Poezie
nunțile prohibitive
2 min lectură·
Mediu
testul acesta este lipsit de cinste, verifică orice nodul
nici n-am cum să fac cancer la sân, să fiu o
doamnă îngrijorată trecând pe lângă tine cât ai bate din palme
poate nici nu m-ai recunoscut dar simt
mirosul de spital cum intră în nări și nicio parte din tine nu
răspunde la clipirile nervoase ale venelor
la veștile convalescente, de-un optimism moderat
spitalul ăsta și citostaticele, nunțile în care întinerim
vărsăm tot alcoolul în noi ca pe uriașele cantități confiscate
în timpul prohibiției americane, spargem cu târnăcopul
butoaiele, rupem gâtul sticlelor cu ciocanul și ne simțim
piloți care știu că nu vor muri niciodată
nici dacă manșa le pătrunde bazinul și le rupe coccisul
munca pe brânci îți zduncină creierii, așază bine
balastul și pune cărămizile potrivite ca pe-un șantier
în care tăcerile se lasă după ce durerea de picioare
urcă precum un elevator până-n gât, scuipi cu năduf
de la înălțime și scuipatul îngheață până să ajungă
jos, parcă suntem pe platformele petroliere
din marea nordului și primim scrisori triste de-acasă
nevasta și-a făcut un rost cu unul care nu crapă
de muncă, e un purisan firav care n-o va lăsa
niciodată pentru că i s-a extirpat un sân, pentru că sexul
e ca mersul pe biciclată. te-am întâlnit ieri aiurea
păreai mai tânără, chiar și eu păream, eram în drum
spre o nuntă, o lungă noapte din bucuria altora
044.006
0
eram în drum
spre o nuntă, o lungă noapte din bucuria altora
vărsăm tot alcoolul în noi ca pe uriașele cantități confiscate
în timpul prohibiției americane, spargem cu târnăcopul
butoaiele, rupem gâtul sticlelor cu ciocanul și ne simțim
piloți care știu că nu vor muri niciodată
Si tu, Brutus?