Dana Stefan

eu cred ca inscrisul acesta e un respiro intr-o fraza. nu punct de data aceasta, nu virgula, ci trei puncte ce permit printr-o clipa suspendata poetului sa porneasca iar cu litera mare de la capat.probabil ca ma influenteaza si absenta ta din ultimele saptamani, teodor. cu acest poem reintri in matca printr-o stare premergatoare, preparatoare pentru un alt inceput..
orice scriere e de bine intr-un moment ca acesta. la urma urmei, aceasta fila e una dedicata calatoriilor prin inlauntruri. imi doresc ca maine sa te citesc acelasi spirit poetic cu care m-ai obisnuit.
cu consideratie,

Linea

daca ne ridicam insa la doua palme de nisip, salcia se integreaza in multitudinea de verzuri, pt. ceea ce credem noi ca trebuie sa fie ea e poate simpla noastra nevoie de a ne explica propriile stari. indulcim astfel asperitatile propriei existente incarcand acest copac cu grave semnificatii..
cat priveste acest poem, e unul de dragoste si uite am strans si eu cateva intrebari si poate ca zilele ce vin ma vor ajuta sa le asez macar intr-o ordine, ca sa pot gandi la raspunsuri:
om fi o bucurie a momentului celui care ne-a creat? :)
si daca adaug la asta si cartea de capatai scrisa de oameni, suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu si-a creat propriul lui spatiu de joaca pe pamantul acesta? si daca mergem mai departe, la Mitul Zburatorului, o fi avut nevoie de o proiectia a sa ca sa iubeasca asa cum trebuie? adica Dumnezeu a simtit nevoia unei femei palpabile in existenta sa? :) a creat un spatiu ideal de iubire unde s-a proiectat pe El chiar si intr-o forma de o clipa, ca sa guste placerea unei atingeri palpabile dintre El si altii? alta?!
si ultima intrebare:
Ce aluat miraculos a putut fi acel barbat din care s-a putut framinta apoi din el acea femeie daca pustnicul PLIN DE O STRANIE PRESIMTIRE a altoit iute un trunchi de copac INCA DINAINTE DE VREMURILE CE TREBUIAU SA VINA si unde, serpuind pe colina cu meri RODITI, s-a calauzit el insusi, ABIA APOI, de o troita?...

Linea

gettyimages - medicalRF

prin abstractie intruchipata, linie vie, sarpele este readus la expresia lui dintai. nu este nici inceput nici sfarsit. poate reprezenta orice, se poate metamorfoza in orice.femeia-sarpe se incolaceste, impresoara, strange, inabusa, inghite, mistuie si doarme. sarpele principiu salasuieste in straturile cele mai adanci ale constiintei. geaman cu sine, ca atatia alti zei creatori sub prima lor infatisare, este si sarpe cosmic: ceva-ul primordial, insasi viata in latenta ei, rezervorul, potentialul din care se nasc toate manifestarile. principiul vital peste toate fortele naturii..

Linea

mie interesanta mi se pare aici litera pe care ti-ai ales-o pentru titlu.:)
uite, L-ul e albastru, B-ul verde, D-ul poate oranj, o usa trantita e negru, pasii sunt bruni. peretii sunt din toate culorile iar inserarea, ca toate lucrurile bune, nu dureaza mult. e deci o tenta stinsa a unor trairi de care iti amintesti..
T-ul in schimb isi poarta crucea.
pentru ca amintirile crezi ca le pierzi doar atunci cand nu le ai, pentru ca nu au existat fapte traite.
insa aici in poemul acesta este vorba de dumnezeire...
ce culoare mai poate avea atunci T-ul?...

Linea

un poem nostalgic si plin de sensibilitate, care atinge pe oricare om care, asa cum bine spune cristian, a avut sansa sa aiba niste parinti ca ai nimeni altora..
tabloul este vizual,datorita tocmai detaliilor ce tin de amintire..
un zimbet, cerdacul de lemn care te trage spre vatra, gradinile mamei cu tot ce simbolizeaza ele pentru un suflet de copil..
eu cred cu inversunare ca atata vreme cat reusim sa pastram in noi sentimentele fata de obirsii si neam, parinti si frati, memoriile raman vii iar noi oamenii grijiti de toate relele lumii.

am citit cu placere, adrian.
iti dorim o toamna incarcata de aura.

