Dana Stefan

cele din urma presimtiri ale imenselor goluri ce infasoara dupa ele vartejul vizibil al milisecundelor cosmice..

voi mai reveni aici.
Linea

apa isi trage limpezimea si putinta de a oglindi, din nemiscare. si-atunci de ce nu am putea noi sa privim in miscare, indiferent ce culoare au ochii nostri?!
tu stii ce minunatie e sa semeni macar putin cu o piatra?..

acum ca ai avut curajul sa devii propriul tau stapan, priveste cu ochi limpezi cata nemurire ai putea recastiga, intorcandu-te chiar si intr-o alta poveste, acolo de unde ai pornit: povestea iubirii e alfabetul desavarsit al oglindirilor din tine.
tu ar fi trebuit sa ai ochi albastri...

da, o anume delicatete adolescentina, diluata ca o pata accidentala a unei acuarele de totului lichida..
doar ultimul cuvant imi suna deviat, poate ar fi trebuit sa sune asemanator citorva din sunetele coapte ale gramofonului ce sprijina de palnie papusi de portelan..:)
un guler brodat delicat din ata de bumbac alba, al unei fete uimite de propria-i rochie de bal..
tarim intre copilarie si adolescenta, despre un vis ce o sa vie..
am citit cu incintare, monico

si va fi si dupa ce lumile se vor sfarsi, pentru ca singura libertate e insasi rodul miezului-labirint!
asculta de gabriela. pentru ca da, e atat de simplu sa tinzi spre calea cea mai dreapta dintre acele doua puncte incat oamenilor nu le vine a crede, si-atunci pornesc sa se incalceasca, mai bine..
toata admiratia, si eu

ma minunezi de fiecare data, cata stralucire zburataceste nebun prin cumintenia ta..:)
stau la geam in casa ta si fumez cu el deschis, ca sa am prilej sa trag cu urechea.
numai aici la tine nu e obraznic sa fac eu asa..:)

strang fiecare firimitura, asa e..:)
din drag, Linea

bursucel : ai o secunda?
Linea: am
Linea: :)
bursucel : ca am nevoie de un ochi de artist
bursucel : sa imi spui ce crezi
oranj_oranj: acum
bursucel : ca e primul meu copilas asa
bursucel : linea?
Linea: stai
bursucel : stau
Linea: cind e deschis aici de numa\', eu mai cu carutza
Linea: stai ca vad
bursucel : :)
Linea: citesc, insa nu intzeleg asa:
Linea: \'ion de e fuga de irisi acoperite trupuri arse pe care ratacim drumul acesta..\'
bursucel : se citeste de sus
bursucel : de la scara de sus in jos
Linea: aaaaaaaa
Linea: nu
bursucel : :)
Linea: in mod normal, citesti de la prima treapta in sus!!!!!!!!!
Linea: ai grija
bursucel : stiu
bursucel : dar nu coboram?
oranj_oranj: nu
oranj_oranj: URCAM!!!
bursucel : :)
bursucel : e frumoasa?
Linea: MAAAAAAAAAAI PIMPILICA!!
Linea: URCAAAAAAAAAAM!!
bursucel : stiu dar eu vad invers
bursucel : stiu
bursucel : dar mi-a fost greu sa scriu ceva ce se citeste si invers
bursucel : e frumoasa poza?
bursucel : ca e a mea
Linea: da
Linea: e foarte frumoasa
bursucel : :)
Linea: insa VREAU SA STABILESTI CE VREI SA SE CITEASCA ACOLO
bursucel : pai e FUGA
Linea: stai!! SA PRICEP!
Linea: fuga DE DINAUNTRU, DIN DINAUNTRUL ACELA????? e peste putintza!!
bursucel : pe zid e scrijelit FUGI
Linea: de-acolo NU MAI IESI, of, danutzo..
bursucel : pai e o poza din cimitir
Linea: exact
Linea: de asta si spun
Linea: SE CITESTE DE LA POARTA IN SUS
bursucel : ei, eu am vrut sa spun litere-pasi
bursucel : care coboara
Linea: hm...
Linea: e foarte important cum spui
Linea: cele doua sensuri, sus-jos sau jos-sus sunt INSASI doua concepte DIFERITE asupra vietzii si mortzii
bursucel : cred ca trebuia sa pun literele de sus mai mari
Linea: e nevoie sa intzeleg CUM MAMA vezi tu de sus in jos??
bursucel : pai eu unde sunt?
bursucel : cand fac poza?
bursucel : sus
Linea: NU CONTEAZA UNDE ESTI TU! acolo nu mai conteaza unde esti tu..
Linea: TU NU MAI EXISTI acolo ca om ce tzacane o imagine
Linea: nici nu-tzi vine sa gindesti ca e o prezentza acolo
Linea: acolo e o intrare intr-o lume fara intoarcere
Linea: si cuvintele sustzin ideea asta
bursucel : :)
bursucel : e primul copilas, nu il mai modific
Linea: si-atunci CUM SA-TZI VINA SA COBORI??!!
Linea: bine..
bursucel : nu stiu
bursucel : dar mi-e drag de el si asa
Linea: eu am citit de la poarta spre sus
bursucel : :)
Linea: ssssssssst, pun comm
bursucel : nu zic nimic
Linea: ma lasi sa pun dialogul asta mess??
bursucel : pai da dar vezi ca am scris cu greseli
Linea: corectez eu
bursucel : si nici prea clara nu am fost
bursucel : vezi tu
Linea: vad eu.
Linea: sssst acum. nu pot stereo.
bursucel : okitza

tot miracolul, risipit intr-un mar...

