Dana Mușat

Felix,

am modificat pe ici pe colo. Sper sa o dau in bine, nu inr au:)

Claudiu,
nu prea stiu cum sa ma descotorosesc de clipirea zilei pt ca pana la urma asta era ideea textului.

Ioana,
e o idee, dar ma gandeam mai degraba la o stricare partiala a lui, nu la o \"destramare\" totala.
Multzam.

P.S. vantul a inceput sa bata de astazi tare.:)

Un poem foarte bine construit, mircea. Are acea tonalitate si acel tonus pe care orice scriitor si le doreste in textele lui.

M-a prins si mi-a placut.

Interpretez textul in felul meu ciudat, unic: eul liric(persoana I) este deja in paradis. Drumul de la Viena spre Arad este doar unul simbolic. Adevarul este ca el e deja acolo unde se duce si mama lui. Asta ar putea sa fie si cauza pt care nu l-a recunoscut. Pana si interventia sorei vine ca o explicatie la ceea ce tocmai ti-am spus mai sus.

Felicitari!


P.S.ti-as da si eu o steluta, dar nu se poate. Orice as face(sau nu as face) eu nu am voie sa dau stelute. :))
Eh, intentia conteaza.:D

Toate cele bune!

corect. asta am intuit.

dar,
m-am gândit în sensul strict al textului tău. Pentru că aici totul e circular și perfect, aș putea spune, nimeni nu se împiedică de nimic, nimeni \'nu frânează brusc\'. Singura inconveniență este traversarea incorectă prin inimi.

Finalul anticipează ceea ce mi-ai spus tu. Pentru că este cert faptul că vor obosi și, prin urmare, unele se vor opri, de aici și oprirea mișcării.

o să fac în felul următor:

mă voi gândi serios la sugestia ta de a schimba începutul. Să vedem ce iese.:)
Sfârșitul rămâne.

Mulțam.

concret.

textul se modifică, vino cu sugestii, mă vor ajuta enorm.


Mulțam fain.

eu aș zice mai degrabă că mersul acesta al femeilor este direcționat într-un sens giratoriu, pentru că, până la urmă mișcarea este una circulară și continuă. Pleacă de unde ajung și ajung de unde pleacă.

Oare gândesc în aceeași direcție cu tine sau pur și simplu interpretez în felul meu?

\"la mai multe\" am vrut sa zic

btw, daca tot m-am intors, pana si finalul se lungeste apocaliptic.

Asta DA poem

taurul de aur vine din mitologie sau ma insel?
Ar putea reprezenta o gramada de chestii.

Parul lung si zburdalnic, iar la pol opus, felul in care isi aduna oasele, creeaza un efect uimitor.


La mai bune!

intrebarea este cum o arata cel care a confectionat colierul acela magnific? (sau cel care a venit cu ideea??)

O gramada de comentarii pe care ar fi fost mai bine sa le citesc inainte sa las si eu unul.

Mie una mi-a placut poza. Reliefeaza din plin imaginea romanului, asa cum tinde el sa devina daca se mai lasa mult apretat de imaginile celorlalte popoare(inclusiv SUA).

Poate ca la nivel rational, si eu dau dovada de un mic \"antiamericanism\", dar fara a deveni rasista:)

cred ca regula despre care vorbesti tu se aplica haiku-ului. Stiu foarte bine cum trebuie sa interpretezi o astfel de poezie, asa cum este evident ca orice poem trebuie intr-un fel sau altul simtit.

Explicatia pe care ti-am cerut-o se afla la nivel tehnic.

Cele doua versuri notate de tine nu mi se par a avea ceva cuprinzator si profund la nivel semantic, asa ca ti-am cerut o interventie pe text, pentru a-mi explica rolul jocului de cuvinte si ce anume trebuia el sa produca.

Pentru ca este adevarat ca intentionalitatea autorului nu trebuie confundata cu intentionalitatea lectorului, dar este si mai adevarat ca un autor nu arunca niste idei doar ca sa vada ce intelege x sau ce simte y. Un autor are o idee, de la care pleaca. Am sau nu dreptate?