Linea

in primul rand tin sa-ti spun ca ai o frumusete de caine.
acum: exista in genul pe care il abordezi, doua registre ce trebuiesc sa dea un tot. si, pentru ca e vorba in primul rand de vizual ca tehnica de reprezentare, te sfatuiesc, daca imi permiti, sa gandesti spatiul vizual cape o compozitie in sine, in care sa se aseze apoi poemele citite ca elemente parte din vizual.
in exercitiul de fata esti tentat, ca spectator, sa urmaresti giumbuslucurile dragalaseniei acestuia de animal, ce te sustrage in foarte mare masura de la lectura pe care o oferi spre ascultare.
incearca deci si variante in care sa te fixezi pe un cadru restrans, insa organizat din punctul de vedere al compozitiei: un detaliu al incaperii,un detaliu anatomic poate, o filtrare a luminii prin sticla, un aranjament minimal al citorva obiecte care sa aiba insa neaparat o corespondenta cu cele citite, intelegi cum spun, calin?
cu alte cuvinte, lucreaza spatiul in care asezi poezia dupa ce ai in minte perfect ceea ce vrei sa transmiti prin poezie, ca pe o extensie a versurilor.
gindeste spatiul compozitional.lucreaza-l ca pe o fila cu valente estetice, picturale sau decorative.
ma folosesc de ocazie acum sa-ti spun ca ma bucur alaturi de tine. catelusa e o minune.:)

Linea

poem al samburelui nemuririi. matricea, uterul aici, devine astfel loc al regenerarii, vacuitate centrala a rotii cosmice, pentru ca prin natura simbolului sau sa permita intoarcerea in matrice ca un stadiu prealabil al nemuririi. prin regenerare. nasterea e temporalul desprins di netemporal - infasurari de lumina ale Corpului Divin..

corecteaza te rog, ai un typo:\" din jgeab puncul desface..
:)
Linea

uite da. e tzutz! :)
si-apoi, zau, nu e nimic lacrimogen in poemul acesta. daca e sa deplingem, deplingem doar parintii unor asemenea copii.
o seara frumoasa liviu.

Linea

nu insist acum asupra simbolisticii unor cuvinte la care ai recurs in acest poem. la prima citire ele par amare insa liviu, poate ca suna extrem de deplasat ce spun eu acuma, si sa ierti, nu am avut niciodata nimic cu fructele din dragoste ascunsa la vedere, insa poate aici in poemul tau ca niciunde altundeva, \" copiii din flori\" isi gasesc in sfirsit cuibul cel mai nimerit.
in toata lumea aceasta Sao, copiii din flori sunt cele mai pure fiinte..:)
modifica de dragul poemului, \"copiii sînt oarecum liberi\" cu \" copiii sunt din flori\".:)
tot poemul va capata din asta o curatenie si o limpezire..

e o simpla sugestie, nu ma supar daca n-o accepti.
insa fara copiii acestia suntem partasi vrind nevrind la mare amareala in lumea aceasta atat de rasturnata a simturilor..

prieteneste,
Linea

cu bucurie de revedere! :)
si cu sfiala un indemn sa te gandesti cit mai intortocheat la o toamna coclita si nebuna, sa am eu pe urma ce descalci si reincalci la loc mai altfel:)
si acum serios: mi-a fost dor sa te citesc si chiar daca usor improprii pentru mine versurile tale de azi, mi-am cules cuvintele care sa ma imbogateasca.
\"plecatul roții de zăpadă
a știrilor cu Dumnezeu,
cu sfinții în-tocmiți să vadă,
la suflet, cine e mai greu,
în lipsa ta, că numai eu

cad frunzele pe-autostradă...\"


prieteneste,

Linea

Castelul tau de Apa e Unitate pura ce adaposteste adancul inimii tale, loc privilegiat intre sufletul tau si “turnul de tarie”.
apoi, toate vin valurite.. dar, \"sub luciul apei mierii(..) stradele de umbre vor desena harta unei cetăți de necucerit.\"
sa te cufunzi in ape ca sa iesi din ele fara sa te dizolvi, iata un semn ceresc al binecuvantarii.

