Dan Norea

Epigrame bune, în special cele de la libere. Ordinea mea: 4, 6 și 1.
Întăresc ideea - cea cu gropile e antologică.

Epigrame una și-una! Problema cu similitudinile va fi din ce în ce mai acută, pe măsură ce apar în fiecare an zeci și sute de epigrame bune și noi. Personal, nu îi văd o rezolvare decât cu o bază de date. Cauți cu google "Eva... costumul lui Adam" și vezi dacă găsești ceva.

Mie prima mi-a plăcut cel mai mult. Și rezistă și în volum, în afara temei.
Dacă ar fi să fiu cârcotaș, nu mi se pare normal să bag Chișinăul în titlul unei epigrame. E ca și cum te-ai semna - nu puteau fi decât Bâlici și Diviza.

...se vede că n-ai fost în formă. La prima, ultimul vers de 6 silabe nu îmi sună bine. În general, la un vers de 8 silabe, ultimul trebuie să aibă 4 ca să provoace efectul așteptat. Așa, dă impresia de metrică defectuoasă.

Ultimele două sunt minifabule relativ similare. Una mai mergea, două deja sunt cam mult.

Todo, felicitări pentru grupaj și pentru premiu! Îmi pare rău că n-ai venit la Cluj. În lipsa ta, am stat eu lângă Vali în autocar.

Trecând la epigrame, vă propun să le citiți pe primele trei făcându-vă că uitați că tema este "Secera și barosul". Veți constatata că nu prea stau în picioare. În schimb, ultimele trei sunt bune, marca Toderașcu. Și, ținînd cont de ce am citit până acum, își merită premiul.

Am încercat să mă dezbar de prejudecata "hai să-i găsesc defecte celui de pe locul I" și să judec epigramele cu aceeași unitate de măsură cu a celorlalți. Și am constatat că grupajul chiar este, după părerea mea, cel mai bun din cele publicate până acum pe agonia. Adică până la al meu, inclusiv.

Cele de la tema impusă stau în picioare și scoase din context. Și sunt la fel de bune ca cele de la libere, ceea ce nu prea s-a întâmplat la celelalte grupaje.
Sunt de acord cu obsrvațiile lui Nelu Gârda și Florin Rotaru. Dar, una peste alta, cred că grupajul merită o steluță.

...cu felicitări și, mai ales, vin să-mi exprim bucuria că agonia are încă un premiant la concursurile naționale de epigramă. Bravo, Dan-T!

Dacă e să judec epigramele, scoțându-le din contextul temei, cred că singura care rezistă și poate fi păstrată în portofoliu este ultima. Ãsta e riscul unor teme care te încorsetează prea mult.

Nelu, deși ești un parodist de forță, aici ai dat-o-n bară, n-ai respectat prozodia nicuciană. Ia citește ce-ai scris.

Noapte după noapte îmi vei sta acasă
voi urla la tine mâine ca și ieri
am să-ți tai din aripi deci notează bine
o să-ți fac o plasă nu pleci nicăieri!

E drept, sună bine, dar unde-i rima dintre versurile 1 și 3?

Poate datorită apetitului meu pentru jocurile de cuvinte, a treia îmi place cel mai mult. Evident, Nelu glumește cu "violența domestică". Semnificațiile ușor deocheate pot dăuna, dacă vizezi un premiu. Dacă nu, nu. Și eu am scăpat una cu dublu sens, tocmai pentru că nu vizam un premiu.

...nu deranjează pe nimeni dacă aprind o stea în onoarea Maestrului.

Cornel, nu am despre Nicomah atâtea amintiri ca tine. Totuși țin minte că, în primăvara lui 2009, mi-a scris ca să ma felicite pentru înființarea CUC. Scrisoarea începea cu o scurtă autoprezentare plină de modestie (adevăratele lui performanțe literare le-am aflat ulterior, de la alții) și se termina cu câteva epigrame și poezii umoristice. Scrisoarea face acum parte din arhiva CUC, ce devine în timp din ce în ce mai valoroasă. Epigramele și poeziile vor fi publicate în următorul număr al revistei “Dobrogea literară”.
După aceea m-am întâlnit cu Nicomah la mai multe festivaluri și totdeauna m-a surprins prin vioiciunea și seninătatea spiritului, încorsetat într-un trup chinuit.
Acum, judecând retrospectiv, constat că deși avea tot dreptul (mai mult decât oricine altcineva) să-și dea cu părerea asupra activității și conducerii UER, n-a făcut-o niciodată. Și nu mă pot opri să fac niște comparații.

Cornel, felicitări pentru un text în care ai pus mult suflet.

