Dan Norea

De ai memoria mai scurtă
Norică tu te cam încurci
De sta tânăra pe burtă
Ocheade îți făcea din buci?
(milos petru)

Păi Petru, află un tertip,
Nu sta cu ochii în nisip,
Ceva mai sus îi ațintea,
Ce pana mea ! Ce pana mea !

Nu știu dacă am câștigat vreo bătălie cu moartea. Războiul în niciun caz.

Dar așa cum zici, în privința respectului pentru epigramiști, nu numai din partea morții dar și a celor vii, sper să fi câștigat un punct.

Vizita ta, ca totdeauna pe acest site, neprețuită.
:)

... si mult succes la lansarea de vineri, 8 februarie !

Ina, cu tine nu mai are omul nevoie să colinde lumea. Descrii atât de sugestiv locuri, oameni și atmosferă încât pot liniștit să stau pe scaun în fața monitorului.
În plus, dacă altădată apăsai pe un singur buton, cel cu hohote, astăzi ai apăsat pe două - zâmbete și duioșie. M-ai umplut și pe mine de nostalgia emigrantului căruia uneori, destul de des, i se face dor de casă.
Dar Ina, tu prin noi ești acasă, tot așa cum noi, prin tine, suntem din când în când la Veneția.

Ștefan, așa e, grija excesivă pentru copii ascunde de multe ori fie inerția, fie lașitatea.

Mihai, zici \"părinții de când e lumea și pământul trăiesc pentru odraslele lor și nu invers\". Cine zice să fie invers ? Nu se poate ca fiecare să-și trăiască propria viață ? Nu spun să nu ai grijă de copii, doamne ferește, ci să te gândești bine dacă sacrificiile nu sunt cumva inutile. Uneori chiar dăunătoare copiilor.

Eu rămân în permanență surprins cand e apreciat un haiku scris de mine. Nu știu unde vezi tu sensibilitate, că eu n-o simt deloc. Mă consider un veșnic ucenic, și încă unul tare stângaci.

Dar asta nu mă împiedică să-ți mulțumesc pentru atenția ta îndreptată către modestele mele tristihuri.
:)

Emil, așa e, am incercat câteva contraste surprinse în oglinda albastră a lacului.
Soarele oglindit lângă lotus, astrul etern lângă planta efemeră...
Puiul de lotus - aici m-am inspirat dintr-o poză unde erau doi lotuși mari și între ei unul mic... parcă erau o familie...
Părul negru al fetei printre nuferii albi, ea înotând zvârlugă, ei plutind maiestuos...

Mulțumesc pentru vizită.

Cugetă, impertinent,
un neon (pus la curent):
- Freci, nu freci, mă lasă rece,
oricum vremea lămpii trece.
(Daniel Bratu).......................excelenta !

Nene, uite care-i treaba -
De n-ai starter, e degeaba.
Tot mai bine, mi se pare,
Cât ar fi de vechi... am...n-are.

daca-o freci ajuta-o vreme
dupa care sta ca bleaga
lasa dracu lampa-n pace
si-apeleaza la viagra:)))))))
(Luana)

La viagra-aș apela
Dar să nu rămân-așa
C-ar fi o problemă, știu,
Cu capacul la sicriu.
:)))

Mulțumesc pentru vizite și replici. Din păcate sunt prea obosit ca să răspund cu catrene.

Vasile, excelentă ideea cu zăhărelul vis-a-vis de diabet.

Mulțumesc pentru aprecieri, mă copleșești.
Deocamdată în tristihuri, fie ele haiku ori senryu, n-am folosit calambururi. Dar ligamentul tău \"a...par-fum de femeie\" îmi place la nebunie, cred că voi încerca și eu așa ceva.

Ce să fac, fulgii viscoliți în lumina farurilor erau proaspeți în minte, din seara de 2 ianuarie când veneam de la București cu mașina, în ajunul înzăpezirii. Și nu voiam să uit momentul - când, unde, cum. Vinul fiert la fel, în plus îmi și place. Cu zahăr și scorțișoară.
\"Licăre perechi\" mi s-a părut cea mai poetică expresie din cele patru tristihuri, de asta am ales-o la etapa de kukai. Acum îmi dau seama că dacă alegeam nr. 2 aveam mai multe șanse.
Dacă nu eram concurenți, poate te consultam. Așa, rămân cu consolarea de care pomeneai, cu senryul. :)

Mulțumesc pentru aprecieri. Pentru mine, începător în domeniu, contează foarte mult.

Doruleț, mi-a mai spus cineva că am ales greșit poemul pentru concurs.Pe mine m-a atras expresia care i-a plăcut și Laurei \"licăre perechi\", dar se pare că e o părere izolată.
Am văzut că ai participat și tu la kukai, pentru prima oară. Foarte bine faci, cu cât mai multe examene, teste, concursuri, cu atât mai bine. Continuă !

Florinel, felicitări năprasnice pentru locul I ! Când credeam și eu că ai intrat în rândul clasicilor ca să lași locul tinerelor speranțe, revii puternic și ne spulberi șansele de afirmare :)

Replica:

Fustă-n ruină -
Singur vântul năprasnic
O mai ridică


P.S. Pentru necunoscători, ideea e luată dintr-o epigramă de 4 stele a Andei Andrieș. O rog să mă ierte pentru împrumut, n-am rezistat, prea se potrivește bine.

Când văd cuvântul clar -femei-
Cu gânduri mârșave și rele
Mă-ndrept îndată către ele
...Că-i mai curat decât la ei...

Bărbatul, pot și eu să spun,
E-un paradox,in felul său
Nu-i dă prin cap gândul cel bun,
Să-și implinească gândul rău.
(Doina).............................Excelentă replică !

Paradoxal, adevărat,
Intrat-au amândoi în priză,
Și au făcut atunci remiză -
Căzând la pat.

Au fost, chiar în mai multe rânduri,
Niște-accidente repetate -
Văzând-o, am căzut pe gânduri,
Văzându-mă, căzu pe spate.

Zice unul cu o mapă
Și cravata în elastic:
- Veți plăti taxa pe apă
Dacă e-n bidon de plastic.

Cine zicea că banii n-au miros ?
Proverbu-acesta nu se potrivește,
Eu știu că pe centură - ce scârbos ! -
Toți banii câștigați miros a pește.


dan.norea@gmail.com

Faptul că este reținută prima variantă a unui text, precum și data de postare, mi se pare cel mai important element din V2. Este esențial din punct de vedere a legii dreptului de autor să poți dovedi că la o anumită dată ai postat un anumit text și mai ales că ATUNCI textul avea un anumit conținut. Te poți feri de acuzații de plagiat sau poți acuza la rândul tău - cu probe.

A fost în felul acesta înlăturată o hibă majoră a site-ului literar. În varianta veche te puteai folosi de un text vechi, îl modificai în întregime și eludai legea dreptului de autor fără probleme. Sau puteai fi acuzat, nevinovat fiind, că ai făcut acest lucru. Era echivalentul tipăririi unui volum în 2008 pe care să figureze anul apariției 1998. Deci nu exista o protecție reală.

În ipoteza în care cineva se rușinează de acea primă variantă, e simplu - o șterge și o repostează într-o variantă convenabilă. Dar la data de azi. Nu poți avea în tribunal vechimea datei și noutatea conținutului.


Am și eu o întrebare. Colecțiile văd că nu au dispărut, dovadă că textele vechi le afișează. Dar la postare n-am reușit să introduc ultima epigramă în Colecția de texte umoristice. E adevărat că e mai slabă, dar cum v-ași dat seama de asta?
:)