Linea

Bună ziua domnule Ene

Mulțumesc pentru dedicații. Dacă vă străduiți în ceea ce faceți, nu eu sunt cel căruia trebuie să-i mulțumiți, ci dumneavoastră însivă. Vă doresc la rândul meu tot binele de pe pamânt.
Aldea

am presimtit si ti-am spus ca ne putem astepta la minuni, cristina.
important este ca fila aceasta are deja aproape 500 de accesari. itinerarul acestei calatorii este insa unul real, si nu ma refer acum strict la imaginile superbe ale atator autori de pe aceasta fila. ma impresioneaza mai presus de toate efortul atator oameni, tiparul in care s-au stiut mula pe aceeasi forma intr-o desavarsita unitate in diversitate. indiferent de varsta, indiferent de loc. nu in ultimul rand e impresionant efortul pe care l-ai facut tu. iti multumim pentru asta. sa redactezi 30 de imagini, sa le prelucrezi, sa le transferi, sa porti corespondente, sa incurajezi, sa daruiesti mici atentii autorilor drept multumire pentru efortul lor e demn de respect, e demn de toata cinstea.
din pacate, cel care a spart contul tau photobucket ( numai astfel puteau sa dispara imaginile ) este demn de toata mila.o spun cu orice risc. o farsa abjecta, lipsita de altfel de calificare. nereusita e totala insa, pentru caam vizionat aceasta pagina si ne vom intoarce la ea si maiine, in calatoriile noastre imaginare.
cristina, te atentionez doar sa-ti schimbi parola de pe photobucket. pentru ca cel care s-a demis sa stearga un cont intreg va face asta si maiine. si oricand.

inca odata, cu deosebita consideratie pentru cei care au postat aici la invitatia cristinei, bia, incearca sa te linistesti pentru ca ai toate motivele din lume sa savurezi alaturi de noi o seara splendida!

Linea

chiar daca tarziul lucrurilor se intampla de regula in anotimpurile tarzii, ce ma surprinde pe mine, personal, aici, e starea de inaltare pe care mi-o ofera cuvantul. toamna, anotimp static, patima si rug, gand ratacitor si totusi uite, datorita acestora, putem spera, crede, ca o desprindere de pe pamant e zborul, o inaltare demna de Lumea Pasarilor!
ce poate fi mai amplu de atita?!
apoi: ce poate fi mai adevarat, mai curat, mai implinit decat ca in memoria aducerilor aminte stau colindele..
sigur va fi mai albastru, sigur vom fi mai aproape...

Linea

eu am citit poemele in proza si ce ma impresioneaza e imaginea picturala pe care mi-o intregeste, fragment cu fragment, aceasta lume..
pictor flamand al secolului al XVI-lea, batranul Pieter Bruegel isi dezvolta propriul stil prin cunostinte umaniste si studiu al obiceiului local.
ce e aici sunt tablouri in care sunt populate lumi stranii ce tin nu de o simpla peisagistica, ci mai degraba de o fina dar atenta radiografie a spiritului. personajul devine astfel unul colectiv, asezat intr-un cadru plastic.
las un insemn. fluiditatea textelor certifica valoarea, nu mai presus de esentele ce se pot concentra din text.

Linea

prin natura ei, toamna este anotimpul cel mai colorat.
desigur, exista mii si mii de imagini, de la peisaje ample pana la fotografia macro in care la fel de bine te poti rataci printre structuri intr-o aceeasi toamna.
exercitiile specifice unui site dedicat scrisului si care aduna mii de oameni ce cocheteaza cu poezia, isi propun, cred eu, un soi de cenaclu virtual in care toti autorii au facilitatea de a se intalni pe o pagina prin textele lor, sub un pretext oarecare: in cazul de fata, Toamna.
de aici, o multime de posibilitati.
1.initiatorul ofera tuturor o imagine generatoare de text dar atunci formula
finala ar insemna o compozitie in sine, uriasa, in care textele devin elemente
compozitionale prin repartizarea lor in pagina. doua, sapte, saptesprezece, cate-or fi.
n-ar fi fost corect, n-ar fi fost cintit fata de autori.in primul rand, aici primeaza textele.
n-ar fi fost cinstit pentru ca initiatorul ar fi avut cea mai mare pondere, prin munca de redactare, minimalizand textele in favoarea unei creativitati ce ar fi tinut pana la urma, in final, strict de forma vizuala a paginii.
2.ar mai fi fost o posibilitate sa inviti autorii sa isi aleaga singuri imaginea
si sa adapteze propriul text la ea. ca experiment ar fi fost la fel de tentant,
pentru ca, in functie de imaginea aleasa, pe langa text, citesti si autorul pe dinlauntrul lui. :)
3. si, varianta preferata de cea care a gandit si organizat aceasta pagina, cristina, sa daruiasca fiecarui participant o imagine, invitandu-l sa ataseze la ea un text. ambele ultime doua variante trebuiesc insa,obligatoriu vizionate, imagine cu imagine, separat, individual.

