când mâine devine ieri

Te joci cu metaforele cu ușurința cu care un bun peisagist își combină nuanțele, uleiurile, gândurile, expunându-se în pânze duioase. Dacă aș fi putut acorda stele, aș fi făcut-o cu plăcere și cu siguranța că nu am greșit.

Dara!

\"cerul te prinde de umeri
îmbrățișându-te cu atâta putere
încât îți trosnesc toate
oasele dorurilor fără ecou\"
Simplu. Frumos!

Acum tirziu iti spun un secret : sint spirite care invirt expres fusurile,cind intr-un sens, cind in celalt numai pentru a culege picaturile de durere la noi pe degeta. Haida, ne ascundem, imi oferi o cafea tare cu lamiie si miine organizam salvarea literelor cu nervuri de inima

cafea cu aroma de femeie, intr-o cescuta fina de portelan. sa ai curaj sa o rastorni pe-o ferfurioara si sa-i deslusesti amprentele filigranate de pe peretii sai interiori.
amareala are atunci gustul imaginarului ce duce spre izbanda, dara draga.

Linea, cu pretuire

\"nu mai e nimeni sa te invete literele cu nervuri de inima\"
e aici o atingere delicata a tonurilor grave, profunde ale iubirii. uneori se intampla sa uiti ... si atunci cerul te strange pe dupa umeri cu atata putere incat ajunge sa faca parte din tine pana cand tacerea dintre tine si sine se transforma in liniste.

drag,
Codruta

Multumesc tuturor pentru trecere, pentru gindurile bune asezate aici.
Multumesc pentru faptul ca existati si v-ati oprit un moment aici si nu numai.
E tare bine sa bei o cafea intre prieteni :)