Hemeneutica literară 2

buna magule ... intervin aici cu cateva note ...primul tau citat din `Hermeneutica literara 1` l-am intalnit si la Umberto Eco si cred ca cel care-a afirmat pentru prima data acel lucru a fost Martin Heidegger . Probabil citatele sunt luate din `Sentimentul romanesc al fiintei` si au legatura si cu `Rostirea filozofica romaneasca` . Aceste texte trebuie citita cu foarte mare precautie sau luate numai in sensul lor metaforic . Trebuie avuta in vedere perioada si conditiile in care au fost scrise - daca tot e vorba sa facem hermeneutica . Noica , spre deosebire de alti colegi de generatie , a ales sa ramana in domeniul culturii , in ciuda politicului , evitand astfel dizidenta . problema e incurcata , iar acum eu vreau sa ma refer la altceva . Desi e greu sa spui ca s-a afiliat `filozofiei` de partid , aceste carti servesc din plin doctrina acestuia . Strainii citesc aceste carti cu zambetul pe buze ( la fel ca si ideile lui Blaga despre `spatiul mioritic` ). deoarece Noica a fost rupt de traditia filozofica pe care o stia atat de bine in epoca interbelica , el a cautat o alta traditie si a gasit-o pe cea a `romanismului` , o mitologie filosofica romaneasca care a jucat un rol foarte important in protocronismul vehiculat in epoca . Repet , citatele sunt binevenite , dar cine vrea sa citeasca cartea sa nu se lase furat de frumusetile ademenitoare ale patriei , caci acestea poate nu lipsesc cu desavarsire , dar sunt departe de `aurirea` pe care le-o acorda Noica . Sa vedem insa poezia din ele si sa ne bucuram de incercarea lui Noica de a vedea si altfel lucrurile . . .

cred ca aceste citate trebuie privite in substanta lor. Eminescu daca ar fi trait ar fi facut-o el in locul lui Noica.

de ce oare?

pentru ca nu e vorba de patriotism si protocronism, ci e vorba de a sonda comorile limbii romane si de a inchega ceva la nivel conceptual. nu cred ca cei ce vor citi cu mintea si inima aceste texte se vor imbolnavi.

Am citit acum comentariul lui Mircea Iosub, sunt intru totul de acord cu el. Problema nu este ca ne-am \"imbolnavi\", ci ca am ajunge sa credem in miturile pe care le citim. De ce sa nu le citim cu detasare, ca si pe celelalte comori de intelepciune romaneasca, ascunse in literatura orala? E sigur ca spusele lui Noica, din punct de vedere filosofic, pot fi cel mult discutate, nu luate ca niste \"sutre\", axiome ale adevarului-intelepciune.
De pilda, de ce ar trebui sa fim de acord cu ideea ca substantivul e mai rational decat verbul? Oare verbele, numind actiuni, nu cumva numesc ele tocmai ceea ce e mai rational in felul de a fi al omului? Activitatea practica este si ea rationala, as spune chiar ca e mai rationala decat cea teoretica. Fata in fata cu cuvintele omul e pandit mult mai usor de pericolul de a ceda iluziilor de tot felul, in actiune are un feed-back constant din partea experientei, a \"obiectelor\" (mai ales, de fapt, din partea celorlalti oameni).
De fapt, exista mai multe tipuri distincte de rationalitate, Habermas discuta pe larg despre ele, si Kant face asemenea distinctii, cand isi imparte filosofia in \"Critica a ratiunii pure\" sau teoretice, \"Critica a ratiunii practice\", sau a ratiunii etice, \"Critica a facultatii de judecare\", sau ratiunea in arta. Dar exista feluri de rationalitate cati autori exista. A imparti cuvintele unei limbi in \"rationale\" si \"vitale\"( folosind un concept atat de sarac de \"rationalitate\") mi se pare mitologie curata. E mai aproape de \"Cuvantul\" din Rg-Veda decat de ultimele cercetari de filosofie a limbajului:).
Sper sa nu consideri critica asta ca pe un exemplu de \"ratacire spirituala\".
Cu aceeasi prietenie
Liviu