dan mihuț

mă miră foarte inflamațiile și tristețurile ce-au avut ca pradă cinstiții cetățeni de față! unei fără de culoare întrebări... i s-a dat prea mare importanță! explicația mea vine tardiv, dar... vine (nu știu, sincer, cui i-ar trebui, dar...)! am onoarea de a mă număra printre prietenii lui șerban codrin. de asta am întrebat. puteam, firește să întreb direct la sursă, dar, din motive care-mi cad în vină, am pierdut căile de legatură cu dânsul. îmi cer scuze pentru întreaga tevaturtă și imi pare rau pentru toate cele pricinuite.

bun spirit de observație, sigur că a apărut într-o altă variantă, cea de acum a suferit mici schimbări. probabil trebuia să scot prima variantă sau să o modific, dar… sper că voi fi iertat. oare cum e mai bine?!

interesanta lubrifierea, dar mai ales dilatarea. un poem navalnic spre deliciul ingerului de paza si de gadilat. ramn culmile cu... un pic de suspans! o fi si\'un munte venusian pe\'acolo?!

continui să păcălești lumea cu ceea ce numești haiku, ierta-te-ar haijinii după o bătaie zdravănă!

îmi pare rău că s-a perceput a fi o jignire. îmi cer scuze. criteriile?! eu n-am că nu sunt academia suedeză. e ciudat acum să luam istoria literară românească la scărmănat și să detectăm cine merita sau nu nobel. cunoaștem faptul că acest premiu a fost contestat de nenumărate ori începând de la primul laureat, sully prudhomme, până la nominalizatul pentru 2005, bob dylan. cunoaștem și modul în care scriitorii români n-au avut parte de apreciere europeana din varii motive. duelul pe care îl luați în calcul nu are sens. doar mă mir că propuneți pentru un virtual nobel nume ca mihail sebastian, eugen barbu sau gib mihaescu, scriitori de valoare \"locală\" și doar atât. să fim serioși! cert este că un număr de 4 români au fost nominalizații care aveau și șanse: tudor arghezi, mihail sadoveanu, marin sorescu si nichita stănescu (cel mai aproape de nobel). se mai adaugă lucian blaga a cărui candidatură a fost respinsă de regimul comunist. desigur, lista scriitorilor care n-au luat acest premiu e uluitoare. dar... așa au decis robele de la stockolm. restul sunt doar speculații. așadar...noi să fim sănătoși!

Da, Basile! Au disparut colindatorii taumaturgi, iar pe matale aglutinate metafore te pasc, cheag al îmbrațișărilor greoaie dar rodnice. Imi vei ierta senzația de forțare: \"pământul e o ciudă în părinți bătrâni\". La bună citire!

Lucru mare a căuta cloșca de ou! Iar pe lânga noua listă cerută mai sus, ar fi de așteptat și criteriile de o noutate succedanee după care s-ar da un atare premiu răposaților sau ne suspomeniți. Cu siguranță, juriul ar fi compus din foști membrii ai unei foste redacții de \"ziar\" bucureștean avandu-l ca președinte pe C.V. Tudor. Ilar eseu, Eugen Galațeanu!

cred că noi, cei care am trăit decembrie 89, suntem prea plini de patimă pentru a mai rosti. dacă nu reușim să ne păstrăm echilibrul, ar trebui să fim muți și atât.

eugen gălațeanu! \"aceia care au căzut nu erau țărani\", \"o troiță prinde la țară\"... sunt convins că-n delirul tău nu mai realizezi ce spui, iar asta e rușinos. de când îți e rușine de troițe?! sunt absolul uluit! tot comentariul e de neacceptat.

păstrați-va mințile limpezi, oameni buni! ori deveniți patetici, ori delirați. în ambele cazuri, iertați-mă, perticipați la inutilitatera morții lor. DE CE?!

la atelieeeeer, please! și eu la off topic!

se pare că ești cam dezamăgită, dar n-ar trebui. textele sunt puține. cred că e prea devreme să ceri. continua să scrii și... ai rabdare.

ei, lasă, nene luchi
părul e fudulie
conteaza-n mare parte
gelu\' de sub chelie!

frumoasă gimnastică, don basil, amestec de (auto)tandrețe și cinism ca un balaur cu (doar) două capete. nu prea lași versul să fie exfoliat, o ușoară senzație de hedonism... penultimul vers mi se pare cam abscons. muțumim de lectură. spor!

anamaria, mulțumesc pentru observații și trecere. cât despre bancul cu afro-americanii, ciudată asociație faci. între zile care intra în ființă și... nici nu vreau să mă gândesc. ptiu! :)! oricum, am schimbat. poate cine știe ce asociații se mai găseau.
s-auzim de bine!

de moș niculai... te-am revăzut! mă bucur tare! și, stai calmă, gasim noi o soluție mai subtilă pentru a-l elibera pe moș crăciun. la bună vedere!

m-a cucerit replica... și-mi permit să-ți invidiez imaginația și ludicul în care jonglezi cu grație. nu mă refer numai la încântarea acestui poem. citit și plăcut multe, dar abia acum am îndraznit să las un semn. și mă iartă daca îi atrag atenția lui ionuț caragea că era bine să citească mai întâi poema lui dorin cozan... dorina!

doamnei dana ștefan...
și eu care tocmai mă gândesc că nu s-a înțeles sensul cuvintelor mele. chiar m-a mirat ușoara iritare. n-am vrut să fiu nicidecum ireverențios, iar dacă asta s-a priceput, nevrednicul de mine, își cere înmiite scuze. îi pot spune doamnei că ironia din text mi-era exclusiv adresată. era modul meu de manifestare, felul meu de a trăi emoțiile doamnelor (cât puteam pricepe), era... dar mai bine tac. așa cum trebuia să tac și cu două zile în urmă. păcat că, uneori, cuvintele rănesc zadarnic!
iertare delfinului c-am abuzat de spațiul său.

to-va-ră-șa în-vă-ță-toa-re, Anne-Marie mă-nân-că vir-gu-le-le! și tot ale limbii române sunt. adevărat grăit, vladimire, chiar e o falsă problemă. esența limbii române sta în diacritice, poziții tranșante, ieșirea din anarhie, globalizare... pierderea valențelor, imperios necesar... curat patriotic! dragilor, nenea iancu râde de se cutremură limba româna!

dragă domnule delfin, ma vei ierta de nu spun prea multe despre poema dumneata, cu siguranță merită toate laudele aduse, dar altceva mă descumpăni. anume... încântarea pe care ți-o dau femeile când sunt atinse rău, când le tremura lira sufletelor, când sunt vrajite și pătrunse de mistere și finețuri existențiale. scumpele doamne antecomentatoare pot fi toate... Doamna Opt. Culmea ar fi sa vii dumneata și să spui poematic: Doamna Opt nu exista! dar nu cred că ne vei frânge inimile!

splendidă, așa-i! mulțumesc pentru semn, dana!

bravos, măi, formaliștilor! vă saltă inima-n pept dă bucurie! mai vorbim noi de limba româna, tovarași!