De data aceasta, un grupaj dedicat grădinilor japoneze. De la rigurozitatea organizării până la delicatețea poemelor, de la frumusețea fotografiilor până la explicațiile docte, totul te trimite cu gândul la idealul japonez - perfecțiunea.

Felicitări tuturor autorilor! Felicitări, Bia!
Stea!

Îi duc lui Petru și Ion,
Tot ce îmi dai matale, bade,
Dar îmi rețin comision
Cam douăzeci și cinci de grade.

Te miri de-o replică mai bună?
Ca să-nțelegi, îți dau o pistă:
Știi, Florinel, de peste-o lună,
E-oficial epigramistă.

Un șir întreg, de poetese plin,
Sfioase și cuminți, c-un pic de frică,
Se-ndreaptă tropotind înspre Florin
Ca să le dea adresa lui Norică.

Vali, uitasem. Felicitări și mulțumiri pentru prezentare. O rază din steluță ți se cuvine ție.

Citind volumu’,-apare o dilemă,
Aș vrea să-l premiez c-o diademă
Dar nu știu cui s-o dau: unui clujean
Sau, și mai bine, unui Pătrășcan?

sau

Deși n-aș vrea să sune chiar a laudă,
Repet aici ce-aud din toate gurile:
Că cititorii ne'ntrerupt aplaudă
Prefața și apoi caricaturile.


Nelu, felicitări și cât mai multe astfel de reușite!

Titlul comentariului are trei motivații diferite:
- un film vechi despre educație și educatori, “Domnului profesor, cu dragoste” cu Sidney Poitier, care mi-a plăcut tare mult la vremea respectivă;
- meseria lui Vali Slavu, pe care și-o exercită cu la fel de multă dăruire ca și personajul filmului;
- în sfârșit, faptul că în repetate rânduri, pe diplomele primite la diverse festivaluri, inclusiv la Alba Iulia, scrie “Domnului Vali Slavu”.
De parcă organizatorilor nu le vine a crede că o femeie scrie atât de bine.

Revin la cronică. La Alba i-am sugerat lui Vali să scrie ea cronica festivalului, pentru că eu am un program foarte încărcat zilele astea. Nu-mi pare rău, a ieșit un fotoreportaj excelent, care merită încă o steluță. Cu următoarea motivație:
- descrie succint dar riguros toate momentele importante ale festivalului;
- redă cele mai multe din epigramele recitate; epigramele premiate, ale lui Grigore Chitul, au fost deja postate pe agonia, deci nu era cazul să fie citate; celelalte texte cu atât mai puțin;
- fotografiile, bine executate, sunt alese cu grijă pentru a contribui suplimentar la redarea atmosferei.

Abia astăzi am văzut cronica. Și mă bucur că, la o zi distanță, vin și eu cu o contribuție mică la descrierea festivalului: lista completă a epigramelor pe rime date.

Prietenu-i de Dumnezeu lăsat
Să te ajute-n lungul vieții drum.
Îi spui că vrei să fii incinerat
Și el te arde. Nu atunci, acum.


Ina, bine ai revenit! Bun text, dar am așa o senzație că stilul diferă un pic de cel dinainte.
Vezi că în rândul trei din coadă ai un typo: "nerecunăscător". Sau e o greșeală premeditată?

Liviu, știai tu ce știai, pentru că ți-am răspuns mai întâi prin SMS:

Nu cumva ai rămas repetent la o anume materie?

Despre-acid și insipid
Mai învață, măi bădie,
Mă străbate-un gând perfid,
Că ești zero la chimie!


Dar aici răspund altfel:

După o nouă lectură...

Tot citindu-mi epigrama
Eu speram să îți dai seama
În catrene cum stă treaba
...Dar degeaba!


Silvia, mă bucur că, măcar accidental, ai intrat pe pagină. :)
Și de vină nu e Liviu Nanu, ci eu. Mi-a atras odată cineva atenția că în anunțuri ("Lansarea va avea loc vineri, 20 mai, ora 17°°...") e bine să pui și anul, dar sfaturile bune nu se lipesc de mine.

Nelu, abia acum ai observat? De vreo doi ani procedez așa: combin participările la cele trei concursuri în așa fel încât să obțin grupaje de trei, pe o temă dată. Peste doi-trei ani poate scot un volum cu poeme grupate câte trei pe pagină, cu titluri. Ãsta e unul din lucrurile care nu-mi plac la haiku: n-ai voie să îi dai titlu. Dar unui grupaj îi poți da un titlu, nu?

căsnicie veche -
dovadă numărul de
paturi stricate