Dana Stefan

Case vechi, trepte mereu ducand spre cotloane
medievale, piatete ingramadite arzand in alb, ploi
albastre aruncate peste alte ape, pietre de culoarea osului, napadite de umbrele ascutite ale cladirilor cu blazoane rosii cu auriu de case mari imi amesteca mai degraba inlauntrurile, evocandu-mi un echilibru compozitzional.. Renasterea..
nu stiu pe unde haladuiesc acum sfintii Renasterii in Italia Reala, mi-i simt insa ca pe niste viziuni fantastice si reale in acelasi timp, ale unor amintiri din alte vieti trecute si petrecute..
intr-o calatorie imaginara, important mi se pare cum simte sufletul la un astfel de drum..
calatoriile tale, calatorii miraculoase ale sufletului meu.

Să mă plimb pe străzi cașerate din hârtii ca printr-un oraș al Mătasei-Fir de Borangic, atentă la răsfoirile frunzelor litere ce roiesc în copaci și privirea furtunoasă din tine aruncată peste vălurita așezare de mătase să mă oblige să devin navigator într-o bărcuță de hârtie ceruită dacă vreau să supraviețuiesc...
Gândește cum am putea citi sentimentele noastre prin transparențe, unde le-am ascunde, (sau e nevoie să le ascundem?) și cum ar trebui să arate spațiul în care locuim?..

îți scrii și tu, cu migală, foile tale și ți le bați pe ușile întregului oraș..eu știu..

cica ea, cica el, numai ochi si ce, si ce, si doar el si ce daca, si doar in poezia asta canta cucul a primavara!
cine mai zice, ce?! si ce daca?..:)

coordonator de joc!
nu mai stiu bate nici clape...
sa ma ierti

ce antrenament ma asteapta, cu asa un coordonator de jos..
asta e ce am inteles eu, draga mea antrenoare..:)
si dupa ce meciul va fi disputat ( iarta, azi doar la meci mi-e gandul), om sta linistite si om despica mai departe si firul in patru..

toata admiratia mea,
Linea

foarte frumoasa poezie. si cand spun \'frumoasa\' gandesc la sapator al cuvintelor sensuri, scoase din fantani si cladite apoi cu migala..

drag, Linea

chiar daca unii confunda site-ul acesta cu spatiul desfasurator al unor idile, -si eu am mai spus-, legand cuvantul de istoriile autorului, e suficient sa existe un singur cititor care sa te citeasca cum trebuie. in cazul de fata, tu daniel ai mai mult decat un cititor. poemul tau e un melanj intre glasul ratiunii si al talentului de creator de cuvinte, si acum tu cu tine dialoghezi, cantarind parti ale propriei tale esente: notiunea de sapator al adancurilor din fantani, si inaltarea din har, ce survoleaza gradina..
cu siguranta nici una din aceste doua insusiri nu e de lepadat. cat despre tine, autorul, tu esti intr-o balanta exact la jumatatea drumului intre tine si tine. ca apoi mai exista si zodia fecioarei care iti da imboldul ca sa scrii, asta sa nu-l necajeasca pe igor. oricare ar fi si celelalte variante de inspiratie atunci cand un poet descopera sau reinventeaza cuvinte, tot la frumoasa frumoaselor ajunge un poet.
m-a atins poemul tau, Daniel Bratu..

\"La multi ani!\" Mircea
ganduri dragi din Transilvania de dincolo de munti

mariuco, pretuire si inclinare.

Linea

offf, carmen..nu-l zgandari acum..:)
stiu bine ca intelegi ce cauta bush aici. doar ai dat si tu de acrostihul acela, si de la barbie pana la tara tuturor posibilitatilor nu e decat un deget.. problema e etajul ala patru! cum saltam peste el ca sa ajungem la sase, tu carmen?! offf..
mi-e drag de voi amandoi. haz de necaz au ba, mi-e drag de voi si asta conteaza.

