Dan Norea

Ți-e umflată buza
Că de data asta
Te înșeală muza
Nu numai nevasta.
(Sorin)

Ce bine c-ai scăpat de amândouă !
Acuma poți să tragi și tu o tură
Să uiți de tine-n Sala de lectură
...Căci au o bibliotecară nouă.

Mai întâi și mai întâi se cuvine să încep cu urarea de ziua ta. LA MULȚI ANI!

Mai apoi, ajung la text. E plăcut la citit și interesant. Are o mulțime de regionalisme/ arhaisme. O parte le explici, de fapt nu tu ci moșul. Altă parte nu au nevoie de explicație, fie sunt arhicunoscute (toată lumea știe ce e Regatul, încă de pe vremea lui Carol I - chiar și astăzi ardelenii folosesc termenul de regățeni), fie se înțeleg din context (boată, straiță, uiagă și toți termenii de îmbrăcăminte). În schimb, alți termeni rămân neexplicați: mâncăruri de boltă, ciufală. Poate vii aici cu lămuriri.

Norică m-a mai înghiontit,
Diviza m-a-nțepat cu pana
Și amândoi sunt buni, admit.
Dar tot mai bună-i Loredana...
(Florin Rotaru)

E bună și e-obiectiv,
Atât cât poate fi și el,
Căci știți, mai are un motiv:
Ei amândoi sunt Florin-el !


Florine, profit de prezența ta în pagina mea (că în a ta vii rar) ca să îți urez, cu ocazia împlinirii (pe 25 mai) a unei frumoase vârste

LA MULȚI ANI !


Dan Norea

Foaie verde două bețe,
E vorba de BÃTRÂNEȚE !

S-ar putea sa ai dreptate cu faptul că un haiku liber înseamnă (și) absența unui kigo, dar la concursul lunar nu este așa cum zici tu, ci un pic diferit: o lună este impusă prezența unui kigo explicit (a unui cuvânt sau a unei expresii care să fie obligatorii în text), altă lună este impus un kigo implicit, o temă care, prin ea însăși, este legată de un sezon. Deci nu se pune problema unui haiku liber (fără aspect sezonal) la Kukai.
Pentru exemplificare, îți citez din enunțurile a două luni consecutive:

ianuarie - \"Luna aceasta, trebuie să trimiteți un poem care să aibă drept kigo ANUL NOU sau orice alte cuvinte sezonale potrivite anului nou.\"

februarie - \"Luna aceasta, trebuie să trimiteți un poem care să includă sintagma LUNA DE GHEAȚÃ (în oricare din formele sale gramaticale). Sintagma este un kigo de iarnă și poemul vostru trebuie să se încadreze în atmosfera acestui anotimp.\"

La discuția despre haiku liber, aș putea adăuga faptul că mai nou este utilizat termenul de haisen, \"o denumire modernă pentru isprăvi moderne, în care nu mai e clară delimitarea dintre haiku și senryu, mai degrabă pentru că lumea umană capătă mai mult spațiu decât cea a naturii și pentru că umorul e prezent\".
Evident, la un haisen nu se pune problema unui kigo.

Titlul meu, e adevărat, a vrut un pic să șocheze. E o parafrază la \"Codrul, frate cu românul\" și pentru că e vorba de o poezie de origine niponă, a ieșit ce a ieșit.

La primul haiku, ai dreptate cu acel \"un\" care se repetă. Dar prezența unui lăstar lângă ciotul putrezit (și nu a unui ghiocel) mi se pare că îi conferă o notă de continuitate, de preluare a ștafetei. Noțiunea de ciclu al vieții induce speranța, cel puțin asta am avut eu în minte.

În poemul al doilea, pinul de pe buza prăpastiei ar trebui să te ducă cu gândul la rezistența în fața vicisitudinilor. Rădăcinile, fie ele contorsionate și pe jumătate în aer, îi conferă pinului stabilitate și apartenență la marea comunitate care e pădurea.

