Poezie
Albastru, albastru...
Să nu credeți în supremația vitezei luminii... dacă vreți să călătoriți în Univers!
1 min lectură·
Mediu
Se pleacă cer pe mare din picuri albăstrele
Pe boabe întunecând în albastru-nchis de vie,
Se revărsând prin vene, în pasta pe hârtie
De-un băiețel în bleu, cu palme mititele.
Sclipește ametist în raze subterane
Prin prismele de roci din râuri cristaline
Spre funduri de atoli de bleuri pur divine,
Până-n afund de ghețuri de-arctice canioane.
E tonul de-o planetă ce-și are crez în Biblis,
Răsfrântă de milenii spre înaltul purității
Sălășuind fulgi, duhuri, pe sfera libertății
Topită-n cristalinul pe albastrul dintr-un iris.
22.08.2012
00891
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Aurelian Rădulescu. “Albastru, albastru....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14045826/albastru-albastruComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.