Dan Mitrut

pai faza cu cheile e altceva e un amanunt de protocol. una peste alta, important e ca s-a desfacut capacul ;-)

am revazut textele si nu pot decat sa iti dau dreptate.

am ajuns la 2

Magul

\"Hai sa inseninam! Vrei?\" versul asta ma arunca in ceata, pentru ca ai incercat sa folosesti forma tranzitiva a verbului. in acest caz ea cere un complement direct, fie si macar sugerat. ce sa inseninam?

scriitura e aproape impresionista. senzatiile sunt peste tot, dar ele trebuie sustinute de carnea subiect-obiect. senzorialul lasat in aer suna gol, asta in viziunea mea.

legatura cu citatul pare a aduce un fior de dramatism, poate cel mai placut fenomen din acest text.

cu respect Magul

pozele sunt doar inscrise de mine in galerie dar sunt facute de Sirena

Danul mag

de ce comentarii de profesie? nu ma intelegeti gresit, va rog. ci doar a marca in virtual frumusetea acelor clipe, atat cat se poate.

pai de ce sa ne jeneze sinceritatea in clipe de glorie? eu cred ca asta ne incarca, ne ofera modele. cu atat mai mult trebuie spus despre asta.

suntem o rasa solara, Serban, trebuie sa recunoastem si sa graim lumina, sa ne bucuram. nu sa ne jenam.

parerea mea.

draga Mariana, sunt bucuros de vizita la acest text si onorat de comentariu. daca nu ma insel e prima? interventie pe un text de-al meu.

ma bucur ca ai atins strunele gingase ale textului cu o simplitate si o gratie dezarmanta. intre doua lumi, regele aproape sacrificat de Cer, invata lectia despre moarte: fara spaime, fara cosmaruri, fara teama, cam asa trebuia sa mergi spre Lupul Alb.

ori el e un om si sangele-i cald. e viu. fara popor, fara pamant de calcat liber sub talpi, dezonorat de navalitori, sfatul lui Deceneu ii poate trece pe la ureche. ce e aceea resemnare? pare a spune inteleptul?

curajul de a muri nu te scapa de convulsiile carnii, de dilatarea pupilei, de nesiguranta...

sunt onorat de prezenta voastra, ma gandesc ca toti cei care au fost acolo ar trebui sa lase o propozitie, nu despre Oriana neaparat, ci despre momentul in sine. am fost impreuna si poate totusi atat de departe unii de altii.

de ce?

ma bucur foarte mult, ca desi tehnica nu-i foarte elevata, inocenta trairii e inca vie la tine, Eugenia.

si poate cel mai gadilator lucru din aceste texte e sugestia foarte clar focalizata, rod al linistii interioare.

despre ce sa vorbesc? despre minunea somnului de copil care face chiar vantul sa se opreasca?

despre busola tainica a copacului care arata drumul cel bun?

despre cantecele solare din crengile copacului, din crengile unui copil...?

sau despre melancolie? in cutia postala a venit toamna.

\"dati-mi un copil de trei ani sa scrie un haiku\", spunea marele Basho. si asta pentru ca dincolo de tehnica, abia dincolo de canoanele ei incepe poezia.

nu vreau sa se creada ca iau apararea lui Liviu. dar comentariul Ancai chiar m-a lasat perplex. Liviu spune de multe ori lucruri pertinente, chiar daca pare o Gorgona cand le spune. si e printre putinii care spune ce are pe suflet, bine, rau. admir sinceritatea lui. si atat. ar trebui sa vedem ce este dincolo de aparenta lui aura de magister, nu sa ne certam cu el.

revin la Inmost: pot sa traduc unul din haiku-uri pentru o antologie internationala? cu permisiunea ta?

cu respect Magul

imi pare rau ca nu ai inteles mesajul meu. si doar precizam la inceput ca nu sunt un traditionalist. in fine, ca sa te apropii de haiku nu trebuie sa fii japonez. aceasta cramponare si scuza, ca sensibilitatea noastra e diferita de cea orientala, e neadevarata. exersand haiku exersezi sensibilitatea. numai ca aceasta trebuie turnata in asa fel in cuvinte incat sa nu se piarda prin materialitatea lor.

eu am facut doar observatii de discurs si nu de sensibilitate.

mai gandeste-te si mai scrie. leapada-te de mecanica propozitiei. spune pur si simplu.

Magul

ei, Liviule, :-), nu vreau sa fie ceva pe placul meu.

ci doar gustul ei sa se deschida spre mai mult

cu respect, Dan

daca e un cenzor in zona, rog sa mi se stearga penultimul cometariu.

