Din jurnalul unui pictor

ceea ce nu este rău deloc. aici ai influențe din ambele chiar și în același poem. primul este senryu, al doilea are din ambele, pentru că menții tenta umoristică. al treilea este haiku clar și are o simplitate care îmi place. datorită acestei fugi neobosite de a căuta planuri și imagini interesante, autorul de haiku uită uneori simplitatea versului așezat în poem nipon. eu zic că îți dau un zece pentru simplitatea ultimului poem. zece cu felicitări și o coroniță pentru kigo indus. brava Dane

am trecut pe la tine, bia

Așa e, Bia, pendulez. De altfel, la haiku am ajuns abia după ce mi-a trimis cineva niște materiale despre senryu. În cel mai pur stil nipon, mi-am spus \"Aha!\" și am început să scriu și una și alta.
După ce voi citi mai mult despre kyoka, s-ar putea să ajung să scriu și tanka.
Spun asta pentru că tocmai am primit de la Jules Cohn Botea, maestru în domeniu, volumul \"Zâmbete în stil japonez -senryu & kyoka-\".

Mulțam pentru aprecieri, n-am mai luat de tare mult timp un zece. :)