra,
Ci umbra care preface uitarea adunând din nimic altora." // Omul, nou nascut, sapa acum in "esenta cuvantului", incercand sa prefaca uitarea in care "traise" in ceva ce poate da nastere la randu-i (sa prefaca acea uitare intr-o "creatura" capabila sa creeze).

Strofa3
Cu aceasta noua infatisare a omului proaspat nascut si in aceasta stradanie a lui de a metamorfoza uitarea, reuseste cumva sa dea un sens sinelui ("sinelui un profund înainte").
"De aceea, te rog, ființa mea ce mă porți fără mine,
Fă să fiu piatra ce-mi doresc a fi nu în timp, ci în ruine!" // Poetul roaga acum acea latura a lui ce transcende viata lui actuala - "ființa mea ce mă porți fără mine" (acea latura nascuta cu mult inainte de nasterea poetului din pantecele mamei) sa-l transpuna cumva in afara timpului si in chip de "ruina" ("ruina" pentru a se renaste...poate!)



Felicitari!
Pe langa subiectul in sine, apreciez mult prozodia; o poezie cu forma intr-adevar, cum tot mai rar vezi in zilele noastre...

Salut!

Dupa parerea mea compozitia nu cred trebuia incadrata la "Poezii".
Daca ne gandim de stilul de a scrie al lui Cioran, putem spune despre el ca era un filozof cu porniri poetice; in proza lui putem identifica usor foarte multe figuri de stil.Dar el in fond nu a fost poet; nu avea rigoarea necesara...

Este si cazul acestui text (doar al acestui text! am citit poezii scrise de dumneavoastra :) ).

P.S.
Am si eu o poezie pe tema mortii; se cheama "Inteleptului (Mortii)"

Tot eu sunt :)
Am uitat sa fac referire la titlu...

Stiu la ce se refera efectul Doppler.
Si singura interpretare pe care o am este ca, omul, in miscarea/cautarea lui continua, apare diferit din exterior pentru pentru fiecare alt om in parte dar apare si diferit pentru aceeasi persoana la momente diferite. Ceea ce trimite poate la acea transparenta pe care ai subliniat-o.

Mi-a luat ceva sa inteleg :)

Salut!

Nu stiu daca paralela facuta de Lavinia Motoc este ok:
"o carte cu povesti, iar intr-un din ele e un fluture tristut cu aripile ude, mai mare decat ciuperca in care voia sa se adaposteasca, ( ceea ce-l face trist cred eu)"
...pentru ca e vorba de alcool (daca am inteles eu bine!) iar asta e o stare autoindusa. Fluturasul se lupta cu destinul lui de Mare zburator. Aici pare o lupta cu un viciu; viciu ce pare ca-l transpune cumva pe poet intr-un fluture; dar un fluture trist! Deci stare pana la urma este de angoasa. Inceputul pare cumva sa sugereze de unde vine aceasta stare: transparenta individului in lume; neansemnatatea lui.

Eu am alte opinii dar asta e alta problema :)

Eu nu vad o problema in "rima in predicat"
Nu conteaza cum obtii forma poeziei...important este sa aiba o forma (normal, cu tot ce inseamna "forma" in poezie).

Inca o data: apreciez simplitatea ei si faptul ca este melodioasa (mai melodioasa decat ale mele :))

Succes!

Deci, Copacii, un simbol al sinceritatii, simplitatii si prospetimii in fond... zici tu :)
Imi place...

(poate ceva mai multa rima nu ar strica :))

Buna!

Unii ar spune ca timpul e relativ :)...si ca, asadar, el nu exista. Deci ce avem de facut este ne zbatem pentru desavarsire...

Altii ar spune ca moartea e doar o alta treapta...si ca, asadar, timpul nu exista. Deci ce avem de facut este ne zbatem pentru desavarsire...

Altii...

Frumusetea acestei poezii: este foarte usor de inteles si este melodioasa.
Cenusa unui foc stins...a unei iubiri pierdute...

Felicitari!