de dragoste.
un poem al atator saruturi cate alatura inseparabil o femeie, incalciturilor sale..
danutzo, e complicat, dar imi place cum citesc..

Linea

\"fiecare vrabie se naște cu un copac geamăn, cînd vine primăvara copacul înmugurește vrăbii, vrăbiile se coc toată vara pe ramuri iar toamna se culeg poeziile..\"

de la un drum de sapte zile, cat sapte anotimpuri, vin..
spune si tu, cum cuprind boabele mele verzi atatea semne sonore, cat cuvintele pe care eu le descifrez aici? melancolic, colegul meu de romana a bolmojit asa azi cateva versuri din arghezi: femeia raspandita-n noi, ca o mireasma de padure..
uite si tu ce scrii apoi in comentarii..
sunt si eu femeie, cum sa nu pot intelege cate rezonante fac din boabele mele de jad, bratara mea sonora..
am cuvinte-amprenta inchise intr-o boaba de jad, gabriela..
atunci te-ai sfiit sa atingi fara sa inteleg, acum stiu..
vreau sa-ti spun, sa nu uiti ca am cuvinte-amprenta.

Linea

ma simt mai apropiata de iasi decat de alte locuri, pentru ca va simt la un brat si un deget distanta, de-acum.
va simt in suflet, moldovenilor, toti.
sunteti gazde impecabile! aveti un har al darniciei si al masurii pe care eu il pretuiesc.
stiti tine de noduri..
daca sarbatoriti, primiti-ma asadar, alaturi de sufletul vostru, duminica. voi gandi la voi..
\"la multi ani!\", virtualia.

Linea

ai ai aiiii… unșovaiiii…
tu ești craiul meu din rai,
și în el te-aveam, m-aveai…

Leredem, tepodum, dor de tine și de drum...

am inteles ca esti aparitie noua aici, si iti spun si eu, bine ai venit!, uite..
textele pastrate in atelier, nu sunt motive de neliniste si nici de a abandona cuvantul, daca asa cum se intampla aici, in poezia ta, dovedesti sensibilitate.
insa imi permit sa te sfatuiesc, si pentru ca sunt putin mai mare la etate, pornind de aici incearca sa gandesti la sensuri care sa-ti imbrace apoi cuvintele..si invers..:)
imaginile se recompun apoi mai simplu. altfel cei ce scriu dintr-o pasiune, risca sa se inece in melancolii sau iubiri dulcege..
gandeste la poveste! sapa in adancuri! cauta prin tine secvente! reordoneaza-le! coloreaza-le altfel, suceste-le! si apoi cizeleaza..
te astept cu incredere si te voi citi cu placere.:)

si cercul se-nbuca, recapatandu-ne ochii prea albastri cu care priveam in copilarie, la stele..

poem cu conotatii grave, te felicit.
Linea

hm..
aici nu e nici simplu scenariu, si nici inceput de poveste.. e un film ce va fi scos din munca in echipa, amelii camelia si camipetre, cat sa populeze un platou de filmare intreg!
rolul il invata celelalte felii, scenograful e de prima mana, regizorul e prea artist si boem, celelalte amelii camelii si camelipetre prea cuprinse de febra si ardere ca sa le mai poti stapani.
astept si eu sa vad filmul.
stau ce-i drept, in randul meu 7, insa de data asta, fara cartofii prajiti in punga. aici va fi in curand un film serios.
felicitari autorului!

si scrii si stergi, si scrii si stergi, filtrand cu grija culorile straielor care imbraca sufletul tau, balans intre anotimpurile altor primaveri si primavara care se apropie cu rochita randunicii amestecata prin campul cu maci..

simt aroma primaverii..
poem delicat cu urzeala din care fiecare fir duce spre o posibila alta poveste..

din drag,
Linea

Si paradisul va deveni astfel vibratie, bucurie a redescoperirii si numirii lucrurilor, cunoasterea paradoxala de dincolo de limite, intemeiata pe ideea ca cea mai profunda apropiere de tine o constituie departarea ta de dincolo de hotar..
Pentru ca lumea e un paradis al miracolelor cosmice permanente.
Miracolul poate fi descoperit doar in imprejurari anume, atatea intamplari te pot plasa in universul de dincolo de fire, paradisul poate fi trait aievea cand visezi, exista atatea vise care-ti povestesc despre grave semnificatii, paradisul este jur imprejur imprejurului tau, ascuns intr-o propozitie isteata sau numai sugubeata rostita simplu dintr-un subiect si un predicat.
paradisul inseamna sa ai cui spune ca sa te auda..

