Dana Stefan

, elutzo..

spun unii oameni ca marea e pentru cei invinsi..
cum poate fi marea pentru cei invinsi, daca ea se lipeste de cer, pe linia de infinit a orizontului?!

tu iubesti marea, pentru ca alga se bate de maul tau incoace si incolo, nu tu..
nisipul tau e tot cuprinsul..

pe site-ul acesta se intampla de toate. si bune si nebune sa fie, cata vreme cuvantul ar avea de castigat. sunt multi dintre aceia care iau in serios acest aspect, sunt autori care au toata bunavointa sa-si asume cuvantul, sa isi explice demersul creativ, sunt unii care comunica pe o felie si nici asta nu e periculos daca dintr-un dialog se nasc apoi texte de valoare. ce inseamna text de valoare pentru agonisti? pentru ca, sa recunoastem cinstit, putini dintre noi isi castiga painea din scrisuri si inscrisuri. agonai e un atelier, o bucatarie de lucru, unde se coc spirite, unde oamenii se aduna sa descalceasca sau sa incalceasca sensuri ale propriului spirit, si asa vazuta problema, dupa parerea mea, nu e nimic iesit din tiparele bunului gust sau a bunului simt, daca in momentele aniversare, lumea celebreaza sau sarbatoreste pe un membru al atelierului, incercand sa puna in discutie si analiza, creatia vreunui autor. acest lucru il face cu rabdare, responsabilitate si de invidiat elan, maria prochipiuc.
acum: eu nu sunt aici ca sa tin lectii de literatura sau de analiza pe text. suntem fiecare stapani pe mintea si cugetul nostru. eu spun ca polemicile sunt si vor fi necesare in masura in care ne alegem cu ceva din disputele de toate felurile si de toate culorile. si noi suntem ceva tot cam asa. nu vad nici o problema in asta. insa, ca tine cineva neaparat sa dea cu urzici pe la genunchii celuilalt, si pentru asta sa fie in stare sa lase treburile de fond, ca sa mai inventeze cate un motiv de discordie, asta ma amaraste. va spun. pentru ca acei oameni care ajung sa gandeasca doar asa, sunt demni de mila. sunt prea mari ca sa-i mai puna cineva pe picioare, ori fara efortul lor de a pricepe asta, nu se alege nimeni cu nimic altceva decat cu risipa de timp si energie.
maria prochipiuc are pe fila ei o multime de invitati care au asezat texte. e necesar sa ii luam pe toti la rand sa-i purecam? sa-i purecam atunci!

maria, sunt impresionata de forta si elanul tau si incapatinarea ta da a-i face pe altii sa stie cum trebuie sa se priveasca si sa se adune.

nia stie ce a insemnat ziua ei, stie si cati i-au urat toate cele bune, de ziua ei a cazut prima zapada in toate lacasurile pe unde stau de-ai ei, nu mai e nimic de adaugat acum pentru nia. eu ma opresc insa aici de dragul acestei poezii, pentru ca admir talentul compozitional al autorului. acest colaj are unitatea familiei de forme, melanjul se leaga din spirit solidar, sunt nuantele dintre fraze ce leaga si confera astfel o stralucire aparte intregului, transformandu-l intr-o delicata imagine plina de delicate pretiozitati.
daniel, am savurat acest text, si multumesc pentru asta.

un poem al iubirii, al femeii ce cuprinde intre contururile ei necuprinsul...
incantatie in ritm rotund, perlat, patima a privirii ce-l tine pe barbat, in suflet de femeie...
si-atunci natura vibreaza ierburi albastre cazute din cer, incolacind sentimentul ei dupa incheieturile-i fine, cuvintele suna ca ploile ce-au indulcit muzica soaptelor trecute dinspre ninsori, spre mainele ce va suprapune secventele visului in nopti negandite, de iubire..

poemul tau mi-a lasat imprimat pe piele, o aroma de caisa..

---------------------------------------------
tot eu vin si iti spun domnule: te invit pe fila mea, n-ai fost prezent la vernisajul de pictura, (te-am asteptat), asa cum nici mos craciun al meu nu te-a gasit acasa. un prieten adevarat trebuie insa ca sa posede calitatea de a trece cu vederea..
eu iert.
ca sa nu te temi azi, si sa-ti reamintesti cat de viteaz ai fost odata, vino incet intr-o plimbare pana la mine, sa vezi desenele copiilor..

daca te temi, nu meriti nici o pictura azi.

Linea

extemporalele copiilor...
nu sunt nauci chiar daca. si stii si tu...
nu sunt nauci chiar daca mesteci in oala fierturi de cuvinte in timp ce tu descanti..:(
ma uit de 7 poezii la tine. pana cand?! pana unde?...:(

sa nu cumva sa indraznesti sa ma certi! cheama-ti locuitorii din satul asta neaosh daca spui ca stiu sa repare!
uite sunt si mai spune-le ca eu stiu si sa ma bat.

da. e o muzicalitate aparte in poemul tau, hanelle, te leagana in cumpul de lucerna pe ritm desavarsit, poti sa gandesti din el la stele si la seara, sau la femei ce-si cauta petala ratacita..
apoi e cifra trei si cifra patru..
ma iubeste, nu ma iubeste iti mai vine sa spui..
adriana are dreptate. cuvantul tau e instelat..