asezarea imaginilor cu texte pe pagina, filand imaginile la aceeasi dimensiune,
este un simplu demers de paginatie, fara nici o insertie creativa. deci meritul meu e inexistent.
pentru ca, aici, ceea ce inseamna context general, imagine de ansamblu privind insiruirile de imagini, nu are de data aceasta nici o importanta din punct de vedere creativ, dar, dar, insiruirile de imagini asezate ordonat, curat, una sub alta dau hotarat cititorului satisfactia de a parcurge simplu si usor, in primul rand textele si apoi pe acestea, intr-un context INDIVIDUAL, prin imagini afisate cat se poate de corect din pdv al paginatiei.
asa trebuie vizionata aceasta pagina.imagine si textul ei, imagine si text.
si autori adunati prin afinitati de spirit, prin substante secifice.
meritul este asadar egal, al tuturor, in special al autorilor care au predat
poemul gata compus in imagine si care nu au in alt context o asemenea preocupare, si nu in ultimul rand al cristinei care a initiat, a stapanit
acest demers.

ca sa tii neaparat sa afirmi gratuitati, trecand razant pe deasupra textelor
e o atitudine care din pacate nu ne mira. dar ne inversuneaza in scris si de-acum inainte. artele au si o amprenta formatoare pana la urma.:)
ca sa vii sa arunci peste gard cateva fraze absolut inafara subiectului, fara
sa-ti doresti sa pricepi ce s-a dorit aici e trist. insa nu amar. nici vorba.
e trist in ceea ce priveste receptorul.

aceste cadre sunt fiecare, luate in parte, bijuterii.
independent, fiecare imagine isi are poemul binemeritat. nici unul macar mediocru.

deci lasa taina la locul care este.
daca aurul inseamna si aura iar pietrele sunt oameni, toate metodele de alchimie spirituala sunt permise. ( citat din memorie - dictionarul de simboluri)

Linea

un typo: toata consideratia.

mai presus de calatorii, fie si ele imaginare, important este faptul ca esti pe drum. te vrei pe un drum. ce m-a impresionat pe mine aici e minutia cu care autorul sta aplecat asupra detaliilor acestor peripluri ce, traduse pentru sufletul meu, pot insemna explorari ale inlauntrului celui care asista, observa, participa la o calatorie. pare paradoxal, insa dinamismul acesta al preumblarii imi evoca o imagine extrem de statica , Dantelareasa olandezului Vermeer..:) dar e aici o anume aplecare asupra lucrurilor. ite foarte fine de matase..:)
instelez acest poem.
toata consideratie pentru autor.

Linea

nu ma pot incumeta sa raspund in replici savuroase, spumoase, ca a celor ce au primit salutul tau aici mai sus si-ti dau o replica.:)
pot insa ca sa-ti multumesc pentru bunele intentii primesc salutul tau si sa iti doresc, pe langa calatoria in sine, o vara splendida haladuind si prin calatoriile tale imaginare..

Linea

cand ai ocazia sa citesti o naratiune fragmentata in capitole aparent distincte, insa fluente de fapt intr-un intreg, este peste mana sa te rezumi strict la un fragment atunci cand tii sa evidentiezi cumva textul proza, luat ca un tot. ma impresioneaza tabloul in sine, o pagina de istorie reala a celor ce in fond, aici ( si poate nu numai aici ci pretutindeni in tara,-as vrea eu sa cred), sunt insasi personajul luat ca un tot colectiv, persnajele acestea inseamna de fapt istoria, prin ele se cern evenimente si stari care iata, trag dupa sine pana si cozile stelelor cazatoare..
textele acestea insirate episodic se aseaza apoi frumos, in tiparul unui tinut cu coloratura specifica, un ardeal ocru cu verde, specific burgurilor insirate pe marginea tarnavelor (stiu culoarea, m-am nascut in medias)si tot ce se deruleaza apoi, e un amestec de istorie alta istorie, istoria adevarata, spiritul curat romanesc adica. asta impresioneaza. pe mine asta ma impresioneaza.
las asadar un semn.
creatiile acestea au toate calitatile unei proze scrisa cu spirit viu, constient, inteligent, in tehnica stapanita. in numele tuturor textelor postate sub acelasi titlu, instelez un autor, in semn de apreciere.

Linea