Oamenii au uitat ca pot trai pe pamant ca intr-un paradis..
Si atunci, spun cartile, tot miracolul se aduna tainic, intr-un mar...

Si cand o sa uiti, vei fi doar o alta piesa, intre raritatile unui insectar..

inteleg perfect ce spui tu aici angela draga.
bordeiul si pamantul-casa e neatingerea de prezent, sau depasirea conditiei prezentului.
de unde au stiut?
din amestecul lor pana la identificare una cu pamantul trebuie ca au stiut.:)
gandeste. gandeste.

Simplu joc al imaginarului, tu răscolești, jucându-te translucid, dicționarul de forme al oglindirii tale, stârnind imaginea unui anume anotimp parcă înșurubat tenace într-o spirală pentru a multiplica memoria clipei, pe care să o păstrezi apoi iremediabil, în ființa ta..

Din două mâini ce se țin, albastrul lor atinge acorduri ce îndeamnă ca ele să le curprindă, și să le încâlcească... Pentru că degetele frământă feliile de Cer, la fel de bine cum știu să arunce piatra, în albastrul unui lac...

povestea m-a cutremurat, angela. si te rog sa ma citesti si sa-mi explici. vreau sa inteleg.
o viata in care un barbat cu femeia lui traieste lipit intr-un un cuib al lor, acoperiti de huma, dezlegati de lume, nestiuti, hranindu-se unul cu aerul din celalalt, te face sa te intrebi: ce inseamna legile lumii ?! si dupa ce legi se conduc sufletele muritorilor? legea e aceea care implineste si desavarseste sufletul..morala e a sufletelor impletite tot cate doua, spun eu.
ce e aici?!
Aveau doua paturi dar niciodata nu dormeau în acelasi pat, conform legilor ei.
Pentru prima oara în viata lor fericita, barbatul se urca lînga ea în pat si petrecu asa toata noaptea, privind-o de aproape si vorbind cu ea vrute si nevrute, cum nu avusese voie niciodata înainte.

aceste doua fraze sunt esentiale. daca in toata viata lor, ei,lepadati de lume, daca n-a existat o clipa in care unul sa simta cum curge prin singele celuilalt, NU EXISTA sensul! numai asa, finalul isi poate pastra puterea mesajului si valoarea, omul nu mai exista, NU MAI EXISTA PUR SI SIMPLU, fara jumatatea lui!dispare nestiut de nimeni, pur si simplu!
puterea acestei cutremuratoare imagini a dragostei dintre un barbat si o femeie STA IN IUBIREA CARE-I FACE UNA CU PAMANTUL!
ori aceste doua fraze, rastoarna esentiala lege a firii. anuleaza sensul!

sa fie vorba tocmai de o dragoste atat de mare, incat din ea doi oameni sa poata sta pana si solidari unul linga celalalt? sa nu-mi spui!
asa ceva e inimaginabil. o femeie si un barbat care se iubesc, vor fi risipa lui dumnezeu si a lumii, fara sa se atinga si o clipa macar, intr-o viata.

repet, textul ma cutremura, metafora iubirii atinge aici aproape palpabil, totul e INEPUIZABIL si o desavarsita definitie a iubirii, insa cele doua fraze spulbera totul, anuleaza sensul, nu-mi spune ca asa e in viata, cat pe ce, aproape de!, nu-mi spune ca adevarata iubire poate insemna si o viata doar alaturi, nu-mi spune ca aceasta a fost de fapt dovada celei mai patimase iubiri, de necuprins in minte, in bordeiul acela n-a existat o clipa de dragoste, angela, pentru ca trebuie ca au existat priviri ochi in ochi si, fara amestecuri, traiul a fost blestemat..sa iubesti fara sa atingi, fara sa lasi ampente, fara sa patrunzi sensurile adancite ale celuilalt, e cea mai mare risipa pe care omul o poate face pe pamant..

m-a atins textul acesta..
multumesc.

atat de mult as dori sa fie asa cum eu imi imaginez, oameni-copaci, cu radacini bine infipte in glie langa cei de-ai lor, vremuri de restriste cand dezradacinarea isi pune amprenta pe vise, conditia asumata a maturitatii, cand evenimentele ne marcheaza anotimpurile, nostalgia copilariei, cand inca ochii trebuiau ca au fost albastri, pana sa devina verzi sau bruni..

pana si accentul de poveste istorisita parca de un mos, ma obliga sa spun ca asa de mult mi-as dori sa intelegem ce important e ca oamenii sa sadeasca macar o data in viata, un copac.

mai astept povesti pline de invataminte..

Linea