e adevarat. uite ciresele!
daniela, se topesc in palme lasand rosul sa ne inunde, cu aromele lui, sufletele. azi prima ninsoare, palmele calde ale tuturor danelor topesc zmaltul cireselor, pentru nichita.

cu drag, din drag
Linea

cum se primeste. cum se primeste.

in oradea a nins azi..
am legat aceasta ninsoare de ziua tuturor celor ce s-au nascut azi..
\"La multi ani!\"

andreea, un sentiment de solidaritate cu tine, ma incearca..
cu nichita nu-mi fac probleme. ea stie ceum se primeste prima ninsoare din an.

pentru ca e o poveste aici, luminile si umbrele n-au nume decat pentru cei ce trebuie sa le citeasca, si daca au apoi, ele sunt semne suprapuse ale oricaror nume care se potrivesc cu detaliile ce intregesc intregul..
sunt dana. si asta imi e suficient ca sa accept ca pot fi un fel de aceeasi da-na, si pictura se leaga apoi, cum simte culoarea fiecarui gest ce cuprinde intregul.
intr-o asemenea poveste cu grave intelesori, orice e posibil, daca ai un nume potrivit.
ceva ma leaga si de nia. ma torn, ma rastorn acum..ma astern intr-un contur precis..

parcul in care n-a fost niciodata vreun lac, isi va reinventa un lac, pentru ca ninge!! si pentru ca pe lac te dai cu patinele in mijlocul puzderiei de copii printre care si al tau, si degetele chiar daca vor fi albe, zapada in care iti afunzi degetele sa troienesti pe cei dragi va fi albul!
si seara din album, se vor desprinde apoi fumuri ce coloreaza discret aromele dovlecilor copti in cutorul casei, unde maine va incepe un alt anotimp, al verzurilor si rosurilor in acord complementar..

domnule, ma incanta sa te citesc.

ne-am obisnuit sa celabram sau sa sarbatorim in casa maria prochipiuc evenimente dintre cele mai fericite. sa ne adunam cu totii, sa ne bucuram impreuna. maria a devenit loc de intalnire al sufletelor noastre, pentru care noi ii multumim si o imbratisam pentru generozitate si efort si darnicie.

cu drag, membrilor \"agonia\", cudrag celor care sunt prezenti aici, si oriunde se fac urari in zile atat de speciale.

Linea

seara pogorata peste lumini..
noapte cazuta din cer..:)
iarta.

o delicata bijuterie, miez tesut in invelisuri de fir de matase, soapta inganata la ureche in cerdac, patura cu tocanei invelind seara pogorate peste lumini de licurici pe parcam..
azi n-a trecut o zi degeaba...
dordrag, dordrag..

fie SI cum spui tu.
ca sa ma dibui e deja alta poveste..
intii va trebui de data asta, ca sa ma gasesti.

poate va veni si ziua cand imi vei multumi si pentru continut, nu numai pentru simpla mea prezenta, cum o socotesti tu deocamdata, aici, daniel. formulele protocolare nu-si mai au de mult sensul intre noi, gandeam eu.
polemici mentionate in sensul ca exista inca atatea moduri prin care cautam sensurile, si apoi atatea feluri prin care am dori sa ni le exprimam. sortam greseli, redefinim spatii, reinventam feluri de exprimare a sinelui. citim in soapta, ghemuiti umar la umar cat sa se auda sunetele cum ritmeaza auzul pe dinlauntruri...
cu siguranta se poate ajunge pana acolo.
textul tau imi ofera aceasta sansa de a avea oricand un punct de pornire. asta incercam sa-ti spun eu aici, acum, pe fila ta.
multumesc pentru rabdarea cu care incerci sa ma dibui.

zbor prin sfere ce suna senzorial in sunetele grave ale unui descant ce trece prin contur tremurator in oval topit in nuante, care au darul de a reinventa cuvinte inca necuvantate ce te vor manca sonor si te vor framanta in rosuri cat o eternitate.

albastre ceruri planand deasupra imaginii tale in 3D, leaga zborul de miezul pamantului cu sfoara de matase...

toata admiratia mea, pentru superba Priveliste.

Linea

cred ca sunt unul din cei mai antrenati membrii ai acestui site, in a face fata polemicilor, daniel. nu mai trebuie sa-mi explici ce inseamna sa hotarasti ce si cui si daca trebuie sa te explici pe marginea unui text. ai dreptate insa, si eu stiu bine ca sunt din fericire inca multi aici, care stiu descifra sensuri ale adancurilor din fantani. textele mele au si ele pe ici pe colo probleme de interpretare. aerul de sub aripa pasarii, cum uite, spui si tu...
piticii si pricolicii mei vietuiesc peste tot pe pamant, au indeledniciri si vise, dar eu am avut intotdeauna grija de ei sa le netezesc spatiul curat de zbor. am scris si despre Zeus, da. e si acolo un sens pe care uite, ar fi fost frumos sa il priceapa cineva.
e insa straniu ca asociezi tocmai adresandu-mi-te mie, pericolul utilizarii imaginilor in detrimentul miezului-cuvant.
voiam sa-ti spun ca textul tau e generator de imagini intr-un scenariu menit sa trezeasca interesul de a urmari actiunea dinamica, unde privirea are libertatea de a se opri pe oricare dintre centrele de interes.