Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Nebunie

1 min lectură·
Mediu
Mi-am stins mania
si nebunia
intr-o durere surda
si i-am dat drumul
pe apa sambetei
Am vrut
sa-mi ucid iubirea,
nemurirea,
intr-o liniste catastrofala.
Mi-am rupt vointa,
dorinta,
de a mai fi sclav
si-am devenit
propriul meu stapan
cu ochii
limpezi.
043.199
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
41
Citire
1 min
Versuri
16
Actualizat

Cum sa citezi

Daniel Florin. “Nebunie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-florin/poezie/108871/nebunie

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@dana-stefanDSDana Stefan
acum ca ai avut curajul sa devii propriul tau stapan, priveste cu ochi limpezi cata nemurire ai putea recastiga, intorcandu-te chiar si intr-o alta poveste, acolo de unde ai pornit: povestea iubirii e alfabetul desavarsit al oglindirilor din tine.
tu ar fi trebuit sa ai ochi albastri...

0
@daniel-florinDFDaniel Florin
dar din pacate ,ochii-mi sunt comuni, ca pietre din balta
0
@dana-stefanDSDana Stefan
apa isi trage limpezimea si putinta de a oglindi, din nemiscare. si-atunci de ce nu am putea noi sa privim in miscare, indiferent ce culoare au ochii nostri?!
tu stii ce minunatie e sa semeni macar putin cu o piatra?..
0
@daniel-florinDFDaniel Florin
este intr-adevar o minunatie sa semeni cu o piatra dar sa semeni cu o piatra prin nemurire si rezistenta si nu prin singuratate, pustiu si duritate
Multumesc
0