Stop-cadru cu umbră și nume

mai lasă în colțul din dreapta al nopții un timp fără mâneci să nu trișezi femeia de treflă las-o să poarte unghii lungi azurii să zgârie camera cu versuri ca și cum ai spune camera cu păpuși n-am avut decât o păpușă domnule doctor o strigam mădălina și a răspuns vreodată / nu doar se făcea că mă iubește si eu și tu / o învățam cum e să spună ma-ma ta-ta ni-a ra-du ga-bi vir-gil ma-ri-a flo-rin da-na vla-di-mir o-ri-a-na și ne-xus pronunța mai greu dar îmi cerea să îi citesc mereu povestea în poveste cu fetiță și chibrituri eu sunt acolo în poveste / și tu ce îi spuneai / ce să îi spun domnule doctor eu îmi strângeam și mai tare corsetul de teamă să nu nasc un poet să nu poată urmări nici el emisiunea de duminică nu pentru că s-ar duce la biserică să vadă adidașii lui tosa sau dacă mai e ci-ne-va care umblă desculț ci pentru că s-ar suprapune niște copii mereu jucându-se de-a mama de-a tata și de-a dumnezeu * de pe fereastră zboară patetic noaptea cu lună plină și guguștiuc în b/w se vând pescăruși pe scările tale de griuri background cu madonna of the rocks și bărbatul definind nuanțele / mda / tăiați