Daniel Aurelian Rădulescu

Refuz de amintire, de tristă consonanță, Cutremurând profund organe-n rezonanță, Cu prăbușiri în spargeri de roci zidite stâncă Până mai ieri... ce-un straniu refuz, la tot, cuvântă. Se

-Bună, ce faci?... Ți-e dor de mine Sau m-ai uitat definitiv?... Te rog ! E un imperativ Să te revăd... Ce mult îmi placi!... Mi-e gândul zilnic doar la tine, Nu pot să mai trăiesc de

Viața de-apoi sigur există Prin gând, cuvinte de urmași Ce fac că EUL îți persistă, Dar nu participi tu... Îl lași. De-abia atunci ești... spiritual, Nepreocupat de existență, Subiect,

”M-am luat cu...”,”... îmi zboară” astăzi, din nou, erup afară la tine, ecou, chiar ”mă... ” e, am ”pe ne... ”, ite, ”... îmi puneam”... Îmi joacă fite; ”sunt ”dus cu... ”, el ”pus pe... ”,

Mă pierd zile la rând...cu capu-n nori!? Privesc cu ochii goi chipuri prin sticlă Și-i strig în van; aivea nu se-aplică De câte ori, de câte ori... M-avânt cu gând d-elan în fiecare

”Am tot crezut în întâi, naiv prin spuse că-s întâi... din an și, anul în trei luni, parșiv m-a făcut tată... așa, taman de unu' a patra!... Îs barosan!!!” O fi?!? De pe-alt...

... Când opoziția-i un cert în preambul Neexplicat, căci e inexplicabil Când din haotic faci indubitabil, Vestimentând în robă jurământ credul... ... Se înfiripă încet cu gust de ură Hrănită

Se pleacă cer pe mare din picuri albăstrele Pe boabe întunecând în albastru-nchis de vie, Se revărsând prin vene, în pasta pe hârtie De-un băiețel în bleu, cu palme mititele. Sclipește ametist

Te aștept cu brațele deschise Am mii de lucruri ca să-ți spun Să depănăm trăiri și vise Să-mi fii Regină, eu nebun. Să stăm în parc, la o terasă, Să iau o bere, tu un suc Să-ți ridici voalul

M-am sculat, mort, într-o zi... Nu era nimeni, nici tu, nici copii, Nici tunel de lumini nu a fost; Este-un negru teribil, compost. Nu mai simt, nu exist, nu respir, Nările nu-mi miros

... dac-aș ști dinainte totul, aș fi poate bogat, celebru, dar n-aș mai fi tot eu, integru și-n loc de vis, aș avea totul!?... ... dac-aș crede totul, orbit de atâtea spuse, nevăzute, cu

Să plângem azi copiii ce și-au pierdut chipul pe vecie Și copți bărbați, femei, ce vor avea trup mutilat. Să plângem pe bunici ce și-au pierdut nepot deodat’ Și îndrăgostiți eterni, rămași

Cu ce ne distanțăm de animale De avem zilnic doar un scop; Să ne-oferim simțuri anale Mâncând?!... Putând visa în loc! Planeta vinde totul ”free”, De ce plătim mereu orice? N-avem puterea,

... umană, unicitate, este principala calitate din care derivă cea mai încântătoare trăsătură; altruismul de a lăsa cât mai mult spațiu în jur confraților... ... iar aplecarea, culcatul

E tot, iubire peste tot și frunza-n iarnă cade ram apoi se reîntoarce mugur, crapă de dragostea din trunchi de sevă și, nor ce-așteaptă puf pe cer să se adune gram cu gram să cadă râuri, să ne

Se-așează seara, pe-un final de portativ de mandolină, Într-un adagio pâclit cu note-n stinse triluri Apuse-n penele din calde cuiburi și-nceput de lieduri În avant premiera de spectacol, sunet și

Sunt convins, neclintit, că dețin adevărul, Că doar alții greșesc ! Nu eu sunt - dintre acei Ce-și permit cu emfază a declara că ”popooorul” Asta vrea- să stau leneș; bani să iau... ca și

Mi-aș dori un harem, E-un păcat monogam! Cel puțin un bigam De ocazie... barem. Viața-i un val-vârtej, Ziua-i una... odată; La băiat și la fată, Totul trece prin vrej. Să te înfrupți cu

... freaticul se tot revarsă din haznale, criptele-n periplu, într-un melanj cu parfum spart în lacrimi și ceva sudoare, în palme, sau în patimi, cu un lipici de la sărut și muls în laptele de

Pe câte zile-am făcut gaj Cu cunoscuți că-ți sunt o slujbă Cum lanț la lama de o drujbă Și elicea la vapor, siaj? Pe câte săptămâni să jur Să-ți fac o Lună de argint Și de-i eclipsă nu te

Ce ploaie caldă în vuiet, în iunie început... Nori gri, în spume gri întâi, apoi de gri fundal- Coboară, toarnă, și ne spală, într-un neprevăzut !!! Asfalt, pământ emană... un abur de

Nu stau cu gând decât să te-am în brațe Când îți văd tot piciorul gol din fustă; Aș sări iute, cum masculul de lăcustă În pulpe fine, trupul să-mi înhațe. Simt fluturaș în golul din stomac Și

... e scaunul, în întuneric, cu un umăr gol și plinu-i s-a golit de-o faclă mistuindă-n trecere, cum timpul fără întoarcere, odată încântător, feeric... când dispare actorul, diva de pe

Sunt pe alee ! Ieși din casă ! Mă vede-o lume, cum mă plimb ! Ori tu nu știi, ori nu îți pasă; Că nu mănânc și... nu mă schimb. De două zile am vedenii... În minte, nu mai este loc. Îmi