Nelu, la primul caz (a acumulat) ai evidentă dreptate.
Dar la epigrama lui Todo nu cred. Ar fi fost un caz similar dacă ar fi spus
\"Că eu sunt dintre acei
Ce nu face uz de pană,\"

Dar între ultimul vers și prima parte e o legătură de tip cauză-efect. Strofa poate fi citită și așa:

Din moment ce am condei,
Țin să spun acum, din goană,
Că eu sunt dintre acei
Care nu fac uz de pană.

D-aia te-a făcut frumos

Când te-a "patrețit" soția,
Cred că a avut un vis:
Să ajungi pe Agonia -
Poate te-a fura vreun miss...
(Ion Diviza)

Singurătate în doi

Cu sau fără soț, Norică,
Ține cont, sunt singurică.
(Ica)


Văd că se-mplinește-un vis,
Iată că apare-un miss
Ce-mi propune -veste bună!-
Să fim singuri împreună.

Fericirea o duc eu,
Dar nevoile mai greu.
D-aia, cu mărinimie,
Ți le voi da ție.
(Florinel)

Am nevoi, că-s mare-n neam,
Poți să mă și jefuiești,
Însă eu mă refeream
La... nevoile trupești !

Anghel, sunt onorat de vizită, aprecieri și steluță. Ți-am spus că sunt mort după steluțe ?

Ghida e româncă, agenția prin care am plecat are o reprezentanță în Hurghada, unde sunt angajate vreo 4-5 fete, una-și-una. Lucrul ăsta e un mare avantaj, se specializează, învață geografia, istoria, mitologia, obiceiurile și își fac relații peste tot.

Nu știu să crop-uiesc pozele, dar de multe ori turiștii sunt buni și ei - îți dau un termen de comparație pentru dimensiunea obiectelor lângă care se găsesc.

Mă bucur să aud că ți-a plăcut textul. Eu aveam mari rezerve în privința postării, mi se pare cam sec. Probabil că umorul mi-a devenit a doua natură, nu mai sunt conștient de el. Cum ar veni, e umor involuntar. :)
Păi atunci o să bat fierul cât e cald. Adică postez tot astăzi și partea a doua - Egiptul de Jos.

De publicat paginile de jurnal, nu m-am gândit încă. Mi-a trecut odată vag, prin minte, ca peste câțiva ani, când s-or mai aduna, să public o carte, mai mult pentru suflețelul meu. Nu-mi închipui că va fi citită de altcineva decât de partenerii de călătorie. Se scrie mult în ziua de azi, sunt atât de multe de citit...

sunt de-a dreptul încântat, cred că e prima vizită pe pagina mea, așa e ?

Ți-aș dedica-o, dar după declarația mea \"când o văd mă mănâncă\" mi-e teamă că ne ies vorbe. :)

Doar că nu înțeleg: ce trebuie să fac să zâmbești întreg ? :(

După ce ritmul, vorba-aceea
Ți- potrivise Dan Norea.
(milos petru)


Mi se cam pune pe chelie
Ca să ți-l potrivesc și ție !
:)

Norea se pronunță în două silabe: No-rea.

Ți-o spun fără plăcere,
E-o antică tradiție:
Tot ele-s la putere,
Tot ele-n opoziție.

Constantin Colonescu - Epitaf pe mormântul (artistic) al unui epigramist

Epigramiști, voi, peste vreme
Luați aminte cum se moare
Pe fond de prea multe poeme
Ce au aromă, dar n-au sare.

Dan Norea – Epitaf pe mormântul unui cititor de epigrame

În viața-i liniștită, nicio dramă,
Persoana e, pe site, cea mai bătrână.
De câte ori citește-o epigramă
Îi cade fisa-n prima săptămână.


Ion Diviza - in-somnifire pentru somnambuli

Rămân cu tine, frate, galanton,
Căci și așa ești pedepsit de Domnul:
Citești catrenele lui D.Ion
Și-apoi de pizmă nu te prinde somnul!


Dan Norea – Ai dreptate, la mine n-au efect de somnifer

Când seara te citesc, am ghinion,
Am somnul agitat și plâng amar.
Nevasta-mi zice: - Iarăși ai coșmar,
Ți-am spus, nu-l mai citi pe D. Ion !

...ai încălcat regulile răspunsurilor la ghicitori, nu se dau mai multe răspunsuri odată. Știu că tu n-ai făcut decât un comentariu dar, implicit, ipotezele tale sunt variante de răspuns.

