Poezie
Nebunie
1 min lectură·
Mediu
Mi-am stins mania
si nebunia
intr-o durere surda
si i-am dat drumul
pe apa sambetei
Am vrut
sa-mi ucid iubirea,
nemurirea,
intr-o liniste catastrofala.
Mi-am rupt vointa,
dorinta,
de a mai fi sclav
si-am devenit
propriul meu stapan
cu ochii
limpezi.
043.207
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Florin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 41
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Florin. “Nebunie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-florin/poezie/108871/nebunieComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
dar din pacate ,ochii-mi sunt comuni, ca pietre din balta
0
apa isi trage limpezimea si putinta de a oglindi, din nemiscare. si-atunci de ce nu am putea noi sa privim in miscare, indiferent ce culoare au ochii nostri?!
tu stii ce minunatie e sa semeni macar putin cu o piatra?..
tu stii ce minunatie e sa semeni macar putin cu o piatra?..
0
este intr-adevar o minunatie sa semeni cu o piatra dar sa semeni cu o piatra prin nemurire si rezistenta si nu prin singuratate, pustiu si duritate
Multumesc
Multumesc
0

tu ar fi trebuit sa ai ochi albastri...