cum am pierdut poezia de azi

poezia de azi pare un copil rătăcit printre adulți care îl tot plimbă de colo colo, îl pasează, în timp ce râsul lui cristalin devine treptat grav, se maturizează...

îmi amintești iar continua mea plimbare între grav și ludic, între spusul apăsat și răstirea copilărind, eh, asta sunt, mi-ar place să fiu o doamnă matură și stilată cu versuri aureolând grav și tottimpul, poate mâine am să scriu versul acela care tot vrea să îmi intre pe geam când îl dau pe ușă afară(în fiecare zi îmi spun asta:))
mulțumescu-ți de trecere, tare mă bucură,

Dana Banu, poezia ta nu numai că nu s-a pierdut, dar a ajuns să fie bine apreciată. Și nu doar poezia, ci și modul tău de a comenta pertinent textele altor autori. De aceea ai primit voturi pt a fi - începând de astăzi - purtător și dătător de stele. Te rog să citești regulamentul înstălării textelor și să ai aceeași obiectivitate în aprecieri. Succes!

Ela

eu cred ca poezia e ca un caine credincios care se intoarce la stapanul sau chiar daca el o alunga.n-o poti pierde.ea asteapta, si pe neasteptate se sacrifica lasandu-se trasa nu pe roata, ci pe biluta pixului, un compresor ce-ntinde asfaltul cuvantului pe imprejurimile de hartie.apoi toti calca peste ea cu ochi, cu indiferenta ori cu recunostinta

Ela, mulțumesc, mă duc să dau câte două stele la toată lumea, glumesc:), mi le cos pe epoleți și fără să îmi iau nasul la purtare, mă bucur, mulțam;

Andrei, cred că știu ce ai vrut să îmi spui, prin concluzia-rezumat a comentariului tău, nici mie nu îmi sună prea bine cum am-ul acela din titlul meu dar nu vreau să generalizez, este un text despre poezia mea de azi, despre ce mi-ai scris, ce pot să spun decât că nu tot ce iese din pix se cheamă poezie,

vă mulțumesc,

Original.Poezia fata in fata cu poetul..poezia ca existenta clara iar poetul ca stapan care o primeste sau o alunga. Ratacita poezie..care isi cauta un loc unde sa se manifeste..o mana..o hartie, un creion..interesanta insiruire a cuvintelor si dinamismul scrierii.

mă bucur de primul tău comm pe pagina mea și pe siteul acesta, aprecierea ta este lege pentru mine:), se pare că anunți zile bune,
salut,

poezia asta chiar imi place
are un suflu puternic, nu stiu cum sa iti descriu
e buna

ps: felicitari ptr nivel.

poezia aiasta e scrisă cu amăreală, cu ciudă și nerv după ce o noapte întreagă am încercat să scriu și am și scris un poem de vreo 100 de versuri și jumătate și dimineața l-am aruncat ca un prost ce mă aflu într-ale vederii textelor mele poeticești, și din cauza jumătății ultime care nu ieșea,
dacă tu spui că e bună atunci eu te cred, că te știu, aflându-mă cetitor al poeziilor tale,

ps: mulțam pt. felicitări

foarte încărcată. ai o logoree poetică care nu-ți aduce niciun avantaj. unele bucăți sunt teribiliste și iar îți fac un deserviciu. sfârșitul mă duce cu gândul la plagiat.
glumesc desigur. n-are cum să fie vorba despre asta. :/

apreciez întotdeauna sinceritatea frustă în commurile primite de la cei care mă citesc, iată de ce îți mulțumesc pentru părere, sunt pe ici pe colo de acord cu ea, consider textul acesta ca fiind unul ușor teribilist dar un teribilism care nu ucide poezia, părerea mea subiectivă,
mulțumesc încă o dată pentru lectură,

poezie aleasa frumoasa zemoasa deasa.
Placut mult la mine. Ma intreb de ce nu ai luat-o cu tine daca ai vazut-o asa amarata. Tu puteai sa o infrumusetezi, ii dadeai o naframa noua, o rochita frumusica si era gata poezia. Aranjata fardata pieptanata eleganta. Oricum asta pe care o ai acum are toate calitatile astea si inca multe altele. Foarte frumoasa. CU mult drag, DAniel.

o poezie pierduta si regasita in sufletul cititorilor
pai acesta-i secretul
felicitari!

Asa ne fug ideile din cap si nu se mai intorc... le scriu altii... bineinteles ca nu e atat de simplista poezia, insa m-a impresionat placut dialogul! E... sincer si inocent, cu tot cu micile ironii... Frumos!

Daniel, dacă plăcut mult la tine eu bucur mult la mine:);
Victor, oare chiar ăsta să fie secretul?
Bogdan, dacă ar fi simplistă poezia chiar crezi că ar fi semn rău?:)
vă muțumesc pentru semnele pe care mi le-ați lăsat,

Felicitări pentru nivel !
Când începi sa dai stele ? :)

Mi se pare mie sau văd o mica pauză care nu era mai devreme ? \"mai cu prin os\". Vreau sa spun, e o scăpare sau un joc de cuvinte ?

e un joc de cuvinte,e adevărat că am modificat textul după vreo 10 minute de la postarea lui aici:)

am dat deja 2 stele de care mi-s mândră tare,
e o idee bună, mă duc să îmi pun câte 2 sau 3 stele pe fiecare text scris de mine până acum, glumesc:)
(sau să nu glumesc?:))

mulțumesc pentru gândul cel bun,

Dana draga, poezia se tine ca un scai de tine. Pe unde mergi si poezia e cu tine. Un Laur Alb pentru Dana Banu, fata cu poezia.

mă intimidez iar, am o emotivitate ciudată în fața aprecierilor, asta și pentru că mi-a spus tatăl meu odată:\"dănuț, fii atent, când toți te laudă e semn de mediocritate(a ta)\", cum aș putea însă să nu iau laurul cel alb și să dau fuga să îl pun lângă celelalte și nu mai spun nimic că iar vine Costin Tănăsescu să spună că am logoree:),
mulțumesc Laura,

Refuzul de a-si da prea multa importanta e intr-adevar poetic, iata ce ne spui tu jucaus si putin amarui.:)

exact, Maria, și pentru asta îți mulțumesc,

Dana, ai pierdut o poezie dar ai găsit un nivel. Ai grijă pe unde-ți păstrezi stelele de azi înainte, să nu le pierzi și pe ele. Când te întâlnești și cu proza dă un bip!
Un text ironic. Părerea mea.

chiar de aș pierde stelele îmi rămân niște poezii și asta mi-e de ajuns, ironice unele, prea serioase altele, dar sunt ale mele și cu siguranță nu le pot pierde și nici nu mi le poate lua nimeni, în rest ce să mai spun, cu sau fără nivel sunt tot eu dana banu de nivelul 0 cel inițial.
Mulțumesc de trecere și însemnare,

de la nivelul 0 cel inițial

Doamnei Dana Banu
Poezia nu are nevoie de naframa si rochita noua, este frumoasa prin ea insasi. Nu trebuie alungata ci primita cu bratele deschise, are nevoie de dragostea si sufletul poetului si de talentul lui. Iar dumneavoastra le aveti pe toate.
Mi-a placut poezia.
Cu respect
Doru

îți mulțumesc pentru apropierea de textul meu de aici, nu am uitat că tu ești băiatul care scria atât de frumos o poveste despre Mureșul meu de acasă, poate și din cauza aceasta mă bucură în seara aceasta atât de mult trecerea ta pe aici,
mulțumesc încă o dată,