dan mihuț

ela, dane,
am prins ideea voastră. vom mai vedea ce se poate face în direcșia asta.

sebastian, mă gândii eu la ce spui acolo. merci de păreri. am văzut din ce scrii ca n-ai da credit celor ca mine, amatorilor de discursuri anacronice. dar, știi cum e, vom mai vedea ce și cum va fi.

pentru că m-a nervat, felixe. da\' rău de tot. poate story-ul e tot ce rămâne din text. merci pentru atenționare

îi zic bătrânului paznic al farului că asta e partea cea mai plăcută a morților, ținta bahică și veselia! și fericirea celor care se ia! am mixat, am mixat și prins am fost de ochiul atent al farului! și eu, cezar! ave!

trimite-mi linkurile către photobucket și pun eu coperțile.
adresa de email o găsești în pagina mea.

păi, anni, voi spune o banalitate, dar cred că lucrăm pe zonele adânci sau pe zonele înalte ale chestiilor pe care le simțim. așadar, ori ne facem alpiniști, ori scafandri. bucuria e pietonală. dar e și o comedia aici, la vedere. mulțumesc pentru trecere!

eu văd textul acesta ca pe o călătorie senzitivă. de la prima lectură m-au impresionat anumite lucruri. cred că-n primul rând referințele la un bestiar izolat ca semnificație între plăci tectonice, în pământul cărnurilor. pentru că, deseori, forțele htoniene acolo se ascund. prezentul și trecutul sunt dihotomice în măsura în care nu dau linearitate timpului. apoi vindecarea de toate printr-o ordine admisă a vieții, a fenomenului de absorție și la produsul lui, scrisul. expresia e, nu de puține ori, bine aleasă. se simte o alunecare, am mai spus-o, dar și un nucleu propriu, echilibrat. ceea ce mă miră este și faptul că metafizica nu mai e metafizică. aici ea place, chiar impresionează, cum spune și sebastian brei. sunt, din nou, printre cei care te-ar încuraja să nu te oprești.

cătălin, se mai întâmplă că treacă neobservate multe alte lucruri. mulțumesc pentru observații. salve!

elena,
sunt bune semnele chiar și după spartul târgului. mai ales când spun multe. mulțumesc frumos.

noemi,
ăia de amazonia bănuiesc că se leagănă altfel. doar roz să nu fie și ținuți în pivniță că se nasc fenomene ciudate.

carmen, m-am jucat și eu cu pinguini. mă bucur că ți-a plăcut.

corina,
mi-amintesc că nici eu n-am avut. și nici nu mai era prin zona asta. îți spun la sigur. le-a luat refluxul.

claudiu,
faci observații interesante, cel puțin pentru mine, \"autistul\" care nu-și dă seama totdeauna cum e privit, cum se receptează, dincolo de o miză prestabilită.

ela,
analiza structurală scoate la iveală tocmai stările de conștiință care se traduc în fapte. suma lor poate fi privită ca un stadiu care dă o realitate. efectul e cel care se vede, sau așa îmi explic eu lucrurile în confuzia mea.
și la tine aceeași remarcă. foarte interesante observațiile.

costin,
pot fi și eu de acord cu tine?! tocmai vorbeam mai devreme de o formă de autism și cred că ai dreptate. am fost autist când am scris textul. nu numaieu, se pare, lista poate continua. dar să-ți pui numele pe ea fără nici un rost... e un act total derizoriu. nu e nevoie să ne rușinam de ceea ce credem dacă ceilalți nu sunt de acord cu noi. deh, diversitatea. dar nu mă asculta, te rog. doar ți-am spus că sunt autist.

mădălina,
păi, probabil din cauză că sanitatea se bazează pe afirmații și, ca să nu fie pledoarie, dintr-un hidromorfism care are proprietățile sale. caci nu e întâmplătoare plasarea apelor pe-aproape.

ionuț,
faza cu obscurizarea mi-a plăcut. știu reacția ta de multă vreme, dar o fi vorba de apetențe. mai ales de simțuri. tu justifici cum crezi.

mihai, ai perfectă dreptate.

vă mulțumesc frumos pentru treceri și semne.

adriana,
mă refer la indivizi, la cei nediferențiați pentru că nu e rost și nu avem autoritatea să facem asta. merci pentru vizită.

mădălina,
îți plac ție finalurile astea care te lasă cu deștiu-n gură și cu gândul la darwinism, că de evoluție nu poate fi vorba. dar aci eliot avea dreptate, nu eu. mulțumesc frumos!

sincer, tot textul e împănat de minunății ancestrale. să \"transporte apă de pe buzele ei în pumnii mei\"?! \"îmbrățișând un copac până la contopire\"?! \"să vorbească încet precum lumina unei lumânări\"?! aia cu zmeul chiar e tare! ștefane, du-l la antichități și așa mai departe!

domnule mircea,
efectele pot fi și poetice iar pasărea am gândit-o ca fiind una de interior. bestiariile, chiar și ele, sunt supuse dimensiunilor unterioare. țărmul tymp, recunosc, mă gândesc altfel la el de-o vreme.

costin, doar schimbări de planuri. da, simplificările sunt bune, mai încerc în direcția asta, dar nu totdeauna...

mulțumesc frumos pentru treceri!

meștere, de la început mă dai pe spate. apăi, până-mi explici așa de minuțios și savant că luă omu\' liftul, dau și eu cu ochii de pisica moartă din cauza sucului gastric. sau a golului. o fi avut agorafobie. restul textului l-am citit convins că naratorul era coprins de mama lehamitei când l-a scris. deși, pe alocuri, mai sclipește câte ceva. chestia cu fundurile celulitice nu ar fi rea dacă n-ai ține cu tot dinadinsul s-o pulești. asta ar fi \"cosmin dragomir - femeia moartă\" în continuarea seriei.

neică, m-ai omorât cu planoriștii, parașutiștii și deltaplaniștii matale! despre parapante nimic? adică, pe lângă lupta cu eterul și inefabilul, elemente cu care atât aviatorul, cât și eternul june prim poetic se luptă pe viață și pe moarte, care mai e rostul demersurilor atât de consecvente încât mă sufoc de ciudă?! iertată fie-mi ireverențiozitatea!

așa o fi, felix, dar cine să nu dea iama, din când în când, și prin cânepa indiană a protestelor utile sau nu. rol defulator, jupâne! deși, dacă ieși de-o juma de pamflet, chiar de nu ți-e pe plac, tot ține un pic de cald. promit să țin mai bine de hățuri.

aci e un răspăr. păi, dacă totul este determinat genetic, ce mai contează cu cine, ce, unde, pentru ce? doar moartea genei poate prăbuși, e drept, lanțul trofic. abia acum broblema ține, e-adevărat, de cu cine, ce, unde, pentru ce.

sebastian, o împerechere dintr-o anumită zonă a sexualității se numește și acuplare, deci nu văd unde e greșeala. pe cagliostro l-am lăsat intenționat pe bară, evident că e baliza. cât despre confort, calm down, suntem invincibili și nemuritori.
salve again!

ne, ne! ioda e mai visceral, enaqve! stilul domniei sale e abrupt, chiar ex abrupto. cel de fața e mult mai cuminte, mai de casă.

dar,
având în vedere omofonia dintre macleod si mac-cloud, dificultatea receptăti se reprimă. cât despre alte nemuriri, dumnezeu cu cele veșnice. un minus pentru olandezul zburător, un plus pentru uraniu îmbogățit.
salve, sebastian brei!