Costum de nuntă

și ultima sunt preferatele mele.
cea dintâi m-a și amuzat, sună atât de simpatic \"pereche de molii\".
cea din urmă, este atât de încărcată de parfum liliachiu!

Ottilia Ardeleanu

Într-adevăr, imaginea unei perechi de molii într-un costum \"de nuntă\" mi s-a părut și mie deosebit de simpatică, de aceea am transpus-o într-un tristih. Și tot de aceea am preluat primul vers în titlu.
Mulțam,
Dan

Fără naftalină

Din vechiul tărg al sfintei Golii
Privind la nupțialu-și frac,
Observ că nu-i prea ros de moli;
Altminteri...rămâneai burlac!

Tărg-a se citi \"târg\"
Moli-A se citi \"molii\"

O observație măruntă
Printre atâtea ciudățenii:
E drept că e costum de nuntă,
Da-i vechi de peste trei decenii.

ambele poeme au o construcție bună. cel mai bun poem este al treilea, pentru că surprinde cel mai bine clipa, și al doilea este un poem interesant. singurul care învie atmosfera în acest cadru părăsit este cîinele. am trecut pe la tine. bia

Prima face cat un volum de povestiri despre casnicie de 340 de pagini:) Excelenta!
Apropo, stii cum se spune in italiana la nevasta? Se scrie \"moglie\" si se citeste \"molie\", a fost primul cuvant care mi-a cazut antipatic:)

Bia, așa e, ultimul surprinde cel mai bine clipa - momentul \"Aha!\".
Al doilea are în el mushin și wabi-sabi. Plugul vechi, nefolosit de mulți ani, a ajuns pe post de pisoar al câinelui.

Ina, costumul de nuntă poate avea povești diverse.
Prima - e costumul folosit acum 20-30 ani, păstrat cu sfințenie în șifonier.
A doua - e costumul cu care cineva ar fi trebuit să se ducă la nuntă. Nu s-a mai dus, din cine știe ce motiv, și acum așteaptă resemnat în șifonier o a doua ocazie.
Pot și imaginate și alte istorioare.
În toate variantele, e folosit în același scop (nunta) de către o pereche de molii. De care, cu toată naftalina, nu scapă nimeni. La fel ca de \"mogliile\" de care vorbești. :)