Magul

o sa imi dau si eu o parere, precizand ca nu sunt un traditionalist in ale poeziei cu forma fixa.

cred ca daca ai ales totusi denumirea de haiku textelor tale, trebuie sa pastrezi macar ceva din spiritul lui.

cateva ar fi nepotrivirile in acest sens:

in primul tristih incercarea de a coordona propozitiile creaza disproportie si ruptura in cursivitatea textului si in perceperea imaginii.

in al doilea tristih, ultimul vers e un tribut adus poeticii occidentale care leaga obiectul poetica abstract de cel concret in speranta de a extinde perceptia spatiilor pe care simturile nu le pot pipai. asta e o fortare si un sacrilegiu adus \"corolei de minuni\", pe care declamativ inca afirmam ca nu o strivim.

in poetica orientala constructii de genul: \"trinitate a florilor\" sau \"ganduri de maluri\" sau \"de valuri\" cum spui tu, nu exista, pentru ca ar impieta tocmai intoarcerea la simplitate, sugerata mai sus. dar simplitate nu inseamna simplitatea exprimarii, ci purutatea trairii, ferita de abstractii intelectualiste in poezie, mult gustate astazi, care ar face si o floare sa se usuce.

si stii cine e cel mai urat obstacol in calea intoarcerii la simplitate? noi insine.

intoarcerea la simplitate ar fi una din caile de recuperare a poeziei din nevroza ce ne inconjoara.

ideea unei critici literare este foarte buna, subscriu 100% pentru ea.

ea poate un fi o rampa de lansare sau o eroare foarte grava.

asta pentru ca, inca, cei pe care ii presimt ca vor intra in randul criticilor avizati, nu au inca impartialitatea necesara data de o cultura temeinica. inca mai au multe goluri de umplut mai ales la pedagogie. sunt scriitori buni. dar cine a spus ca un scriitor bun e si un critic bun?

apoi critica literara nu inseamna in opinia mea a desfiinta sau a felicita un autor, ci a lucra odata cu el, pentru ca, fie-mi permis, am vazut aici pe site \"critici care\" iau toporul in loc de condeiul corector de lumina.

cine se incumeta sa puna osul la treaba dezinteresat in munca asta trebuie sa stie ca isi pune intreaga capacitate in slujba celuilalt.

altruismul, nu critica literara, in aceasta situatie, o sa fie cel mai mare castig pe un site plin de orgolii.

cred ca o gramada de \"critici\" trebuie sa coboare din turnul de fildes. inca nu s-a intamplat asta si diagnosticul e simplu de dat. numar pe degetele de la o mana cenzorii care fac aprecieri asupra nou venitilor pe site.

si asta nu pentru ca sunt texte multe de citit. inca pe site se citeste preferential, nu in spiritul valorilor, ci a afinitatilor imediate. pana la un punct fenomenul poate parea normal. dar atunci cand vrei sa ridici cota de valoare, trebuie sa cobori jos si sa salti greul pe umeri.

felul in care este gandita aceasta opinie critica e putin mecanicist. de ce invocati lipsa marelui Calinescu? de ce doar el? si apoi seamana cu a cere o consultatie la doctor. pai nu merge asa. ori intra toata lumea, ori nu.

pentru ca nu o sa o vad vreodata pe Andia criticand o poezie de-a lui Bogdan ( asta e doar un exemplu neintentionat pentru fenomen)

pe poezie.ro exista inca mentalitate de stuf infailibil. sa ma iertati, dar vreau sa demonstrati cu fapte contrariul. poate critica textelor avizata va aduce si o schimbare de mentalitate.

\"criticii\" literari vor avea de lucrat, dupa parerea mea, incepand de la vaste studii de literatura, hermeneutica, stilistica, istoria literaturii, pana la tactul pedagogic necesar lucrului cu un text si un autor. e nevoie de un simt interior foarte dezvoltat al mirarii, de constientizarea subiectivismului primei propozitii pe care o scot din gura. ori asta e munca multa. nu e suficienta autoritatea lui Radu de a-i pune pe critici sa critice, e nevoie de o atmosfera de cu adevarat intelectuala, in care fiecare trebuie sa isi vada barnele, inainte de a-si da cu parerea despre altceva decat propria persoana. ori si aici mai e mult de lucru.

iar pe \"criticii\" literari cine o sa ii ia la criticat cand o iau pe langa drum?
asta e jumatate gluma, jumatate serios.

cu respect Magul

Tocmai la asta vroiam să ajung! De multe ori emitem o părere și dacă nu avem în spate nici o instituție ne ajutăm de una neoficială: critica literară. Numai că, vezi tu, și critica literară se schimbă peste noapte și te lasă cu ochii în soare. De aceea părerea mea rămâne, fără a se rezboi cu părerea ta, că în literatură ideea are la fel de multă importanță ca estetica.
Nu este vorba de entuziasm ci doar o încercare de a domoli tonul categoric pe care faci unele afirmații. Asta nu înseamnă că și reușesc.

