Dan Mitrut

eu va multumesc din inima.
fie ca tot ce alasluieste mai bun in sufletul meu sa curga asupra voastra

magul

oricand si cu draga inima, ma voi lasa provocat. si imi doresc sa castigati, sa va debarasati de complicatii mentale ce au uneori haina metaforei. beneficiul va va fi inmiit.

in Orient acest fel de a scrie (la origine era renga) a evitat multe conflicte sangeroase, cand generali inamici in momente de armistitii strategice, din curtoazie, se provocau pe taram poetic. ei, istoria consemneaza cateva cazuri cand conflictele au incetat din cauza dialogului pe taramul poeziei.

dupa cultul sabiei la samurai, poezia ca semn al distinctiei sufletesti, era la fel de venerata de nobili.

Magul, peregrin prin Orient

eu nu cred ca e nici un invins in ce ati citit mai sus. spiritul competitional al lui Liviu nu ii prea da pace si da pe dinafara (inca) :-))))

sunt doar invingatori, iar cititorii, de vor gasi ceva bun in dialogul nostru, vor fi beneficiarii directi ai unui astfel de exemplu. el ne curata de orgolii, de cuvintele care se mai arunca uneori pe site. e un exercitiu de armonie, asa cum se spunea mai sus, in care raspunsul tau potenteaza valoarea partenerului.

cat priveste debutul meu in poezia scurta el e pe la 18 ani in revista japoneza \"Word and Kanji\" din Okinawa. il iertati pe Liviu, el nu cunostea acest amanunt.

Magul nou nascut

va multumesc tuturor celor aproape. ce as mai putea sa spun? lumina stelelor sa coboare in inimile voastre.

Liviuleeeeeeeeeeeeeeee! citeste urgent mailul

mereu alaturi de voi
cu discretie magul

da, e paradoxal. toti voteaza, dar votul nu e defel argumentat. pacat. de argumentatie e mai multa nevoie decat de votul in sine.

Eugenia e cea care a observat o treaba buna, anume ca autorii nu au reusit sa scape de tentatia metaforei.

numai bine

Dan

da, e total de neinteles cum poti justifica orice in lume asta.

e grav si sper ca Florin sa vina la ganduri mai putin nihiliste si morbide si mai mult poetice.

cu respect, Magul

asta te-am intrebat eu pe tine. oare de ce?

ma intreb cum poate arata un arbore nihilist, sau o pasare nihilista. ma intreb uneori cat de naturale sunt aceste stari in panoplia luminii, a curajului de a trai si a credintei. ma intreb si atat. asta nu inseamna ca lovesc, sau ca desconsider pe cineva numai pentru ca gandeste altfel.

Mag

mai fratilor, eu nici nu am acuzat, nici nu am a ma lua de nihilisti.

am expus un punct de vedere si atat.

si nu uitati, Cioran s-a spovedit inainte de a muri, ne trasmite parintele N. Steinhardt.

cu respect

poate ca e o poezie proasta. de ce nu ar fi asa? m-am gandit mai putin la protocronism si fantasmele patriotismului interbelic, nu am anticipat toate complicatiile universitare ale celor de la filologie sau istorie sau filosofie ce nu si-au putut gasi somnul pentru ca stiinta lor nu-i suficient de puternica...

puteti deci sa rupeti poezia bucati si sa o aruncati la pasarile cerului. ele cu siguranta isi vor aminti, iar aripile le vor creste in putere in marile vazduhului. va asigur cu toata caldura ca nici autorul acestei poezii si nici chiar poezia nu se va supara pentru aceasta izbavire salvatoare.

cu respect, Magul

va multumesc pentru prezenta pe acest text. repet, ceea ce am mai spus intr-un comentariu: Eliade afirma intr-unul din interviurile radiofonice ca evolutia spirituala a fiintei umane din vremurile noastre inceteaza in adolescenta.

acum sa se intoarca fiecare cu fata spre sine si sa cerceteze. sugerez unui cititor fidel a meu sa nu se lase pacalit de latura literara a unor texte de ale mele, si il invit sa treaca dincolo de aparenta fara metereze a lumii din colindul zorilor de zi, chiar daca nu a citit nici un text in limba daca. nu despre asta-i vorba, nici macar despre religiozitate...

Ariciul!

draga Florine, dar esti suparat rau vad:-) eu credeam ca o sa treaca, chiar daca nu ai inteles nimic din ce am scris.

eu nu ti-am contestat poezia, ci doar apartenenta la spiritul de haiku. in trei cuvinte s-ar traduce astfel: simplitate, pastel, transcenderea inaginii prin usoara aluzie spre evenimentele vietii, cosmosului.

tot o tii tare cu pseudoexpertii. nu e nimeni expert aici. haiku nu inseamna in primul rand scurtime, ci cele enumerate modest si in graba mai sus.

daca pe mine nu ma crezi, si e posibil ca asa sa fie, pune mana si citeste ce iti cade in mana despre specia asta. nici nu iti dai seama spre ce zone nebanuite de explorare te poate duce; dar atentie, asta numai daca o vei face cu sinceritate.
afirmatia ca cineva scrie pentru o cinste 500 de haiku-uri e o gluma nesabuita pe care nu cred ca ai luat-o de capital.

pe acest text nihilist care nu aduce nimic nou in istoria gandirii de acest gen, v-as recomanda sa cititi cele 50 de conferinte radiofonice ale lui Mircea Eliade, adunate intr-o carte cu acelasi nume.

