Poezie
cercuri în lumină
din fragedele serbări ale memoriei
2 min lectură·
Mediu
sunt locuri în care doar lumina pătrunde niciodată oamenii
le presimți atunci când îți odihnești mâna pe creștetul vreunui prunc orfan
sau când maria bătrâna cerșetoare de pe calea victoriei îți spune că zilele devin tot mai puține
departe ești mereu de tine departe
în buzunar clinchetul monezilor argintii foșnetul suav al bancnotelor noi
prevestind încă un banchet la capăt de seară
aleargă în fața ta întunericul hrănind uitarea
doar imaginea fosforescentă a trupului tău de odinioară
mai trece printre copacii prelungi ai memoriei
mă născusem la căpătul pământului într-o noapte cu pendul haotic măsurând ore pustii
o stea a căzut atunci și s-a lipit de țipătului meu de copil
mereu surâde întrebându-mă ce mai fac și cum o mai duc printre oameni
dacă sunt bine dacă mi-e foame teamă sau frig dacă în general toate se întâmplă cum trebuie
iată de ce
eu nu strig nu plâng și nu mă încrunt spre cer niciodată
știu foarte bine că port cu mine un drum
mereu departe
mereu
cu aceeași nedumerire caut iscusința tălpilor goale străbătând deșerturi ape și munți
doar ierburi uscate fântâni cu apă amară pietre lucioase și negre
nu am împlinit nicio rânduială nu am pus busuioc uscat la grinda caselor mele
am viețuit sălbatic precum o fiară mereu tânără
mușcând aprig din carnea prea fragedă a întâmplării
nici nu voi privi spre mine când am să plec
oricum
ca dintr-un pom uriaș cade până la urmă
steaua fiecăruia
coaptă la timp îndeajuns
potrivit
măsurat
asculta poezia in lectura autoarei
le presimți atunci când îți odihnești mâna pe creștetul vreunui prunc orfan
sau când maria bătrâna cerșetoare de pe calea victoriei îți spune că zilele devin tot mai puține
departe ești mereu de tine departe
în buzunar clinchetul monezilor argintii foșnetul suav al bancnotelor noi
prevestind încă un banchet la capăt de seară
aleargă în fața ta întunericul hrănind uitarea
doar imaginea fosforescentă a trupului tău de odinioară
mai trece printre copacii prelungi ai memoriei
mă născusem la căpătul pământului într-o noapte cu pendul haotic măsurând ore pustii
o stea a căzut atunci și s-a lipit de țipătului meu de copil
mereu surâde întrebându-mă ce mai fac și cum o mai duc printre oameni
dacă sunt bine dacă mi-e foame teamă sau frig dacă în general toate se întâmplă cum trebuie
iată de ce
eu nu strig nu plâng și nu mă încrunt spre cer niciodată
știu foarte bine că port cu mine un drum
mereu departe
mereu
cu aceeași nedumerire caut iscusința tălpilor goale străbătând deșerturi ape și munți
doar ierburi uscate fântâni cu apă amară pietre lucioase și negre
nu am împlinit nicio rânduială nu am pus busuioc uscat la grinda caselor mele
am viețuit sălbatic precum o fiară mereu tânără
mușcând aprig din carnea prea fragedă a întâmplării
nici nu voi privi spre mine când am să plec
oricum
ca dintr-un pom uriaș cade până la urmă
steaua fiecăruia
coaptă la timp îndeajuns
potrivit
măsurat
asculta poezia in lectura autoarei
094.678
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Banu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 252
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Banu. “cercuri în lumină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/poezie/1746796/cercuri-in-luminaComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
spun doar ca am trecut atat
niciodata mai mult fiindca versurile tale nu-mi dau pace doar trec
\"nici nu voi privi spre mine când am să plec
mușcând aprig din carnea prea fragedă a întâmplării
coaptă la timp îndeajuns potrivit măsurat
sau nu\"
semn
niciodata mai mult fiindca versurile tale nu-mi dau pace doar trec
\"nici nu voi privi spre mine când am să plec
mușcând aprig din carnea prea fragedă a întâmplării
coaptă la timp îndeajuns potrivit măsurat
sau nu\"
semn
0
Alberto, am un jaf de microfon vechi pe care îl arunc fix și exact în acest moment da\' tocmai am dat alarma în târg și vine un prieten cu niște căști(cu microfon desigur) nou-nouțe, când ajunge microfonul cel nou va ajunge și varianta audio îmbunătățită(chestie de o oră sau 2:))
nu postez fără să mă ascult înainte pentru că ăsta e felul în care îmi corectez mai nou textele scrise pe fugă, trebuie să recunosc că nu prea am răbdare, cum scriu câteo poezea cum o arunc degrabă în ochii lumii:)
Victor, unde-i pace nu-i de mine, semnul tău rămâne, povestitorule de pe strada lebedei nr.21,
să nu uit,
vă mulțumesc pentru lectură și trecere în vizită pe aici
salut
:)
nu postez fără să mă ascult înainte pentru că ăsta e felul în care îmi corectez mai nou textele scrise pe fugă, trebuie să recunosc că nu prea am răbdare, cum scriu câteo poezea cum o arunc degrabă în ochii lumii:)
Victor, unde-i pace nu-i de mine, semnul tău rămâne, povestitorule de pe strada lebedei nr.21,
să nu uit,
vă mulțumesc pentru lectură și trecere în vizită pe aici
salut
:)
0
cercul recunoștinței pare că ne subjugă, cred că asta mă preocupă pe mine nu mă băga în seamă!