Cu prietenie,

DAN

\"Si totusi, s-a convenit de ceva timp ca literatura e mai mult felul in care se scrie decat ideea.\"

desigur si asta e caterinca.

imi pare rau, dar ce institutie a stabilit ca literatura e mai mult felul in care se scrie ideea?

e o gandire foarte superficiala asta, dupa parere mea.

cu respect, Magul :-)

nu, nu o lua chiar asa. dar stii, atunci cand in texte se fac afirmatii caregorice care privesc lumea, istoria, gandirea, credinta, atunci devii atent si incerci sa citesti cum se vede lumea prin ochii celui ce scrie, pentru ca poti avea surpriza, daca citesti atent sa gasesti ceva care sa se lege de propriile tale experiente, si uite asa, din aproape in aproape, faci un pas spre Mirare.

in cazul tau, faci multe afirmatii deplasate, fata de tot ce se stie pana acum. na, o fi un nou sistem de gandire, nu contest, dar trebuie bine argumentat daca tot o faci.

filosoful nu il intoarce spre om spre el insusi, pentru ca nu ii ofera solutii de viata. nu stiu cum intoarce filosofia spre el insusi pe omul de la tara care are un sistem mai avansat: nu are nevoie de filosofie, pentru ca poseda o intelepciune milenara bine verificata.
asta o data. a doua oara ar fi ca, filosoful nu a inlocuit vreodata neadevaruri. unul dupa altul, orice sistem s-a dovedit deplasat fata de mersul realitatii imediate. ce sa vb de mai dosnicele cotloane ale ei, unde filosofia a cedat in a mai avea pretentia ca poate spune ceva.

omul pus in centrul universului,iata o greseala care duce umanitatea de rapa. stii de ce?

in interiorul sau omul nu are nevoie de intrebari si dileme, ci de raspunsuri.

afirmatiile tale privitoare la credinta, iarasi deplasate. recomand Eliade, iarasi, la fel ca lui Serban G.

in rest ce sa zic. ideile sunt oleaca dezlanate. trebuie mai condensat si mai clar.

cu respect, Magul

nu vreau sa se creada ca am cautat sa vanez logica formala in dauna literaturii.

totusi trebuie pastrata o anumita decenta a afirmatiei mai ales a celei cu ton categoric.

pasajele comentate de mine nu se remarca prin literatura ci prin expunearea unui sistem de gandire, exprimat in mod mai mult sau mai putin aforistic. si acum fie-mi permis, un aforism se remarca prin volatilitatea si surasul discret al intelepciunii, o nuanta deosebita ce creaza anumite silogisme puse in forma literara. ceea ce, trebuie sa recunoastem, in textul de fata, inca nu sunt cizelate. inca mai trebuie lucrat, pentru a trece de la simple observatii la franturi de intelepciune, fie si pentru o varsta mai frageda.

personal am cautat la un moment dat lumina varstei in toata avalansa asta de cuvinte, ma gandeam sa il interpretez ca pe un tablou, dar micile inadverdente fata de realitate m-au adus cu picioarele pe pamant. autorul nu vrea sa surprinda o varsta cu nelinistile si frumusetile ei, ci vrea sa vorbeasca intelept despre lume. ori asta e cu totu altceva, aici sunt alte exigente.

nu contest ca ce e frumos si lui Dumnezeu ii place, dar mai cred ca lui Dumnezeu ii place si ceea ce este cat de cat conform cu adevarul, atat cat ne este permis a vedea in el.



eu cred ca autorul va exersa si nu o sa se supere pe interventia mea. un astfel de excurs, pe langa frumusetea literara trebuie sa puna marturie veridica despre lume, fie trecuta prin filtrul propriei fiinte.

asta e parerea mea.
cu respect, Dan

\"Inceptul si sfarsitul sunt, zic eu, reusite. Dar mai e mult, mult de lucru.
Concluzie: Balans\"

nu fac decat sa te citez.
concluziile le tragi singur.

cu respect, Magul

tre sa fac niste observatii.
dar mai intai felicitari pentru nivel, Serban.


