Introspecție

dar noi
ne irosim contemplându-ne
drumurile în oglinzi – aș spune DOAR noi, de ce m-am oprit doar aici, fiindcă aici în aceste miniversuri am găsit o întreagă poezie, și dacă încerc să dezvolt e o întreagă filozofie, simbolul oglinzilor, în care poate fi proiectat un chip, sau poate doar se glindește, în care poți să vezi anumite stări. Și prima parte e interesantă mi se pare așa ca un fel de concluzi, pe care probabil le acumulezi în cele trei versuri. Paranteza din versul patru îmi spune multe, aici pot fi multe interpretări de fiecare lector în parte, e interesant. Voi mai trece!

\"ne irosim contemplându-ne\"
Da! Frumos. Sa ne mai lasa deoparte o vreme. Cu noi o sa ne mai intalnim din cand in cand, stam putin de vorba, ne intrebam de vreme, cate maini avem, ce vis am mai trait, si dupa aceea mergem la culcare. Maine.. maine sa nu mai vorbim de fericire
Numai bine.

Fericirea trebuie traita si atat.E o clipa, o fractiune de secunda.daca am sta sa o analizam n-am mai apuca sa o traim.

despre ceea ce nu se poate vorvi trebuie sa se taca...

pe scurt, acesta ar fi comentariul meu: pare a lipsi ...introspectia si buna (dez)echilibrare intre trairea ideii si intruparea ei. as sugera prelucrarea integrala a primei strofe si un alt titlu