Dan Norea

Că ai căutat și găsit în poemele mele (și) alte înțelesuri (decât mine, în particular), asta dovedește că haiku-ul și senryu-ul fac parte, indubitabil, din poezia modernă. Și îți mulțumesc pentru că te-ai aplecat asupra poemelor mele cu atenție și ai avut asemenea aprecieri.

Dar nu înțeleg al doilea comentariu:
\"si-mi cer smerit iertare...adineauri am vazut...despre \"Melcul\"...\".
Ce anume ai văzut ? Unde ai văzut ?

Feminină-i epigrama,
Noi, pe-aicea, toți o știm
Și ne place (asta-i drama)
Să o siluim.

Din câte poezii clasice am citit pe site-urile literare, cele mai multe controverse au plecat de la vocalele succesive \"ia\", adică exact cele care compun cuvântul \"hi-at\".:)
Cuvintele de care îmi amintesc sunt \"via-ță (vi-a-ță)\" și \"zi-ar (ziar)\"

Florinel, când am spus \"autoarea\" nu m-am gândit la tine - Florentina- Loredana Dănilă. Dar cum altfel aș putea să-i spun eroinei principale care vorbește la persoana I-a ? Poate n-am fost eu atent, dar nu țin minte să aibă un nume. Așa că nu te mai irita degeaba. :)

Maria, cred că sunt un norocos, am mers anul ăsta în iulie cu mocănița de la Vișeul de Sus până la Făina. Probabil una din ultimele curse, peste câteva zile au venit inundațiile. Erau vreo cinci vagoane pline cu turiști. Drumul este cel pe care îl descrii tu. De altfel l-am descris într-un text postat pe agonia
http://agonia.ro/index.php/personals/1796204/Un_concediu_epigramatic

Dacă îl citești vei constata că e tot un fel de haibun. Dar cu epigrame. :)

Se pare că tema episodului sunt visurile. Ligia visa să devină o doamnă. Mă rog, ideea ei despre o doamnă. Nae, odată împlinit visul de avea bani, se simte gol și încearcă să-și propună altul. Având o gamă limitată, are de fapt același vis - să aibă bani, fără a depune eforturi pentru asta. Autoarea, deși nu îl exprimă explicit, își prezintă visul copilăriei, pe care nici n-a avut timp să-l transforme în plan - să devină medic.
Fiecare vis a adus după el o dezamăgire. Și concluzia \"viața e nedreaptă\".

Aș cârcoti puțin. Ligia e caricaturizată excesiv. Prea multe agramatisme în doar câteva fraze \"dezgustător\", \"dragoste plutonică\", \"devizată\", \"măgulitoare\", \"Resurse Umanitare\", \"Curriculu Vitei\", \"existențialitatea\"...

Iar finalul episodului \"rău am făcut\" parcă devoalează prea devreme adevăratul final.

Separat de asta, ai un typo \"Câd o fi să vii și cu chestiunea în cauză\".

În ciuda micilor observații, episodul mi se pare bine construit. Și anunță un șir lung, o nuvelă, poate un roman. Succes !

Ministrul învățământului

Ministrul nostru-are o boală,
Întâi a terminat o școală
Și-apoi, nenică, să te ții,
A terminat câteva mii.

A terminat o facultate,
Apoi vreo două masterate,
Și-a căpătat omul o boală:
Termină școală după școală.

Înțeleaptă e a ta povață !
Chiar dacă nu ai nimic în oală,
Mult mai bine astfel se învață,
Când ai burta goală, goală, goală...

Odată cu Djamal
căderea frunzelor -
el o fi de vină ?


A venit Djamal -
merg să-mi cumpăr un palton
și niște bocanci

Cornel, nu mă refeream la scrisul de mână, cu alte cuvinte nu sufeream de lipsa normelor. Aș fi pus eu accentul și fără aprobarea Academiei. Eu mă plâng de lipsa vocalelor cu accent în setul normal de diacritice de la tastatură. Știu că există litere specifice altor limbi, accente, sedile, dar nu știu să le folosesc.

P.S. În comentariul precedent am folosit \"jargon\". Se va citi peste tot \"argou\".