0
O voce calda si trista, pe care-o ascult acolo-n memorie, rupe din mine-o bucata de Infinit si-o lipeste de-un cerc si-o piatra. Intre cele doua atingeri, ca-ntr-un ecou-oglinda, in paranteza unui alt inceput din aceeasi poveste, tu zici atat cat poti spune. Ce nu poti urmeaza cararile altor distante...
mă născusem la căpătul pământului într-o noapte cu pendul haotic măsurând ore pustii o stea a căzut atunci și s-a lipit de țipătului meu de copil mereu surâde întrebându-mă ce mai fac și..................................
acest și l-ai continuat pe-o parte de cerc cu care-ai deschis un inchis mai vechi...
ca dintr-un pom uriaș cade până la urmă
steaua fiecăruia
coaptă la timp...............
Si astfel se implini zicerea!
mă născusem la căpătul pământului într-o noapte cu pendul haotic măsurând ore pustii o stea a căzut atunci și s-a lipit de țipătului meu de copil mereu surâde întrebându-mă ce mai fac și..................................
acest și l-ai continuat pe-o parte de cerc cu care-ai deschis un inchis mai vechi...
ca dintr-un pom uriaș cade până la urmă
steaua fiecăruia
coaptă la timp...............
Si astfel se implini zicerea!
0
asa v-a pleca sufletul de la noi
masurat cantarit si impartit :)
dana miscatoare poezii mai scri tu
ma faci sa viu tot mai des pe aici si tot mai rar:)!
emir
masurat cantarit si impartit :)
dana miscatoare poezii mai scri tu
ma faci sa viu tot mai des pe aici si tot mai rar:)!
emir
0
Silviu, spui să nu te bag în seamă dar bănuiesc că pot să te salut foarte încet cât să nu îți dai seama că te-am văzut:)
Iann, să știi că uneori recitesc comentariile pe care mi le lași, ai un fel fascinant de a povesti despre poezie, mă bucur să te știu aproape și de acest text
Mircea, nu știu cum pleacă sufletul, vezi că la finalul poezelei am pus acel \"sau nu\" tocmai din cauza asta:), să îți spun cum facem cu trecerea ta pe la mine- dacă scriu rar treci rar dacă scriu des treci des și gata, e simpu:)
vă mulțumesc,
cu prietenie
Iann, să știi că uneori recitesc comentariile pe care mi le lași, ai un fel fascinant de a povesti despre poezie, mă bucur să te știu aproape și de acest text
Mircea, nu știu cum pleacă sufletul, vezi că la finalul poezelei am pus acel \"sau nu\" tocmai din cauza asta:), să îți spun cum facem cu trecerea ta pe la mine- dacă scriu rar treci rar dacă scriu des treci des și gata, e simpu:)
vă mulțumesc,
cu prietenie
0
sunt prin apropiere / si evident ca nu pot patrunde cum si bine zici.....puterile lunii nici nu mi ledoresc
este miine cenaclu////
poate daca e vin si eu / poate ca totusi as putea fi ajutata in aceasta lb romana / scrie/mi rasp. la ultimul bilet de azi.....sper sa te revad si reaud curind, anni
este miine cenaclu////
poate daca e vin si eu / poate ca totusi as putea fi ajutata in aceasta lb romana / scrie/mi rasp. la ultimul bilet de azi.....sper sa te revad si reaud curind, anni
0

partile bune: povestea despre maria, batrana cersetoare; carnea prea frageda a intamplarii; steaua cazatoare din pomul urias
partea mea putin buna: m-am nascut la marginea lumii... aduce a poem radiofonic :D
p.s. mi se pare mie sau unoeri ai tinut microfonul prea aproape?!
te salut amical,