Poezie
nimănui niciodată nicicând
1 min lectură·
Mediu
mă voi întoarce din drum te voi privi fără frică
orașul ne va pipăi rănile cu vârstele noastre cu tot
un soare uriaș va crește din zidul la care am stat și am tăcut îndelung
atunci voi îmblânzi șerpii cei albi ai casei
fete cu sacale ne vor străbate diminețile
neranțule firave purtându-și prin ceață saboții de lemn
stradele urcând strâmt spre cetate
iarbă tânără printre pietre
mai verde decât licoarea băută
pe înserat la cafeneaua din port
vise oarbe alunecând peste ochii închiși
vor veni ploile apoi și odată cu ele
vom ajunge hrană pentru păsările cerului
ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat
ca și când niciodată nicicând
prin sita lumii ne cernem
praf de drum
pâine veche și tare
ce nu va ține de foame
nimănui
niciodată
nicicând
0114.475
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Banu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Banu. “nimănui niciodată nicicând.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/poezie/227215/nimanui-niciodata-nicicandComentarii (11)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
gasesc in poemele tale drumurile, orasele, libertatea si multe imagini in culori deschise. poemul de azi exprima libertatea si detasarea de trecut. ultimele doua strofe sunt deosebite. prietenesc, bia
0
\"Ieri mama, trist trecea pe strada,
Atat de palid si-aiurit
Se clatina si sta sa cada\" *
In lanturi ma simt azi Prometeu infrigurat pe stancile tale
Poemele tale, ciocuri de corb, imi sfarteca azi muschii, ficatii, rarunchii, avantul, si inima, nu, inima nu.
Vreau noaptea sa vina, sa urle din mine talazuri, sa-si
reverse \"pocalul din nori\" si sa strig, si sa urlu peste
veacuri si timp : \"Give peace a chance\", \"Let\'s Thetys
mary a mortal\". Nicicand, niciodata speranta nu moare.
Si nici \"nimanui\" nu-i doar vis. Un soare urias va creste
si va topi zidul care a stat intre \"noi\".
lucian
* st.o.iosif - copil
Atat de palid si-aiurit
Se clatina si sta sa cada\" *
In lanturi ma simt azi Prometeu infrigurat pe stancile tale
Poemele tale, ciocuri de corb, imi sfarteca azi muschii, ficatii, rarunchii, avantul, si inima, nu, inima nu.
Vreau noaptea sa vina, sa urle din mine talazuri, sa-si
reverse \"pocalul din nori\" si sa strig, si sa urlu peste
veacuri si timp : \"Give peace a chance\", \"Let\'s Thetys
mary a mortal\". Nicicand, niciodata speranta nu moare.
Si nici \"nimanui\" nu-i doar vis. Un soare urias va creste
si va topi zidul care a stat intre \"noi\".
lucian
* st.o.iosif - copil
0
ce poezie frumoasa aici
usor adie un vant dinspre baraganul lui panait istrati
e o parere care ma incanta :)
emir cu ciulini in...pär
usor adie un vant dinspre baraganul lui panait istrati
e o parere care ma incanta :)
emir cu ciulini in...pär
0
Ori am băut și eu vreo licoare la cafeneaua din port și am uitat, ori e vreo licență poetică pe care nu o pricep, dar pe cuvânt că eu citesc „STRADELE urcând strâmt...”
0