1. stralucirea Caii Lactee se datoreaza nu prafului stelar, care nu poate lumina,
ci efectiv stelelor. norul acela luminos pe care il vedeti pe un cer senin, Bratul Orion al Caii Lactee, e format din miliarde de miliarde de stele, dand aparenta unui fuior de fum.

2.\"Apoi dintre meteoriti, care ciocnindu-se nasc alti meteoriti, dintre planete, dintre stele\"
cateva cunostinte de mecanica cereasca ar fi lamuritoare ca sa arate ca meteoritii nu se pot ciocni intre ei, planetele intre ele, stelele intre ele. am incercat sa vad daca ai scris metaforic, dar enumeratia ta paroxistic-astronomica nu ma lasa sa vad figuri de stil aici.

3. \"Ei mi-au cerut sa-mi vand sufletul. La sufletul meu insa nici eu insumi nu am acces oricand si oricum. Sufletul meu este in mine si deasupra mea in acelasi timp. El fuge din mine si se intoarce la mine cu o asemenea viteza incat as putea jura ca este in acelasi timp si colo si colo\"
cui ai cerut sa iti vezi sufletul? carei instante interioare? ratiunii? ea nu iti poate arata sufletul. ma intreb cum ai reusit sa vezi acest joc de-a ascunsa cu sufletul tau. in realitate o astfel de miscare a corpului spiritual numit suflet nu se intampla. stii tu ceva dar nu stii exact la citire.

4.\"Din acest punct de vedere nu cred ca dumnezeu se simte foarte confortabil. Un gand bine tintit al acestei specii l-ar putea demasca.\"
asta nu o sa se intample niciodata pentru ca gandul apartine mintii, iar mintea nu poate da preajma dumnezeirii. in veci.

5. \"Pamantul pe care stai e numai o schija a exploziei initiale – BIG BANG-ul – cand totul s-a spulberat in miliarde de miliarde de particule: “CRESTETI SI INMULTITI-VA” se aude mult mai tarziu, din suflul exploziei.\"
ar trebui citita mai multa astrofizica si modelul marii explozii, unde ai niste mici confuzii de intelegere.
explozia nu a spulberat, ci a facut particulele sa se adune si sa se inmulteasca. inceputul acestei explozii, poate fi luat de departe in analogie cu \"cresteti si inmultiti-va\".

6. \"Dar ce este nebunia? Numim nebun-nebunie tot ceea ce nu intelegem.\"
asta e o afirmatie foarte hazardata si da pe nimic o gramada de chestii dragute pe care le-ai spus pe aici.

7. \"Nu cred ca sufletul ne e folositor in viata.
In aceasta viata.
Faptul ca il avem nu poate fi altceva decat un indiciu.\"

bine ca l-ai pus pe \"nu cred\" in fata, pentru ca zici aici parca e gandire de preadolescenta. dragul meu, sufletul tau tocmai te ajuta sa scrii cele de aici. tocmai in aceasta viata il folosesti il exersezi. traditia crestina spune ca dupa moarte ramai doar cu nivelul atins in cele trei corpuri subtile prin exercitiul de pe Terra. ma indoiesc ca o experienta veritabila te-a dus la concluzia asta. incerci uneori sa abordezi subiecte delicate in sinteze de zicere. observ ca ele au in spate doar o experienta senzoriala imediata. e foarte bine pe viitor sa discerni si sa redai doar experientele tale veritabile, sau haina lor de metafora.

8. \"Ce este impodobirea miresei decat o incercare fatisa de a construi un idol? O statuie de carne impodobita cu flori, pentru bucuria ochiului meu in orbire\"
imi pare rau ca tre\' sa zic, aceasta afirmatie e gest de crasa incultura. tre\' sa te intorci matale la obiceiurile traditionale si sa vezi ce sens are impodobirea miresei. ea a constituit o taina, repeta gestul impodobirii pantocratorului cu cerul instelat, cu cununa vietii si a mortii. era sacru. sper ca ma intelegi. daca nu iti dau bibliografie de studiu.
las-o mai moale cu idolii. stiu care e sursa, dar nu iti orienta gandirea pe asa ceva ca nu duce nicaieri.
crestinismul veritabil nu are idoli, la fel Taoismul, la fel orice traire spirituala inalta. cel care vede peste tot idolii sau presupusii idoli faureste el insusi idoli si nu ii demasca, asa cum aparent crede.