Versul 1. \"Iubirea care tace\" ne spui tu. Intr-un fel sau altul iubirea tace pentru ca nu o poti materializa, poate doar prin cuvinte, dar foarte putin.
Versul 2 completeaza primul vers. IUbirea devine intr-un fel sau altul o apa ce curge in adancuri, adancurile sufletului banuiesc.

Nu este nimic complicat aici. Din contra, textul tau nu face decat sa spuna ceea ce s-a mai spus de un miliard de ori. Nu il interpretez ca simplu(pt ca simplitatea este si ea frumoasa), ci ca simplist.

Acesta este motivul pentru care ti-am cerut o explicatie, explicatie pe care inca o mai astept.

Multumesc.

Cu prietenie,
Dana

mâine, norii ei
încâlciți printre frunze
și cerul din fum

Ruxandra,

te rog explica-mi.

Cred ca sunt eu tampita si nu inteleg nimic.

Vorbesc serios.

nu-l blestemati pe alberto ca a scris aici un text bun.

Il remarc pt tehnica si pt originalitate. Sa fim sinceri, e mult nu am mai citit(cu totii) despre tot ceea ce inseamna evolutia vietii, fie ca este ea relatata in cel mai subiectiv mod posibil.
REspectam parerile omului, right?

Mihai,
scrisul poate deveni nociv. Undeva, la granita dintre ratiune si dorinta obsedanta de a scrie se afla un punct seismic pe care daca il atingi s-ar putea sa-ti dauneze. In modul cel mai subtil, este adevarat.

Alberto,
un singur sfat(sau parere, daca vrei:) : renunta la parantezele care ingreuneaza textul, la explicatiile care suprasolicita gandirea lectorului si ii zdruncina imaginatia. Gandeste-te ca cititorul intra in textul tau, incercand sa-l inteleaga, folosindu-se de imaginatie, pe care i-o spulberi cu parantezele care-l trezesc intr-un fel sau altul la realitate.


Si, nu uita...tot timpul e loc de mai bine!

Toate cele bune!

ce e cu dictionarul ala de gradinita?

pana si sora mea care e clasa a 3-a stie perfect ce inseamna fiecare cuvant.


sau iti bati joc de noi?

Simplu,

mi se pare o emanatie de iubire, jumatate in maniera ei erotica si jumatate in maniera ei sentimental-incenta.

Un text foarte bun.

Din prima secunda titlul iti induce ideea de intregire sau, mai bine spus, de alaturare a ceva cu un scop bine definit(Scopul ar fi, prin titlu \"metamorfoza\").

Reteta pe care ne-o transpui este una cat se poate de simpla: \"se întoarce pielea pe dos, din cauza oamenilor-aspiratori\" - aspiratori de sentimente si ganduri bune sau, probabil, de idei.

Si pentru ca esti un segment de zi, asa cum ne marturisesri in finalul textului, metamorfoza si alcatuirea care se realizeaza undeva in imaginarul cel mai apropiat de realitate sunt reactii asteptate. Un segment este o parte a unui intreg. Fiecare dintre noi este un segment de zi, caci altfel nu ar mai fi intreg.

Un text bun.

Teea,

e ok. Pentru ca pana la urma ai vrut sa iei natura si sa o transformi intr-un poem usor euforic.
Fiecare sentiment devine o prognoza meteorologica si fiecare stare de spirit a eului devine stare de spirit a naturii.

Toate cele bune!

Daniela,

un poem bun. În primul rând prin claritate și simplitudine.
Apoi prin conținut.

Întunericul pe care nu vrei să îl ajuți este, probabil, partea aceea negativă, pe care cei mai mulți dintre noi vrem să o îndepărtăm, nu să o ajutăm să existe.

Poemul este \'sprijinit\' bine, eul liric tremură ușor totuși, ăsta ar fi și motivul pentru care își caută acele puncte de sprijin.

Mai revin.
Toate cele bune!

desi nu inteleg scopul acestui text, trebuie sa remarc faptul ca este un text foarte bun.
dar, ma rog, poezia nu trebuie sa aiba neaparat un scop.

F misto versurile:
\"Fotografia cu femeia în haine rupte
Care trage un cărucior plin de vechituri.\"

\"Un sân ți-a ieșit din sutien
Și îmi spune „Bună dimineța!\"

\"Ființa umana fuge la bucătărie.\"

O imagine schizofrenic-familiala.


Felicitari!