dan mihuț

îl salut și eu pe cel mai siliștean și mă uit la el cum croncăne ca un tânăr corb. cert e că nu trebuie împușcat nimeni, cu atât mai puțin cei care intră și ies, ei trebuie ocrotiți că doar a lor e împărăția cerurilor. onorat de vizită, popor siliștean!

cătălin, că doar descartes n-a fost asasinat că localizase sufletul în glanda pineală. cât despre text... să-l asasineze chiar curtea reginei cristina de are o așa poftă!

mai mult mofturos decât bătrân, tinere andu!

anni, mulțumesc că ai fost blândă.

ramona, acesta nu e un test la biologie, pe onoarea mea.

luana, care medicină?! glande, fiere, plămâni, colon? să fim serioși.

mulțumesc pentru semne!

daniela, mulțumesc pentru complimentul tău, mă bucur că ți-a plăcut.

bobadile, nu comentez faptul că a încerca să impui gustul tău ține de fățărnicie literară. ok, nu înghiți neam ce scriu eu, am priceput aspectul, mă voi strădui, promit, într-o altă viață dacă nu apuc în asta, să scriu numai așa cum îți place ție. mie vrei să-mi arăți că se poate anihila un text plecând de la o premisă falsă, cea a balastului. trebuie că ai fost performant la dialectici. dar, cârcotaș și moftolog cum te știu, mă bucur că măcar ai trecut pe-aci și-ai strâmbat din nas, înseamnă că te-a iritat textul și eu sunt mulțumit doar cu-atât.

le stă bine textelor astea subversive, poate mă repet, s-ar putea găsi cineva să spună că anecdoticul lor este irelevant din punct de vedere al acurateței poetice. senzația de târg modern a la bruegel, aspectele sale care se schimbă aparent, doar exchibițiile sunt altele. cred că liniile prin care e construit textul, concizia lor, sunt factori chirurgicali. martorul hâtru nu mai intră, cum obișnuiește uneori, mai ales în iltima vreme, în zona bosch, cea a monstruosului. cred că e o revenire spre detașare, spre acel don basil pe care-l apreciz eu așa cum mă pricep.
și totuși, un pic de bosch la final. cine rezistă la o așa sodomizare a textului?

felix, dacă ți-a plăcut ție, e bine. e chiar bine, doar știi că am atâta încredere în gusturile tale. merci, merci!

ela, o privire asupra mecanismului nu strică. zonele unde se concentrează o formă de sensibilitate și dezechilibrul provocat, de aici se pleacă în orice itinerar. mai ales când primează contradictoriul. poate nu contează că suntem închiși în noi! poate. avem de ales? ei, dar aici e despre \"the unforgiven\"!

ionuț, frică?! îți împrumut o camașă de forță care mi-a rămas cam mică! hahaha!

katya, autoinstrucție, desigur. în, vorba lui bradbury,
\"the twilight zone\". mă bucur că ți-a plăcut.

adina, fiecare cu magnetizările sale, deși nu e chiar adunare, dar funcționează. altfel se ajunge la retopire.

mulțumesc pentru cetire și semne!

răzvan, poate e doar un nivel al distorsiunii, poate nu există banalitate. cu umorul, o fi fin, sper să ai dreptate. personal, mă cam îndoiesc. mulțumesc pentru trecere. salve!

adela, dar știu c-ai disecat-o. mă bucur că mai trăiește pacientul după disecția ta. impresionantă desfășurare. mă voi gândi la sugestii și mă simt onorat de faptul că mi-ai dat prima ta stea. mulțumesc frumos!

emire, norocul meu. dacă nu venea adela chiar intram în panică. merci!

emire, merci! las-o să se dilueze, că doar nu e singura care se diluează. dacă-ți place textul acesta e cazul să mă îngijorez?
glumeam!

livia, aș fi onorat să văd cum ai lucra tu textul acesta. ideea ta poate fi valabilă, dar redundanța e voită. poate prea evidentă, zici tu. mai gândesc. săru\'mâna!

frate loial loyola, deh, artificiosul din mine tremură de candoare, dar mai ales de frica rugului literaturii închistate, rețetiere, că tot zicea adrian suciu despre ea. de-aia mai sunt și candid, deh! pardon, plăcerea e a mea!