nu pot decat sa ma uit in ochii tai, si sa-mi imaginez ce calatorii miraculoase am facut eu prin tine..:)
sa-mi povestesti din fir a par..mi-e pofta de cuvintele tale, pentru ca ele imi genereaza imagini vizuale splendide..
cu drag,
Linea

hm..doua elemente la doi antipozi: contrafacutul si conditia de artist, in cazul de fata, poetul..
SA FIM NEBUNI? SA NU FIM? conditia umana asumata..
intrebarea este, cine e nebunul? artistul intemnitat la 6 sau omul care nu e capabil sa ia in piept viata asa cum este, si atunci inventeaza proprii strategii de aparare?..ca, sa fim intelesi: omul de rand nu urmareste defel sa rupa din el si sa imparta, cum face nebunul de poet (artist) sau nebunul-nebun (asta e o alta categorie, a treia, adica a celor care nu au har, dar isi asuma conditia de om simplu, luand realitatea bruta in piept!). in aceasta conditie, cu siguranta, har domnului ca avem forta sa fim nebuni!
pentru ca tare simplu e sa bati la portile alternative ale labirintului, in loc sa faci pasi intr-un labirint spirala, unde nu ai decat o singura cale, fara alternative: drumul pe care ti-l asumi. ma intreba cineva, bine bine, dar cati dintre poetii nebuni fac asta constient, sau instinctiv, si pot fi ei o intruchipare a egoismului? eu cred nu e vorba de egoism, doamne, eu cred ca numai poetii prin nascare fac asa; isi asuma libertatea de a fi nebun. ca orice om cu har!. asa zisa nebunie e puterea cu care inventeaza jocul in joc, detasandu-se deasupra contrafacutului Barbie, invelit in constructii de iluzii spoite, spoieli si staniol.... acestia ultimii sunt bietii nebuni..cei ce indulcesc contururile cat doar sa le fie bine, pentru ca altfel nu au o alta alternativa ca sa razbeasca pe lume..

un subiect deschis, daniel. remarc o adancime tot mai grava a cuvintelor spre sensuri existentiale, cu fiecare text pe care ni-l oferi. multumesc.

Motto:
dragostea mea pentru tine, arde macii pe campie

și-aud în ecouri
un fel de descânt
din pământ..

tu trebuie sa intelegi ca NU POT ALTFEL.
doar arde si la tine..

Linea

da da, autorul va avea intotdeauna sansa sa deschida chiar si cu umarul usa, pentru ca intotdeauna cand o usa se inchide, o spargi deschizand-o cu-n geam. :)
eu stau la geamul tau deschis si fumez, privind de-aici la tine, gata sa sar daca trebuie, sa mai aranjez vreo rochita, sa ii stea cum trebuie gulerul din dantela spumoasa, sa supraveghez decorul, sa mai colorez..:)

imi place grozav jocul acesta serios, si imi place si sa privesc si sa ma implic, pentru ca spatiul e larg, aerat, si-apoi, mmmmmm...cate lucrusoare risipite frumos, peste tot!

pe scena un singur poet, si in sala tot la un rand e randul sapte, ocupat de balerinele lui degas, fosgaind din rochiile lor cand albastre, cand perlate. numai asa steagul isi are sens. pentru ca dupa spectacol, se va croi din el cortina, care se va lasa peste scena cu greutatea tuturor catifelelor albastre de pe lume..

\"din rani ai inceput sa ningi mirosind a padure... pajisti primavaratice, topite intr-o lumina de paradis, un spatziu ce tremura ceresc...
o boare usoara, disperata, ce-ti incendiaza pielea cu dulceatza de papadii... vreau apropierea respiratiei tale, dorinta sa nu ia in seama lanturile ce zac la frontiera fiintzei.
Sa beau din tine apa cu gust de lemn ...\"

deci bine te-am gasit, domnule..

Linea

\"La multi ani!\" domnule.

Linea

sunt azi, pentru ca eu spun de-atunci asa: gata gata, lasa! o sa ma gandesc maine la el cum era si pe unde este..
.. eu stiu, eu voi amana o viata de-acum, sa plang de la o zi la alta...

felicitari autoarelor acestei pagini!
pentru ca ne-au intarit convingerea ca ziua noastra e in fiecare zi. prietenii stiu de ce..

Linea

uite..
nu e tocmai ce-ar trebui aici, insa e atat de complicata povestea cuvintelor in poemul tau, incat uite, tac si privesc la rosu asta incalcit acum..

:) poti.
odata o sa ti le arat si pe celelalte.