Dan Mitrut

se vede, iar poza e aceiasi cu cea care am trimis-o

asa e, mira, dar voiam sa las si pe altii sa se incante si sa o vada....

sa fie aici un gest prometeic?

sa nu avem oare puterea de a chema poezia sa o hranim din palma ca pe porumbei?

a fura pare, adevarat, mai incitant. presupune o revolta contra fiindului.

dar cu cine se invecineaza lumea? cu poezia? cu muzele?

oricum in cuvinte putine zac atatea imagini potentiale, incat e deajuns citirea ca ele sa se manifeste.

imi place stilul asta in care si pauzele poezesc.

mizerie si lehamite in trenuri. imi aduc aminte ruta Ploiesti-Targoviste, pe care am circulat des. la un moment dat personalul sau mai bine zis impersonalul de pe sine incepea sa se clatine si sa duduie. cine facea concurenta zgomotului rimat al rotilor pe sine? lautarii cu acordeoane tropainde, puradei topaind si fuste rotite pe culuar. mirosuri rascolite din pustiu.

doar ca in ultima strofa \"și tu, iubito, te-aș uita\", aici nu stiu. l-ai izolat pe \"si tu\" si ti-ai schimbat directia. lasa-ne un subiect psihologic macar, ca ne incurci rau mai apoi \"te-aș uita
departe chitul cum mă ține\". iar din asta iese fiecare cum poate.

dar nu e decat o parere. restul textului imi palce, e fortos.

nu pot sa desenez un ras cu gura pana la urechi, dar crede-ma as face-o

in dimineata asta am si ras, multumesc

Hera, stii ce filosofie are la baza haiku-ul, cred ca ai citit, sunt sigur, de zen, de originea lui din Chan si interferenta taoism budism.

poti merge spre sursa si sa descoperi un alt mod de a percepe literatura unul venit dintr-un studiu atent al naturii si contemplatie.

mie unul imi place. dar, te rog, da si tu o adresa de mail valida, ca raman cu rusinea de a nu putea trimite ce am promis

pai citesc si imi vine sa sar in sus de bucurie. sunt chiar cu autorul oe chat si ii zic.

am vazut in poezia asta pe IIsus rastignit pe ceas. asta e fantastic. apoi vad Pietea lui Michelangelo \"Sa mi intind miinile /Ca si cum te-as lua in brate\"

pai cred ca cea mai frumoasa forma de admiratie pentru o poezie dincolo de poezie nu e critica literara ci tacerea incarcata de emotie.

iti multumesc mult pentru aceste clipe

uite o poezie cu mesaj hermetic.

simboismul cifrelor, pe care sunt sigur ca il stiti, centreaza textul in asa fel incat in jurul sau se leaga umbrele unei iubiri ninse tarziu.

am gasit si ninsoarea mieilor si piatra din varful unghiului. in asa fel incat poezia asta DEVINE cu cat o citesti mai mult.

Alma, Alma, ce lecturi mult ravnite se ascund in spatele versurilor tale?

o sa il recomand tuturor acelora ce stiu despre Marea Opera.

mesaje despre lumea veche am mai gasit in textele tale. credeam ca e o transmisie inconstienta, dar...azi se vadeste ca stii ceva despre...

da, tine mai mult de estetic, de ritm, e un fel de inclepsidrare a textului, asa cum eu l-am vazut.

se mai poate adauga aici si parerea mea.

frumoasa surprinsa trecerea tiganilor si libertatea lor intre civilizatie si moarte.

iar caii salbatici cu doua suflete, niscai cai de-ai Genarului...

da, e un text bun acesta, iar eu, un profan vizitator, nu pot decat sa iti urez la mai mare. si mai citesc o data cu-ncantare :-)

am trecut si eu pe aici.

nu pot zice decat

ca e o poezie frumoasa, de netagaduit. e aproape sublimare de trairi.

doar ca vremelnicul final pare rupt sonor de rest, poate datorita faptului ca sunt trei complemente juxtapuse.

pai da. cuvintele mele sunt de prisos. eu am spus inca de la prima parte ce era de zis.

scrierea asta parca e un film pe ecranul inimii

poezia asta seamana cu enunturile paradoxale din scrierile lui Lao. ca sa nu mai spun de efectul Doppler din primele doua versuri: a auzi departe tacerea lui dincolo de dinainte.