Profit de asta și aleg unul singur - CASA DE TOLERANȚÃ.
:)

Am fost plecat trei zile de acasă. La întoarcere, am dat întâi un ochi pe agonia și abia pe urmă mi-am citit emailurile (foarte multe). E drept, îmi scrisese d-l Nicolițov că am luat un premiu și că, în consecință, voi primi prin poștă o diplomă, dar alte amănunte nu știam.
Așa că textul tău a venit la fix ca să-mi risipească nelămuririle. Și pentru asta, mai întâi îți mulțumesc. Mai apoi, te felicit pentru un premiu II deosebit de prestigios!
În aceeași măsură îl felicit și pe Nelu Gârda, care în scurt timp a făcut progrese importante în lirica niponă!

În ceea ce mă privește, mă simt de-a dreptul onorat să mă aflu pe același podium cu Eduard Țară, cel care după zeci de concursuri internaționale câștigate, în sfârșit a intrat în atenția întregului mapamond.

Consiliul Suprem de Apărare a Țării a greșit, pentru că a uitat să includă în categoria amenințărilor grave la adresa siguranței naționale cel mai periculos și subversiv element - poporul român.
Băsescu reușește ceea ce nimeni, de la Ceaușescu încoace, n-a mai făcut-o - o unanimitate în opinii, evident opinii contra.

Textul e bun, atât în formă, cât și în conținut. Când presa ajunge să fie \"demascată\" drept dușmanul națiunii, e obligatoriu să luăm cu toții atitudine, pentru că undeva, acolo sus, ceva s-a împuțit rău de tot.

Vali, într-un comm, după creșterea nivelului, spuneai că o vei lăsa mai moale cu epigramele, până mai capeți experiență, ca să eviți căile bătătorite.
Dar, Vali, ai primit nivelul în primul rând datorită activității epigramatice. Și asta te obligă să continui.

Cu căile bătătorite, treaba stă așa: nimeni nu a citit toate epigramele publicate în țara asta. Așa încât celui mai vechi epigramist, cu o memorie de elefant, i se poate întâmpla să pice peste poanta altuia. Am văzut cupluri de mari maeștri cu poante identice. Când cineva îți atrage atenția că poanta a mai fost folosită, nu e un semn de răutate, nu e o palmă, ci un semn de bunăvoință, un ajutor colegial. Țin minte că prin 2006, într-o urare făcută lui Sorin Olariu, strecurasem două calambururi și eram foarte mândru de mine:

Urare: La mulți ani, dragă Sorin !
Închin cu tine un pahar de vin.
De vin americanii, în sfârșit,
Te-ntrebi: de ce-ai plecat ? Nu ai... venit ?

A apărut imediat Diviza care mi-a atras atenția:

Danule, îți mulțumim pentru că ai... pontat operativ. :)
Apropo, o știai pe a lui Păstorel:

N-am venit că am venit,
Am venit că n-am venit! - ?

N-o știam dar, deși era vorba de Păstorel și nu de un V.D. Popa, n-am socotit nimic rușinos în asta. Iar cu Diviza sunt și acum cel mai bun prieten.

Mergi mai departe, sunt atâtea căi bătătorite pe lumea asta, încât e greu să le eviți pe toate.

Și ăncă odată felicitări pentru promovare!

Țin minte perioada-n care,
Citind catrene-n mod constant,
Am observat cu-ngrijorare:
Of, Doamne, înc-un rebutant !

1. Replica nu se potrivește mai bine în pagina ta, la \"Cel mai deștept cedează\" ?
2. Cacofonia e intenționată ?

Mulțumesc Norică,
Știu una mai tare:
Să faci gura mică
Când te duci la... mare!
(Luchi Tenenhaus)

Ai dreptate cu-a ta zisă,
Când mă duc vara la mare
Țin mereu gura închisă
Fi\'ndcă e sărată tare.

Vorb-aia; nu-i ca matale
Țeapăn doar de gât și șale.
(Lory)

Nu sunt țeapăn, mă- ncovoi
Până la pământ de voi,
Dar nu voi că, vezi mata,
O oră rămân așa !