mulțam frumos vouă!

adrian, mă bucur pentru faptul că ai apreciat textul în cauză și pentru modul în care ai făcut-o. mâna aia de cenți sau fise, atât de necesare într-un \"parc tematic\", se poate să fie didacticistă, dar nu cred că e inutilă contextualizarea. mă mai gândesc, că doar îndelung ne mai cumpăram noi moartea. pledoaria ta din final e una justă și, cred eu, obiectivă. sper doar, spre percepția stupefiatului și nevibrantului amic bogdan patrulesei, să nu fi fost și inutilă pentru el. adică să nu fi venit critica sa dintr-un moft de percepție.
mulțumesc pentru semnul galben și pentru intervențiile tale.

bogdane, nu vreau să amplific prea mult sugestia geniului nostru de serviciu, mă refer la ionuque enaque, dar r.e.n.e.l.-ul e un furnizor excelent de vibrații, asta dacă bateriile nu te-ar satisface. eu cred că te poziționezi prin zona sincretismului artistic. și ce ar fi trebuit să fac eu aci ca să vibrezi. să reliefez mai pregnat ideea de hubris (hybris) sau nemesis?!

ioanie, m-ai convins, ești genial, prietene!

vasile, calitatea n-o dictăm noi, nici acțiunile noastre, relația e una de intrinsecă. iar fatum-ul, că tot vorbeam de hybris mai sus, îl contracarăm cu speciile inferioare, comediene, inclusiv cu apetențele de aceeași natură din noi. altfel, cred că în infern n-au o.p.c. iar în disneyland lucrurile sunt predispuse relativizării conceptului de hrană spre artificializare. trăiască mutațiile genetice (eu am scris comentariul ăsta cu a treia mână crescută de curând)!

mulțumesc frumos pentru intervenții!

tamara, îmi cer scuze că mi-a scăpat comentariul tău. nenea walt a murit hat, da. morbid? mă mir un pic. doar un produs disneyland.

ela, schimbăm, schimbăm. mă bucur că ai cumpănit asupra textului.

ionuț, mă, tu iar ai trecut pe la zeamă de corcodușe că iar pari genial cu maximele astea.

vă mulțumesc frumos!

ela, cred că titlul tău e foarte bun, mi-e ciudă că nu l-am găsit eu. la celelalte schimbări mă mai gândesc. mulțumesc mult pentru trecerea în stilul caracteristic (taifun-ela)!

textul ăsta are proprietatea de a glumi serios. leitmotivul, aparent banal, lasă loc unui duscurs polifonic și plurivoc în același timp. mostrele sunt găsite cu haz și apropiate, de cele mai multe ori, semidiatribic sau măcar ironic, de cel care le \"rostește\". un râs malițios sau amical stă în spatele textelor și cred că e bine pus acolo. poate miza prea mult pe anecdotic să strice pe alocuri, poate o anumită diferențiere a personajelor, dar eu m-am amuzat sănatos și mi-a plăcut.

ela, îmi cer scuze pentru nemernicul obicei de a nu răspunde uneori (deseori) comentariilor. nu am nici o scuză, deși, în ciuda aparențelor, aș putea invoca discreția. dar, dacă are vreo importanță, chiar nu vreau să se creadă că nu apreciez, nu mă bucur sau nu sunt recunoscător celor care fac efortul de a \"descifra rebusurile\" mele. eh, deja e prea mare preambulul. altfel spus... ai mers pe \"înalte\" în interpretarea textului. vederea arhitectonică am ținut să nu fie atât de pronunțată, dar textul meu de dragoste (poate de aici vine dinamica) se bucură dacă a reușit să fie așa cum zici. (e prima ta stea pe un text al meu!)

tizule, nea gogule! aferim! eu zic că există structuri psihice care se pliază pe o anumită structură a textului în funcție de n repere. nu spun că nu-mi plac sau nu încerc, din când în când, să păstrez textele \"curate\". nu-mi propun totdeauna să creez un discurs limpede. asta e. îmi place să mă las dus de retorism, neobaroc, textualism, referențialitate, discursul \"intelectualizat\", experimentalism și alte \"isme\" sau nu. am priceput ce zici și cred că știu ce apreciezi tu, dar nu mă pot cantona în ingenuitatea autenticismului până-mi sare discursul pe nas. cât despre faptul că te-ai simțit în plus, mii de scuze! nu se mai întâmplă!

