Eterna Epigramă, 2013

să constat că a mai înțeles cineva, la fel ca mine, că secera nu e musai să stea lângă baros, în aceeași epigramă. De altfel, așa s-au gândit și organizatorii, din moment ce ne-au oferit mențiuni. Referitor la grupaj, am remarcat idei interesante care mie nu mi-ar fi trecut prin cap. "Confesiunea unui gay" este, după părerea mea, cea mai reușită; curge frumos, are umor, are o poantă surprinzătoare.
Sunt câteva versuri pe care eu le-aș formula altfel.

Singura problemă e (probabil) că barosul lipsește cu desăvârșire. Oricum, felicitări. Bucuros de a fi petrecut din nou împreună momente memorabile (adică demne de a fi readuse în memorie).

Acești eroi ne-ar fi salvat
De-al comunismului flagel;
Ciocanul, deh, l-au aruncat
Dar nu și secera, cu el!

Mă întreb ca moldoveanul
Socotit de unii ghiuj:
Dacă-ați aruncat ciocanul
Cum de-a poposit la Cluj?

Confesiunea unui gay

Clocotește-n mine seva,
N-am astâmpăr; cum să am,
Când îmi iese-n cale Eva
În costumul lui Adam!
Ion Diviza

Tam-tam

Evei, frunza de-o să-i cadă
O să iasă cu tam-tam,
Fi'ndcă lumea o s-o vadă
În costumul lui Adam

Autor Ion Mitică -antologia "Cu epigrama la asalt" 1998


Unui lider de partid

E-un mare domn, nu se discută,
Și-atât e vrednic de onor
Încât și câinii îl salută...
Prin ridicare de picior!
Ion Diviza

Unuia de la ecarisaj

Pentru-acest dibaci hingher,
Lângă cruce dau onorul
Câinii toți din cartier...
Ridicând pe rând piciorul.

Autor Mihai Sălcuțan -Volumul "Catrene de căpătâi" -2006


Cu riscul de a fi considerată afurisită (și cu scuzele de rigoare în caz că deranjez), dar pe ici pe colo se aseamănă. Sau nu?

VALI
Am întrebat pe cineva dintre organizatori, de ce "barosul" și nu "ciocanul". N-a prea avut ce să-mi răspundă. Această formulare a adus în concurs zeci de catrene cu poante axate pe jocuri de cuvinte gen Barosso, barosanul etc. Deci, noi am înțeles mai bine... :)

DANIEL
Într-adevăr, la tema impusă poantele sunt cam „morocănoase”, la cea liberă – mai istețe și mai săltărețe. Mulțumesc frumos pentru lectură și aprecieri mai mult decât generoase.

NELU
Cred că ai și tu dreptate în ceea ce spui (toți acei care mă laudă, bineînțeles, au dreptate).  Împărtășesc bucuria ta, am revenit la Chișinău cu bateriile încărcate și cu amintiri deosebit de frumoase. Mulțumesc pentru felicitări.

TATAIA
Mă întreb ca moldoveanul
Socotit de unii ghiuj:
Dacă-ați aruncat ciocanul
Cum de-a poposit la Cluj?
C.I.T

Zic și eu, ca moldoveanul:
Principalul nu-i ciocanul!

Chișinăul e mai aproape decât Clujul, poate poposește Măria Ta dincoace de pârâu…

ICA
Obosit fiind, de la început am înțeles că mi-ai dat niște replici și chiar mă gândeam să-ți ripostez că prea sunt aproape de original.  Pe urmă am văzut cum vine treaba. Ai dreptate, sunt similitudini evidente. Probabil, mi-au rămas cândva, la lectură, aceste poante în cap. Chiar aș zice că erau prea bune ca să fie ale mele.  Însă trebuie să-ți mai spun că la Cluj un bun confrate de-al nostru de pe Agonia, pe care îl apreciez foarte mult, a spus o epigramă cu poanta – ultimele două rânduri – întocmai ca a unei epigrame inserate în volumul meu din 2000. Și nu m-am încumetat să-i spun despre asta, să-i stric dispoziția. Ceea ce nu înseamnă că și tu nu trebuia să o faci. E chiar bine că mi-ai atras atenția. În asemenea cazuri, cum am convenit mai demult cu Nae Bunduri, trebuie de procedat astfel: îți retragi frumos epigramele și constați că ai greșit. Bine că premiul nu mi-l mai poate retrage nimeni. 

P.S. E bine când există enciclopedii vii ale epigramei, cum este George Zarafu, Nic. Petrescu sau Ionel Iacob Bencei, care îți poate spune oricând dacă o poantă a mai fost pe unde-a fost. Însă acești seniori ai epigramei sunt tot mai puțini și mai puțini…

Epigrame una și-una! Problema cu similitudinile va fi din ce în ce mai acută, pe măsură ce apar în fiecare an zeci și sute de epigrame bune și noi. Personal, nu îi văd o rezolvare decât cu o bază de date. Cauți cu google "Eva... costumul lui Adam" și vezi dacă găsești ceva.

Mie prima mi-a plăcut cel mai mult. Și rezistă și în volum, în afara temei.
Dacă ar fi să fiu cârcotaș, nu mi se pare normal să bag Chișinăul în titlul unei epigrame. E ca și cum te-ai semna - nu puteau fi decât Bâlici și Diviza.

Am căutat... și am găsit! Epigrama lui Ion Mitică, dar și alte câteva ce conțineau expresia "costumul lui Adam". Totuși, ideea epigramei mele e alta. Sunt o mulțime de idei și expresii idiomatice exploatate până la refuz. Soluția ar fi, probabil, să le evităm. Dar și acest lucru, în mod paradoxal, ar putea fi în detrimentul epigramei valoroase. Din aceleași motive este indicat să evităm valorificarea unor poante din bancuri cunoscute. Dar ce ne facem în cazul în care o poantă bună de a noastră a fost transformată de cineva în banc? Cunosc asemenea cazuri. Un autor de la Chișinău, acum mai bine de un deceniu, prefăcea în banc mai orice epigramă, iar câteva epigrame, inclusiv una a lui Nicolae Ghițescu, le-a publicat în proză, fără a schimba un cuvânt. Bineînțeles, numele de pe cartea de bancuri era al celui ce a "prelucrat" poantele.
Cât privește "Chișinăul" din titlul catrenului cu aruncătorii de ciocane, nu-l puteam evita nicicum fără să știrbesc din poanta epigramei. Și nici nu cred că asupra juriului acest fapt ar fi influiențat cumva. Altminteri, aș fi luat un premiu mai barosan. :)