dan tristian

ce sa mai, s-a dus si cristalinul, si umoarea apoasa, pupila facandu-se carbon, irisul irizandu-se picassoian, iar tu, tu centrul absolut, gandind gandurile, vai! cazi jos, ca si cum universul ar fi liniar, hau adancit pe-o verticala. profound dom'le!

mie imi place. nu ma gandeam ca se poate ajunge asa departe plecand de la povestea induiosatoare a singuratatii papusii de lemn si a batranelului ce a creat-o. chiar imi place cum ai gandit trecerea de la lemn la carne si nostalgia acelei treceri. chestia cu sangele, m-a dat gata. ce sa mai, bravos!

răpitoare dialogurile astea, chiar presărate cu eleganță dar mie tot mi-ar plăcea mai mult să încetați odată. vorba lui Pan, prea vă risipiți...

prohod pentru plastilina care ti s-a prins obraznic de manecile camasii inimii... ce-i asta stimabile?! o autocritica juvenila, o punere de cenusa in capul relei sperante???

nu prea ii dau eu de cap. e lipsit pe alocuri de logica. cu cateva schimbari zic eu ca ar merge.
propuneri:
vers 2, strofa 1 ai fost sfintit nu udat
vers 4, strofa 1 mormant sau capatat - renunta la capatatul asta ca nu merge
vers 1, strofa 2 te-au plans(in loc de udat) cu ploi
vers 2, strofa 2 te chemau in cantec
vers 4, strofa 2 nu stiu ce vrei sa spui

slabut poem! dar esti o floare si eu te pup!

cum adica sa incerci femeia?!!! dar ce-i femeia pt tine dragutule, o manusa, un ciorap liric!!! sau vrei sa probezi prin cant, prin priviri, prin trairi faptul de a fi femeie?!

pare un poem al !mecanicii umane!. poezia vrea sa spuna ceva dar zic eu ca nu prea reuseste. sunt niste scapari intre strofe pe care ai putea sa le inlaturi.

bate vantu\'
totu-i ud,
norii canta
ii aud,
mai lele!

si mai ploua
uneori
ploaie buna
de-a din nori,
mai lele!...

parerea mea monser!

inceput si sfarsit a ce Razvane? ca sa ramana exprimarea care? mi se ăpare un text asa ca sa fie... primele trei versuri chiar m-au furat mintindu-ma ca o sa citesc un poem sublim. n-a fost sa fie, deh!

ps
si care era treaba cu femeia ca nu prea m-am prins si uite-ma cazand fara sperante...

usoare accidentari filosofice nepuse intr-o ordine care sa le faca apreciabile.

nu-mi place versul 4, strofa 1. cred ca ar trebui sa o pui sa tropaie pe altundeva. scara? ce scara?! in rest, imi place desi e asa anapoda conceputa, parca fara finalitate.

personal, nu am constatat astfel de diferentieri de termeni. oricum exista o sita a timpului care va cerne si neghina din acesti termeni...
daca acest text este rodul unei preocupari onorabile si nu al unui comportament duplicitar merita citit. zic asta pt. ca nu poate fi indiferenta nici o cauza. si daca Radu Herjeu nu este lovit acum de o briza de paranoia, are tot dreptul sa riposteze si sa distruga, vai!, placerea lecturilor unora. probabil stie el ce stie, si orice cititor oricand poate face analogii, conexiuni cu mai vechile texte aruncand astfel etichete asupra unor persoane care merita mai mult...


ps
iubesc si respect femeia pe care o vad insa intr-o stransa legatura cu barbatul, legatura sentimentala, fizica, metafizica etc. motiv pt. care nu pot fi de acord cu homosexualitatea(feminina sau masculina) chiar daca fapta buna poate fi apanajul oricarei fiinte cu putere de decizie. si un caine poate face o fapta buna insa tot caine va ramane.

aș putea spune un nedumerit DA, ȘI?!...
este un adevăr poziția site-ului în top, valoarea crescândă a site-ului, fenomenul ce îl provoacă, dar despre volum când vom putea afla mai multe informații care să depășească puțin stadiul de proiect?!...

sunt rime reusite dar care nu-mi spun nimic. lumineaza-ma si pe mine daca n-o fi cu banat!

o copilarie prelungita in amintiri dureroase. timid, placut poemul tau. exceptia ar face-o rahatii de soareci care fac intreaga imagine sa se departeze, sa se distanteze intr-o plenitudine ce sugereaza mai degraba imundul si nu o saracie induiosatoare, o insuficienta a vremii...

frumos! problematica ar fi partea cu
\"ne tresari amintire/
putin iubire , etern fericire \"...

fascinanta indrazneala ta din gandire. chiar daca atunci cand te legi la sireturi nu ingenunchezi, imi pare fascinant putinul tau gand.

arareori, mai este-o rastignire...