Unde dai și unde crapă... în ceasul al doisprezecelea

Tema 2 + ambele epigrame sunt de excepție. Bravo!
Ultimul ceas - gramatical greșită. Moartea apărea, eu încerc. Timpurile. Poanta ar fi bună.
La prima - a vrut el să amâne moartea, cam asta vrei să spui, dar ... zace acolo. Se pare că n-a reușit. Constructiv, mi se pare că nu ține.
Outlook pozitiv.

Aceleași minusuri pe care le-a consemnat Calimero le sesizasem și eu.
E clar că la tema a doua ai avut epigrame mai bune (eu nu spun că de excepție). Primul vers din \"Nepremeditare\" mi se pare ambiguu (\"I-am dat mașina în garaj\"). Chiar nu am auzit până acum această exprimare.
Uite, mie nu mi-a trecut prin cap să folosesc expresia \"Unde dai și unde crapă\" ca poantă. Am încercat asocierea unor expresii care conțineau verbele \"a da\" și \"a crăpa\". Poate așa mi-ar fi ieșit epigrame mai reușite.

Nu-mi place mie să fiu de acord cu ante-comentatorii dar de data asta nu am ce să fac. Primul catren te pune pe gînduri și te lasă acolo, al doilea are într-adevăr o problemă cu timpurile (dar și cu accentul pe \"numai\" sau virgula în plus după \"cerând\" - na, să zic și eu ceva original) dar care este relativ ușor rezolvabilă (pentru un viitor volum), ori prin trecerea la timpul prezent:

Cînd Moartea intră-n casa mea
Încerc cu orice preț să scap,
Cerând răgaz un ceas să-mi dea...

ori la perfectul compus (exemplu ce poate fi mult îmbunătățit):

Cînd Moartea mîneca mi-a tras,
Am încercat atunci să scap,
Cerându-i să-mi mai dea un ceas...

Epigramele 3 și mai ales 4 m-au lasat fără cuvinte și fără pălărie. Jos cu ea!

La prima n-am reușit să transmit corect mesajul. Cuvântul \"consecvent\" vrea să spună că, dimpotrivă, a reușit să amâne totul (inclusiv moartea) la maxim, adică până în ultima secundă.

La a doua, observațiile referitoare la timpuri sunt corecte. Am scris catrenele, la fel ca subiectul primei epigrame, în ultima secundă și n-am mai avut timp să găsesc o formă coerentă. Viorel, dacă voi mai scoate un volum, voi apela la ultima ta variantă. Mulțumesc.

Vali, ideea de a folosi chiar tema în ultimul vers nu e a mea, sau cel puțin așa am impresia. Îmi tot bâzâie în cap ultimul vers al unei epigrame (a lui Petrone, cred): \"Deci, unde dai și unde crapă\". Evident, nu poate fi vorba de similitudine, câtă vreme versul este chiar tema concursului.

Mulțumesc pentru aprecieri.

<Îmi tot bâzâie în cap ultimul vers al unei epigrame (a lui Petrone, cred): \"Deci, unde dai și unde crapă\".>

Eu cred că tu confunzi versul de mai sus cu \"Deci, iată unde duce băutura\", al domnului G. Petrone.
Brașoveanul Constantin Tone a scris o epigramă excelentă cu versul respectiv și pe care am memorat-o de când am citit-o; poate chiar la asta te și gândeai:

Paradox
Când s-au spart ițarii-n fund,
Un țăran ce da la sapă
Zise, cugetând profund:
Unde dai și unde crapă!

Eu dădusem copy-paste la acest fragment: <Îmi tot bâzâie în cap ultimul vers al unei epigrame (a lui Petrone, cred): \"Deci, unde dai și unde crapă\".>

Despre acest vers era vorba. Nu știu de ce nu apare în comentariu fraza lui Dan Norea la care am dat copy-paste.
Poate tocmai pentru a demonstra că... unde dai și unde crapă!

Todo, nu știu dacă e o confuzie, epigrama lui Petrone o știam, dar aveam impresia pregnantă că mai are una terminată cu \"Deci, unde dai și unde crapă\". În schimb, epigrama lui Constantin Tone (foarte bună) n-o știam. S-ar fi potrivit enunțului de la Buzău ca o mănușă.

Poate nu e lipsit de interes să relatez că aveam o a treia variantă la temă, după părerea mea ceva mai slabă decât celelalte.


Soția supărată

Bătând în ușă disperat,
Sosit acas’ de la agapă,
Vecina ușa a crăpat...
Deci, unde dai și unde crapă.