lectia de fotografie

Imi pare ca ...\"aud\" linistea perfectului tau tablou!
Imaginile compuse din metafore deosebit de frumoase, reusite:

\"lumina ratacita in crengi\"
\"un liliac sfasie sarutul
dintre luna si-a iazului unda\"

E atat de static incat imi vine sa imi tin respiratia ca sa pot contempla mai bine. Le vad pe toate intamplandu-se timp de un flash. Nu stiu exact daca reda exact o lectie de fotografie, dar e relaxanta si placuta.

\"un liliac sfasie sarutul\"....:) mie asta mi-a placut cel mai, si cel mai.Placut :)

Am vazut, la o expozitie din UK, un tablou de Rubens, care nu seamana cu nici un tablou de Rubens. Seamana cu imaginea pe care mi-o lasa, dincolo de retina gandului, flash-ul poemului tau. Iar dincolo de pelicula gandului, alte ganduri, cristalizate in sirul perfect al carbonului din diamant.

Superb...

Eu una nu mai am nevoie de aparatul de fotografiat, după așa o lecție! Citind poezia, am avut impresia că trăiesc fiecare clipă de la apusul soarelui până lăsarea nopții. Totul este firesc și la locul lui. Lumina orfană, rătăcită printre crengi; apoi liliacul, vestitorul nopții (superbă imaginea lui zburând deasupra lacului), luminile din casă ce se aprind și apoi stelele prinse una câte una de mâna umbrei, pe cerul nopții. O singură imagine auditivă (Un liliac sfâșie....) și abundență de imagini vizuale.
Cred că, noaptea dacă ar știi să citească, ți-ar dărui una din stele ei pentru poezia asta.