acolo se zice destul de clar, ca e inexplicabil cum omul isi inceteaza dezvoltarea spirituala de prin preajma varstei de 15 ani si isi continua viata fara sa realizeze ruperea din interiorul lui.

numai asa se poate explica argumentatia textului de mai sus, care ar trebui pus la Personale, parerea mea.

chiar si viziunea \"obiectivivista\" a Iuliei cade in materialism, ceea ce e pe undeva tot acelasi lucru. zadarnicia invocata in text provine din taierea intentionata a relatiilor cu realitatea spirituala. spun intentionata, pentru ca omului ii e mai comod sa existe la limita subzistentei si sa se victimizeze pentru nefericirea pe care i-o produce viata pe aceasta planeta.

si nevinovat zice: gata nu mai e altceva, miracol nu este, nimic nu este, tre\' sa mananc, sa ma reproduc si sa fac bani si gata.

hai sa fim seriosi

o parabola Zen povesteste ca o broasca tinea predici intr-o fantana cum ca ea ar fi vazut toata lumea. si avea dreptate.

eu nu ma consider un expert. poate ca Stefana a anumerat niste nume, dar ar fi o nebunie sa ies in fata si sa zic ca eu sunt cel mai tare in acest domeniu.

e adevarat, am legatura cu acest fel de a scrie, cu conceptia si metoda, dar asemenea voua, sunt si eu un truditor pe acest taram.

eu mi-am spus parerea in comentariul de mai sus si uite, o sa ma repet:

textul de sus e unul valabil pentru poezia cu forma scurta. e concentrat si bine proportionat in idee. am mai spus ca, chiar inventatorii speciei haiku, in ziua de azi nu mai sunt asa de exigenti privind forma.

in ceea ce priveste spiritul poeziei aici e o alta poveste. in comentarii, fragmentar, am expus conceptia celor care scriu haiku, de la origini si pana azi.

Gabi Nita ofera acum ocazia unui concurs pe aceasta tema, ocazie cu care o sa postez o teoretizare mai extinsa despre haiku.

nu stiu sa te fi suparat eu vreodata cu ceva. nu vreau sa supar pe nimeni sa fiu considerat un nas in vant, asa cum e moda pe aici. nici real nici virtual nu e asta felul meu de a fi. daca totusi s-a intamplat sa te ating cu ceva, eu imi cer scuze si mizez pe puterea ta de intelegere.

cu respect, Dan Mitrut

dar cine sunt expertii? :-)

in alta ordine de idei, japonezii insisi mai fac exceptii de la rigiditatea formei, in folosul imaginii.

in cazul de fata, e o poezie scurta concentrata, bine asezata, dar nu contine nimic din spiritul haiku.

intotdeauna e mai greu sa citesti sensibilitatea la doi pasi de tine.

ideea e buna. sa cumperi fericirea de la plafar, locul unde printre mirosul de ierburi, gandul sanatatii viitoare devine actual... iata o frumoasa trimitere spre sentimentele mumificate:

\"Dar florile și soarele și vântul
Nu se mai conservau\"
diagnosticul e cert si poate de aici pleaca boala intregii umanitati: fiinta sufleteasca refuza sa se mai conserve, pentru ca substanta ei e slaba, risipita si flasca.

dar revivificarea se petrece printr-un evenument particular, in fiecare din noi. paradoxal. de ce uita asta oamenii?

\"Și-n locul lor am găsit
Marea din ochii tăi\"

poate acel \"marcat\" impiedica putin rasaritul Lunii. o, ce frumoasa e in seara asta. e 8 decembrie si e Luna plina.

iar eu nu pot decat sa ma bucur ca am ocazia sa comentez un text de sanatoasa sensibilitate poetica,.....

draga colega :-)

cu respect Magul

steaua e pe bune!!!!

iata de ce prefer un astfel de text mai aproape de esenta poeziei decat eculubratiile experimentale ce ma ingroapa zi de zi...

si eu tin partea lui Radu. nu stiu de ce suntem noi vinovati sa suportam paruiala orgoliilor, cand putem construi ceva pozitiv pe texte.

scandalul asta nu are nimic de a face cu literatura, cu cultura si cu educatia primilor ani de acasa. e destul loc pe privat, unde se poate varsa suficienta fiere si rautate muiereasca.

de ce nu va ganditi macar la imaginea exterioara careo creaza un astfel de conflict pentru cei care intra ocazional sau pentru noii veniti?

ce sa zic, Gabi, sunt onorat si ma bucur ca ai revenit.
e un text astro de profunzime si cred ca o sa intre intr-o antologie electronica internationala.

sunt incantat si la mai multe.

cu prietenie, Mag
scuze pentru intarzaiere la raspuns

cred ca aceste citate trebuie privite in substanta lor. Eminescu daca ar fi trait ar fi facut-o el in locul lui Noica.

de ce oare?

pentru ca nu e vorba de patriotism si protocronism, ci e vorba de a sonda comorile limbii romane si de a inchega ceva la nivel conceptual. nu cred ca cei ce vor citi cu mintea si inima aceste texte se vor imbolnavi.

nu-i cu suparare Pane, dar am avut si eu aceeasi problema cu incadrarea

trebuie sa propunem la Radu sa lase ceva din tehnica literara,

cu prietenie

si eu care ma asteptam la o schimbare de cliseu.

culorile sunt pavloviene atunci cand le materializezi si confunzi degetul care arata spre Luna cu Luna.

in faza asta de constructie lucrarile Neisei raman poezii care au schimbat suportul alb pe unul colorat.

pe cand schimbarea?