Puncte de sprijin

nu reușesc să înțeleg ce spui tu aici... unde dispare \"noi\"-ul din prima strofă? în restul textului apare numai persoana I singular.

de asemenea, eu înțeleg efectul căutat prin alăturarea \"miere amară\"... doar că o imagine mai facilă/previzibilă/puerilă nu puteai alege. (poate doar dacă îmi spuneai \"zăpadă fierbinte\" - doar că în cazul ăla te suspectam de ironie și priveam altfel textul :D)

textul ăsta nu are cap și coadă. doi (adică tu cu altcineva) înaintînd bezmetici prin ceață au obrajii mînjiți de miere amară. ok. pînă aici se poate digera... dar apoi dispare duetul, apari doar tu, in niste note fantastice din care nu se pricepe nimic.

uite, spre exemplu, ce relevanta are pasajul asta in economia poemului: Întunericul ondulează la infinit / căutând / puncte de sprijin.

iar ultimul vers despre cine vorbește? despre întuneric? despre celălalt?

mie stilul asta de a scrie nu îmi spune nimic. sincer, l-am întîlnit la multe puștoaice de liceu care erau convinse că alăturările și atribuirile neobișnuite (fără a mai urmări un mesaj) înseamnă poezie. acestea sînt domnișoarele ce dorm cu necuvintele lui nichita sub pernă.

îmi pare sincer rău, dar nu e o poezie ce poate fi inclusă în volum. dacă tot volumul e în acest ton, nu știu cum de tzone i-a dat drumul... dar asta nu e problema mea. dumnealui știe cu siguranță mai bine.

cu tot respectul, sorin despot.

ah.. acum am vazut. a aparut in 95. asta explica destule.

sd

Da, Sorine, asa scriam eu atunci. dar sa stii ca nu e vorba in text despre un noi - ea si el, cu un noi mai general. Poate nu conteaza, daca tot nu se intelege...

mi-a placut ondulatia asta a la vasile conta, da un feeling de plutire periculoasa. are ceva din lansarea cosmica a lui cartarescu, in momentele lui fericite

nici nu ma asteptam ca tu sa nu intelegi ceva din simtirea asta a mea metafizica... Multumesc, critice!

Daniela,

un poem bun. În primul rând prin claritate și simplitudine.
Apoi prin conținut.

Întunericul pe care nu vrei să îl ajuți este, probabil, partea aceea negativă, pe care cei mai mulți dintre noi vrem să o îndepărtăm, nu să o ajutăm să existe.

Poemul este \'sprijinit\' bine, eul liric tremură ușor totuși, ăsta ar fi și motivul pentru care își caută acele puncte de sprijin.

Mai revin.
Toate cele bune!

Dana, îți mulțumesc pentru semnul lăsat aici, mai ales că ai înțeles bine mesajul poemului meu.
Te mai aștept.