acum e clar. a avut loc transmutarea timpului in spatiu si invers. in acest punct infinitezimal, aflat la limita perceptiei starii normale de constiinta, se poezeste despre tacere ca plin, potentialitate, nod de clepsidra.

condensarea fracturilor de cuvinte din dialoguri infinite, a simfoniilor in soapte, gesturi alchimice de altfel, ma duce cu gandul la o intoarcere la arhetipurile lumii, iar prin suspendarea mentalului, intrarea in starea de liniste.

ne intoarcem usor usor la sursa gandurilor, prin contemplare.

da, e simplu, dar intotdeauna cele mai grele sunt lucrurile simple.

iar nu despre genii trateaza textul de mai sus ci despre oameni simpli. in aparenta e mai usor de inventat forme de protectie in fata realitatii decat cuprinderea ei. e mai comod. si nici nu implica responsabilitati...

ideea aceasta a raportului parte-intreg o intalnim inca de acum 3000 de ani in gandirea chineza. asa a ajuns la noi viziunea holografica asupra lumii.

adevarata stiinta nu aduce neliniste, ci implinire.

mersi Luc pentru interventie

eu cred ca ai puterea de a exprima in proza emotii asemenea violonistului care face partitura sa prinda viata. asta e foarte important, deoarece cuvintele inseamna mai inainte de toate muzica.

da, avem multe patimiri comune:-)

e o poezie suferinda rau :-), aici cuvintele chiar dor, chiar suna a pribegie. perpeleala asta bine exprimata, ideile legate, precum lacrimile pe obraz.

poate ca nu era nevoie de cratima la \"știi-necată\", in urechea mea asa suna, fara, dar in urechea ta poate suna bine.

finalul , ei aici e interesant, apare si un fel de dispret, ii lasi bani de flori. dar oare chiar merita el sufletul tau? chiar merita sa mori?

ce as putea sa spun e ca vad lumina de dupa intuneric, ca cercul asta al tau in sectiuea data seamana cu un simbol numit tai ji, unde e surprinsa si miscarea asa cum si tu o sugerezi: \"intuneric ca pe fata nevazuta a lunii\".

am gasit drumul el e asemenea unei serpuiri in amurg, o enigma, pe care o urmezi, dar nu stii unde ajungi. poti ajunge in trecut sau mai stiu eu unde?

de la intuneric la lumina intr-un cerc, in aceeasi lume, ca din ea nu poti iesi, gasesc un text de mare respiratie, de meditatie chiar.

uite un text care m-a tintuit pe monitor, de nu stiu acum cati ani mai am.

inainte a a vorvi despre el, o sa te ajut sa indrepti cateva litere. ok?

\"in jurul mesei din dufrageriei\"-\"sufragerie\", cred
\"- Nevasta vino si tu sa vezi\", aici cred ca trebuie o virgula, dupa \"Nevasta\"

\"Mama a aparit si ea\"- \"aparut\", cred

\"Apoi o scosese din cutie si i-o pusese ei in brate.\" aici cred ca mai mult ca perfectul \"scosese\", \"pusese\", nu se potrivesc ca timpuri verbale in context. sunt de parere ca trebuie imperfect: \"scoase\", \"puse\"

\"chilimbar\" pentru conofoliu, sacaz, vine din chihlimbar. mie imi place cum suna aici.

scapare tehnica: orice arcus vine in cutie decalibrat. tu stii bine despre ce vorbesc. il armezi din pana. deci tata nu putea sa dea cu sacaz din prima fara sa incordeze \"parul\" arcusului. dar mai zic eu, cred ca se poate trece cu vederea.

\"iar sunetul de scurgea pe podele\" in loc de \"de\" trebuie \"se\"

in afara de faptul ca mai mult ca perfectul inlocuieste fortat imperfectul,in textul asta te vad pe tine si ma cuprinde sincer emotia amintindu-mi de vioara mea trei sferuri, de cei 10 ani de degete inasprite si de calatorie pe ceruri. acu\', na, la mine acasa nu bateau vecinii in calorifer, dar crede-ma, motzoaco, la inceput cainele urla a pustiu cand incepeam sa exersez :-)

eu ce sa mai zic, iti multumesc din inima pentru amintirile ce le-ai rascolit, undeva am patimit ca si tine si am fost fericit ca si tine.

acu\' chiar daca nu e vorba despre tine in text, tot iti multumesc