Dana Stanescu

Bun, tocmai am terminat Orasul si cainii a lui Llosa si cum creierasul meu simte nevoia unei lecturi mai putin consumatoare si acaparatoare si cum prietenii mei, de cate ori vor se intreaba mai, ce

Am ales să mă închid În acest turn alb Ascuns. După mine veți trage Porțile mari de lemn țintuite Asurzitor vor cădea peste lume. Până sus am urcat toate cele 200 de trepte. Port 200 de urme

Orasul si cainii-Mario Vargas Llosa Senzatia e de scufundare intr-un lichid amniotic, iti intra in gura, pe nari si tu iti invingi teama si repulsia si incepi sa respiri normal, se face cald si …

Nu imi mai aduceam aminte nimic betie a mintii, a luciditatii, cand totul e confuz, mana mea dreapta nu mai e mana mea dreapta, e o tentacula, o prelungire a unui corp si mai strain si mai

E acea oră târzie în noapte întunericul tapetează pereții ușile se deschid înaintea mea tu dormi, aimee cântă rotire doua siluete dansează o alta se așază la pian îi ating degetele cântăm

Uneori mă întristează faptul că nu sunt la curent cu literatura contemporană din alte țări. Dacă mi-ar cere cineva repede numele unor scriitori contemporani englezi de exemplu, abia aș spune de Nick

Deschise ochii. Probabil lesinase, era atat de ametita si vocile celor inghesuiti in jurul ei o faceau sa se chirceasca si mai mult. Isi duse mana la tample, avea sange pe degete. O batista, va rog

si nu mai stiu ce nume sa dau acestei poveri-asteptare pe suflet sa vin sa tac sau sa vorbesc sa fug sa ma ascund sa cant sa rad sa poate am sa-mi iau doar aparatul de fotografiat ochiul

cu toate locuiam in aceeasi casa imi place camera ta, ai flori pe pereti incrustate, ai miros de gutui, ai si caldura usa mea e mai tot timpul inchisa, nu poti arunca o privire, nu poti

și se făcu ora 7 înghit tacticos pilula prozac nr 1 pilula prozac nr 2 nr 3 nr 4 pilula albastră dom’le ce fustă scurtă are azi asistenta noastră da da știu fetele nu ar trebui să se uite la așa

ploaia lasa dimineata clara gandurile sunt mici fragmentate pierdut risipite in urma mea doar inima isi face rondul obisnuit sare de la mine la tine de la tine la mine atat cat sa ne lase

Treci in fiecare dimineata prin dreptul ferestrei mele, te urmaresc de acolo, nevazut. Stiu intotdeauna cand vii , femeie cu sold frumos! Soarele se misca o secunda de la locul lui , umbrele isi aleg

Scriu povestea, aranjez literele cu grija pana cand totul incepe sa aiba un sens, pana cand capata consistenta unei umbre care se apropie, se uita peste umarul meu, imi rade incet la ureche, vai biet

Ca sa poti porni la drum ai nevoie de incaltari, de o pereche de pantofi noi, mai bine. Stii, si drumurile au inima lor, nu le plac pasii apasati, grei. Povara uneori ne face sa lasam urme strambe,

Nu-i nimeni pe drum, va repet, si imi place linistea asta, ma simt dintr-o data mai inalta, mai sigura, zambetul se lateste de la un capat la altul, face salturi de pe obraji straini,

Printesa Castanie-dsoara dimpotriva Printesa Papadie-eu Și iată-le pe prințese în grădina vrăjitoarei privind la cei doi prinți și așteptând să sune surlele de nuntă. Când-colo, se-auzi vocea țiuită

ne vom invalui in metafore si cuvinte simple albe ne vom dezbraca zilnic de ele iar eu le voi scutura si le voi intinde frumos la soare cu tine as avea curaj sa netezesc secundele sa le fac

deci mă aflam în gaura aia de șobolani care este stația de metrou simțindu-mă șobolanul cel mai șobolan umil și provincial când rotițele realității au început să se învârtă din nou să