9.\" Orice sistem de gandire este inferior sentimentului\"
aici m-ai lovit. cine este autoritatea care declara \"minunea\" asta?
tu chiar nu te auzi ce spui? ia orice sistem luminos sau luminist si compara-l cu sentimentul. compara macar energia ce le construieste. sau sursa. sentimentele asa cum sunt ele azi inca nu pot tinti la origini atat de inalte precum cele care au dat sisteme de gandire monumentale. nu punem in discutie valoarea si utilitatea ci sursa si energia ce le emana.

10.\"“Eu cred” se rosteste totdeauna ca o trista aproximatie.\"
asta poate la tine, dar sunt oameni care chiar cred, unii cred chiar in necredinta lor. spune tu asta unui Tutea, unui Steinhardt, unui Staniloaie, unui regretat recent Ilie Cleopa. dragul meu minunile exista. daca tu ramai la stadiul de afirmatii de genul celei de mai sus si crezi in ele e grav. uite, o zicala Zen spune: \"o broasca locuia intr-o fantana si afirma, pe buna dreptate, cum ca ea stie toata lumea\". nu vreau sa fac apropieri tendentioase, nu e felul meu, dar mediteaza la morala parabolei.

11. \"Poezia este o religie fara idoli, este religia care iti spune sa-ti intorci ochii pe dos, de la cer spre tine insuti. Este o rugaciune catre adancul tau, este o religie care iti interzice sa te refugiezi la idoli si care te tranteste cu botul in tine insuti.
Singura religie care merita sa existe!\"

da de unde, ce spui tu aici tocmai creare de alt idol se cheama si are ca sursa o idee absurda: ca omul e masura tuturor lucrurilor.

12. \"In orice religie exista ceva sfant, insa, pentru dumnezeu, acel “ceva” nu este idolul, ci insasi ideea de religie….Parasirea sinelui. Dar ca sa avem dreptul la parasirea sinelui trebuie mai intai sa-l cunoastem…la sange…apoi sa-l acceptam, apoi sa-l respectam si mai apoi, in sfarsit, sa-l iubim, ca sa ne putem desparti de el asa cum se cuvine.\"

de ce vorbesti tu din perspectiva lui Dumnezeu? asta e speculatie pura. daca tu crezi ca ceva sfant intr-o religie e doar ideea de religie, din punctul de vedere al lui DUmnezeu... mai sa fie, dar tu ai acces la mari minunatii. cred ca iar faci o confuzie, intre Sine(corpul spiritual cel mai adanc, chipul lui Dumnezeu in Om) si eul, sau corpul perisabil. numai asa poti afirma despre parasirea sinelui. pai pe asta nu-l mai poti parasi, nu ai cum. tot ce reprezinti tu, incepand de la cele mai subtile straturi pana la unghii si par sunt invelisuri manifestate ale Sinelui, vehicolul lui. invers, da. Sinele paraseste vremelnicia, pentru ca nu are gen si diferenta specifica.(o lectura de Eliade ar fi indicata, precum si o scurta informare despre traditiile spirituale ale umanitatii, ca sa vezi ca vorbesc aceeasi limba. daca nici asta nu te edifica...)

ma opresc aici si te rog sa nu imi iei comentariul in nume de rau. initial am fost tentat sa nu spun nimic, dar gratificarea acordata fata de valoarea totala a textului, e, dupa parerea mea contrastanta.

si eu am gasit pasaje frumoase, sa nu credeti ca sunt un Procust, dar unele dintre afirmatii sfideaza logica formala.

cu respect Magul

eu un text propagandistic in lumina cuceririlor stiintifice a secolului al XIX-lea, cand .... ah, mai bine ma abtin.

oricum cea mai aberanta, daca se poate zice asa, afirmatie din tot noianul de afirmatii de aici e:

\" Filosoful indreapta atentia catre valorile umane si chiar prin cinismul sau apropiat de nebunie poate sa compenseze tendintele sufocante ale laturii stiintifice-pragmatice ori artistice- mistice. El este cel care il intoarce pe om spre el insusi atunci cand, acesta se simte pierdut si singur. El este cel care transforma omul in centrul universului, inlocuind neadevarurile cu intrebari si dileme !\"

nici un filosof nu a facut asta pana acum, imi pare rau ca trebuie sa spun asta.

intoarce-te macar la Blaga: \"Eu nu strivesc corola..\"