Pornind de la ideea că accentul pus pe vocale diferite schimbă sensul unui cuvânt, cred că n-ar fi o idee rea ca setul de diacritice românești să conțină și vocalele cu accent. Am simțit de multe ori nevoia de a preciza în scris \"așa se citește, nu invers\".
E adevărat, există și omonimele, cuvinte cu format identic (inclusiv accentul) dar cu semnificații diferite. Acolo numai prin semantică poți preciza sensul real al cuvântului. Sau poți folosi dublul sens în poanta unei epigrame, dar cu o condiție, să sune natural în ambele forme.

- variante libere: anOst/Anost, trAfic/trafIc
- greșeli de accentuare: Aripă (nu arIpă), jUnior (fiul) (nu juniOr)

N-aș fi prionunțat niciodată Anost, trafIc, jUnior...

...bâlciul, tenia abstinentă (de comă, la propriu), vodca inox (excelent tratat testul de admitere în cartier) și varianta locală 6 din 49, gaura neagră... Bine, gaura neagră cred că poate suporta o tratare mai amplă într-un episod viitor, experimentul de-abia a început.
Umor, umor, umor... Parcă aș poposi și eu odată pe săptămână la Bicuță...

P.S. Vezi că ai un typo: („Inox” era un cartier care-și luase numele de la un soi de votcă poreclit[ așa).

...trebuie sa recidivez de acum inainte, e a doua oara cind ai pornit de la un vers de-al meu.
(Maria Gold)

Cum, e numai a doua oară ? Eu știam că suntem vechi parteneri. :)
Glumesc, zău dacă țin minte când a fost prima oară. Și nu te gândi la prostii.

În privința școlii, ai dreptate. Doar că e un subiect prea complex ca să-l adâncim aici.
În privința educației, lucrurile mi se par ceva mai simple. Esențial este să îl înveți pe copil să judece cu propria lui minte. Să facă propriile lui alegeri, chiar cu riscul de a le face greșite din când în când.
Spuneai ceva de ochii deschiși. Ei bine, nu ai părinților, ci ai copiilor trebuie deschiși. Un copil trebuie să pășească singur prin viață, nu tras-împins de părinți. Și pentru asta trebuie ca discernământul să fie un atribut căpătat de mic.

Domnilor, mă declar total incompetent în jargon, pardon, în jargoane, constat că sunt multe și diferite între ele.
Dar în condițiile astea, pentru comparație, îmi doresc un text scris într-un jargon \"curat\". De fapt, dacă nu cer prea mult, în fiecare din jargoanele \"curate\" existente. Abia așa pot judeca în ce măsură textul de față încalcă grosolan regulile.

Până atunci mă declar mulțumit de textul de aici. Ielevul Miluță este unul din personajele preferate de pe site, alături de Bicuță al lui Liviu Nanu, și mă bucur că a revenit printre noi.

...care place, dar nu despre conținut vreau să scriu. Deși totdeauna mi-au plăcut doamnele brune, inclusiv cele din sonete. :)

Primul vers conține un typo ușor de îndreptat (domana) și un ritm imperfect, un picuț mai greu de corectat.
Ritmul trohaic, perfect în restul poeziei: /-/-/-/-/-/
suferă în primul vers: -//-/--/--/-

Aș sugera ceva de genul:
Doamna brună sta în tren la o fereastră

Ar mai fi și ultima rimă \"mărgean-geam\", ușor imperfectă, dar e practic insesizabilă.

Cu prietenie,
Dan

Nu e nicio dilemă. Recunosc, e vulgar și are poantă. Și ca să îi recunosc oficial vulgaritatea, îi pun semnul ăla special.

Dragă Maria, să știi că și eu am aceeași impresie când scriu haiku - că nu am pic de \"stofă\". Dar nu mă dau bătut. :)


Dragă Ion Cuzuioc, mulțumesc pentru încurajări !


Mai demult, la aprozar,
(Ce vă spun, e pe cuvânt!)
Unii nici n-aveau habar
Că le împărțeau pământ!
(bodea emil felician)

Știau cu toți, îți dau cuvântul,
Însă tăceau ca filozofii,
Pe-atunci se împărțea pământul
Cu păstârnacul și cartofii.