am simtit dintr-o data caldura si am deschis ochii
si am cascat prelung, intinzandu-mi mainile odihnite de nefiinta.
eram gol, dar nu-mi cunosteam goliciunea,
caci nu stiam ce insemna inca
\"e simpatica!\", imi spuse ea,
\"simpatica\", atata tot?
ce poate fi mai pur ca un ... gandac?
acel gandac esti tu, sunt eu ...
si mie, drept sa-ti spun, gandacii imi plac!
\"simpatica\" e o
e iunie si ploua...
in alte veri in iunie ploua cu soare,
dar iunie acesta isi plange soarele plecat
in alte luni de vara tarzie.
a plouat inca din mai,
ce mai a mai fost, fara caldura,
iar
Stateam intr-o buna zi pe marginea raiului privind inspre dimensiunea in care pana nu demult traisem. Asteptam in fata Marii Porti sa imi vina randul. Sfantul Petru era obosit, caci in ziua aceea,
pe-aleile parcului erau doar amintiri de alta data,
fantome umbland linistite brat la brat,
calcand sub picioarele lor imateriale
frumusetea petalelor de trandafir.
le-am privit o vreme,
- chiar crezi ca vorbesc serios?
- sigur! cum altfel ai putea sa vorbesti si de ce ai nu ai face-o?
- poate ca am vrut sa vad pana unde mergi ....
- cum adica?
- adica, poate ca am vrut sa vad
- Ideea! Asta este ceea ce ne separa, spusei eu bucuros ca reusisem sa sintetizez ceea ce incercasem sa sustin pana mai inainte.
- Ideea?! facu ea mirata.
- Exact! ii raspunsei eu.
- Idei are
de multe ori ne pierdem printre cuvinte uitand adesea ideea, uitand de noi.
alte ori uitam de cuvinte si ramanem pierduti, urmarind in tacere prea mult timp o idee ...
uitam de frumusetea pasarilor
daca ar fi sa se termine totul intr-o singura clipa,
daca ar fi ca cerul sa se preschimbe in plumb
si sa cada de-o data peste lumea din oameni de zahar ars,
nu m-as teme de nimic, caci nu as avea
am incercat sa zbor,
purtat pe aripa iubirii,
dar ea nu m-a vrut
lasandu-ma prada pierii.
nicicand nu vei sti gandurile acestea,
si chiar de le vei afla ... la ce bun?
e vremea tarzie si
am stat o clipa si-am privit spre cer,
dar nu-mi mai vorbea cum demult, odat-o facea...
ori poate nu-l mai puteam eu auzi,
poate uitasem cum se asculta cerul.
apoi mi-am intors privirea spre
mi-am cautat in mare sufletul
dar marea nu il stia.
apoi l-am cautat in zare,
dar nu-l stia nici ea.
mi-am cautat sufletul in stele
dar stelele inca nu-l cunoscusera
mi-am cautat sufletul in
am auzit un glas chemandu-ma pe nume...
al cui era oare glasul acela stiut?
era chemarea trecutului din mine,
si auzidu-l m-a durut.
a fost suficient sa ma poarte gandul o clipa
inspre tot ce
mi-ai lipsit si inca imi lipsesti ...
am invatat sa traiesc fara tine, fara sufletul tau langa mine,
am invatat sa-mi alin setea cu picaturi de roua in diminetile de dupa betie
am invatat sa-mi
rastignirea
- Noi am gresit, ne meritam pedeapsa! Asa ca taci sfiit in fata mortii! El insa n-a gresit nimic, El doar S-a dat pe Sine sortii!
Apoi privind spre dreapta sa spuse incet, incet, abia
de-a lungul timpului s-au ridicat profeti...
nebuni traind in lumea lor inconjurati de sfinti,
cu voci care starneau furtuna,
smintiti, tembeli si fara minti
DS