Dana Stefan

am fost tentata sa-ti spun dintr-un impuls, ca mi-as dori sa citesc despre o insula..
sonetele tale sunt insula mea cu oaza, unde respir..
apoi am gandit si trebuie si asta sa spun, ca sa castigi in viata, e nevoie de serioase planuri de lupta si batalie.

sa ierti, imi trebuie atat de mult sa respir acum aici, incat pana si o imagine imi ia din spatiul curat..

cu recunostinta, Linea

n-o sa impun niciodata unui autor punctul meu de vedere, si iti multumesc acum ca il accepti si pe al meu aici. am cautat cu infrigurare chiar, cuvintele vindecatoare, loredana, si le-am descoperit in tandemul de zi cu zi, noapte de noapte, pe care nu intamplator, am vrut sa inteleg, tu l-ai legat de curgeri de ape.. numai intr-un ritm constant si din unul in altul, ca o curgere, gandesc eu ca oamenii pot tine..
apoi multumesc si pentru ca m-ai primit frumos aici. voi reveni cu placere. sistemul de cautare e din pacate ingreunat si trebuie sa parcurgi lista de autori, ca sa deschizi usile celor ce scriu, insa raman din nefericire intr-un con de umbra, din cauza putinelor accesari, si din imposibilitatea de timp sa-i iei pe rand, si sa-i citesti..:(
o sa caut si o sa asez semne in mod special de-acum si celor ce nu sunt cititi si comentati..

cu drag, si cu placere de a fi aici prezenta,
Linea

chiar si asa, esuata, epava are aici rolul de a conferi un sens cuvintelor alge si rugina care o napadesc acum. cerul e nefiresc de albastru, nisipul reflecta ceva din culoarea ambarcatiunii de odinioara. e amestec de albastru si lut copt in cuptoare..
poemul tau e salvat de o nava, si eu sunt sigura ca prin cotloane, cuvintele ii populeaza insula..

Linea

clipa aceea. clipa aceea poarta toata incarcatura tacerilor si a pacii si a singuratatii tale. de fiecare data, zi de zi, iti trebuie un brat de linisti si privelisti impacate, ca sa te poti pregati pentru clipa aceea in care te regasesti desavarsit de zgomotoasa prin trairile ce o cuprind..

admir modul in care tu te prepari...

drag, Linea

piatra pe piatra. imaginea da, poate fi perceputa de un ochi format pentru culoare, dintr-o insiruire de ocruri, asa cum si ana le vede si le-a spus..ocrurile mintii..
ceva de-aici, ma face sa simt ca si cum as privi inramat un papirus pictat din brozurile patinate ale spiritului, ornate cu ape-arginturi albastrii..

drag, Linea

o formula de leac impotriva destramarii iubirii aflate in primejdii de moarte.. asimilat cu o simbolistica legata de descantec, racul e elementul esential al casei Lunii, iar ca vietuitoare de apa, il intilnim in formulele magice incantate pentru revarsarea ploilor pe pamant..rod, imbelsugare..
poemul tau, ingenioasa insiruire a cuvintelor magice menite sa vindece..

drag, Linea

:) pai vezi?..cam asta incercam sa-ti spun si eu.
si corect este: pacat ca am avut o asemenea lalea si a murit tocmai pentru ca eu n-am stiut sa ii gasesc o fereastra unde sa se grijeasca macar singura, daca pe linga mine nu prea poate trai nimeni.

cu drag, Linea

cerc in patrat. patrat in cerc.
cum e?!

e o placere sa te citesc.

firul de iarba zdrelit, zemuind un sarut..
nu-ti vine sa mai explici, iti vine sa spui ca stii..

am intrat si ies pe varfuri..

corespondentele unor elemente ca cele din acest poem, echilibrul dat printr-o metafora a albului sau si mai mult, prin culorile substraturilor echivalate cu adancimile de sens, iata ca se pot percepe aici si ca si simple elemente vizuale, ce dau bataie mare de cap, se pare, unora. astfel, ajungem sa citim in subsolul unui poem cu grave semnificatii, despre culoarea \'pasaricii\' ce pentru unii s-ar traduce desigur, prin versuri mult mai amuzante, (de data asta pentru noi ceilalti), insa acestea perfect pe intelesul lor. sunt acum sigura.
pentru cei ce vad aici \'pasarici\', si mai tin sa ne povesteasca si noua ca le-au vazut, poeziile gustate vor fi doar ceva cam de genul:
cate stele sunt pe cer
toate până-n zâuă pier
numai una ca o proasta
arde pe uzina noastră

e lipsit de bun simt sa se cocoseasca cineva pe o fila a unui autor responsabil si serios, doar pentru ca isi imagineaza ca daca el vede \'pasarici\', ar trebui sa fie inconjurat automat de gaini.

imaginea si proiectarea sa sunt legate intr-o corespondenta magica.in acest sens, oglinzile pot retine sufletul sau forta vitala a persoanei ce se reflecta in ele; ea este un ochi ce este in acelasi timp OGLINDA ce se vede PE SINE.
aceste doua cuvinte abstracte, care astazi desemneaza niste operatiuni intelectuale elevate, isi au radacina in studiul astrelor reflectate de oglinzi. de aici, faptul ca oglinda, CA SUPRAFATA CARE REFLECTA, sta la baza unui simbolism extrem de bogat in ordinea cunoasterii.
oglinda simbolizeaza RECIPROCITATEA CONSTIINTZELOR. un hadith celebru declara: \'credinciosul este oglinda credinciosului\'. cu cat fata oglinzii sufletului a fost mai lustruita de asceza, cu atat va fi mai in stare sa reflecte ceea ce il inconjoara, pana la gandurile cele mai ascunse fata de un altul, a carui imagine se reflecta ca o oglinda..
(dictionarul de simboluri-j.chevalier.a.gheerbrant)
e superb, nu-i asa?
sa fii impacata cat de aici pana la stele, Femeie-Oglinda..

drag, Linea

vladi, grijeste laleaua...
gandeste intai asa: ii trebuie o ferastra, florii acesteia! trebuie sa-i inventez o fereastra macar!
si-atunci, se va putea intampla asa, ca acolo unde se tranteste o usa, se va deschide o fereastra.

Linea

director la Academia Olimpica Româna - filiala Teleorman..
ce mod original de a fi multumit ai tu, domnule..:)
sa nu ma certi, dar tot nu ma pot abtine: felicitari!

Linea

in contrast cu suprafetele, albul e prea taios. contrabalansul elementelor de suprafata ordonate in joc este dupa mine o culoare ce ar trebui sa corespunda adancimilor profunde, si atunci mai degraba m-as gandi la pamanturi, la verdele arama, la ocrurile coapte, terne..aurul coclit..
e simpla ordonare intr-un echilibru, nu e neaparat obligatoriu ca tu sa simti asa. cu siguranta un barbat simte alt centru compozitional al intregului ..
dar albul rupe. e prea ideal...
iti vine sa moi degetul in gura si sa vibrezi putin pata aceea, moxzalind peste el..:). o sa vad la urmatoarea poezie ce culoare pui.

Linea

...pentru ca veriga este simpla, primordial intii, un cerc intr-un patrat...

poem al unuia dintre simbolurile elementare ce are semnificatii contradictorii: APA. pe de o parte insufleteste si fertilizeaza, pe de alta parte este izvorul oricarei forme de viata dar in acelasi timp e elementul in care materia se dizolva si in care oamenii se ineaca. muzeul apelor-acuarela zbauta de peretii nostri interiori..

cu admiratie pentru adancuri din fantani,
drag, Linea

mmmm..prin ce spatii haladuiesti tu, si cum iti pregatesti patul de lujeri si carcei, si felii de prin tine..
esti intr-un inceput de primavara cu cercul tau de creta tras rotund dupa tine.. ai si tu nevoie de spatiul tau curat..ordonat..maturat de vreascurile altor anotimuri..
parca te-ai prepara pentru o socoteala cu adunari, scazand din resturi de alte socoteli, ca sa iasa rezultatul bun..

nu indraznesc sa te conturb. sunt inafara cercului tras cu creta, stiu bine, dar privesc cu grija la tine. sa nu uiti asta, gabriela..

drag, Linea

nu e deloc de ras. e de plans aici.
daniel, ai toata stima mea.
Linea

cafea cu aroma de femeie, intr-o cescuta fina de portelan. sa ai curaj sa o rastorni pe-o ferfurioara si sa-i deslusesti amprentele filigranate de pe peretii sai interiori.
amareala are atunci gustul imaginarului ce duce spre izbanda, dara draga.

Linea, cu pretuire

da..ma simt acum aici izbavita de toate relele, e ca si cum poemul acesta te ajuta sa respiri aerul curat dupa care ai ajuns sa tanjesti, aer imbibat ca si din aromele gutuilor, asezate pe credentz de bunici.. iti vine sa umbli pe varfuri, ca ei sa nu se sperie si sa nu plece..
e casa argintarului, aici..
sentimentele ce leaga, delicate pretiozitati de argint filigranat...

Linea