anni, mulțumesc pentru cuvinte, ești tare generoasă!

dorian cozan (nu grey!)
mă bucură come back-ul matele, glumețule! (nu aici, aici ai fost serios ca un iezuit când se ascultă mesa. titlul comentariului mă făcea să cred că n-ai mirosit matele, dar sinteza îmi demonstrează că năsucul cozanian, chiar dacă e tăbăcit de sisteme filosofice, a rămas cu mirosul fin și vivace, maître!

vă mulțumesc frumos!

katya, n-aș vrea să mă refer nici măcar în trecere la cât de puțin fracturism e în textul acesta. să zicem doar că țesătura lui duce spre textul psihedelic. scenariile cinematografice constituite în plăci tectonice chiar au o unitate, o relație cauză-efect nu știu cât de ușor sesizabilă. finalmente, un text ce seamănă, vor zice unii sau alții, mai mult a \"cine scrie și nu screme, nu trăiește multă vreme!\". că ioc \"autencism\" (scuze amicului cosmin dragomir, plătesc copyright, pe bune!), că ioc altele. dar astea-s chestii prea fine și troglodiții ca noi nu înțelege, exact. mie mi-a făcut mare plăcere să scriu textul ăsta și, ca orice \"hedonist\" care se respectă, asta contează, no?! mulțămesc pentru vizitele constante!

lasați-l naiba de țăran, a murit după 45, s-a dus, adio. s-a transformat în țaran cooperatist apoi s-a pervertit, nu cred că mai merge faza cu perenitatea și alte gogorițe, că doar nu suntem poporaniști sau sămănătoriști. eu nu-l văd pe păcală ca fiind, aci, un șt. o. iosif. îl văd doar scriind ingenuu, mimând o inocență presupus țărănească. și o face bine. doar atât.

silviu, e o joacă de alter ego pe contrapuncte, că, deh, nu ne întrebăm de ce formă de plictis a suferit socrate și nici ce făcea marco polo în timp ce se tot ducea spre asii. doar ascultăm ce se întamplă în noi, atenți la acel mecanism ca un rotisor. și nu mă are, sâc!
merci de trecere!

katya, e bine că te-ai răzgândit și ai reglat temperatura samovarului. e bun samovarul pe vremurile astea. și nu te întreb, doar mă bucur că ai rezonat.

ioane, merci de validarea enaque! meritul ar fi, desigur, al tehnologiei de pastișare a textualismului.

ioan peia, ești invidios că ai nasul înfundat și gâtlejul ars?! ehe, nu pe la mama omida trecui, mama ei de treabă! mama mea face parte din altă specie și nu are fumuri. cât despre cap... măcar ea dacă nu noi.

încântat de vizită, ioan peia. știu că dumneata lălăi altfel, după un alt ritm și altă melodie. firesc să te împiedici aici de tot felul de elemente ce țin de obscurantism liric. eu nu elimin lirism precum cel produs de ioan peia, dar îl citesc și, poate, cine știe, într-o zi se va întâpla să ajung la manifestările poetice înalte și vandabile. a propos, lirismul eliminat de dumneata nu-i place nici măcar iubitei mele, o fină specialistă în clasici. amical...

sorin despot,
deși te îndoiești că aș avea capacitatea intelectuală de a-ți urmări discursul sau discursurile, țin să te asigur că eu ascult cu foarte mare atenție (chiar dacă stau cu spatele - atitudine care nu venea din dispreț, îmi cer scuze celor care au perceput așa, avea alte motive, plus că spațiul de la deko nu mi se pare unul atât de conformist, nici măcar n-am fost singurul care a stat cu spatele preț de două minute cum s-a întâmplat să fac eu). și sunt convins că se poate purta un dialog cu tine. lucru care nu se poate face cu andrei ruse, cel care acuză de atitudine disprețuitoare după ce atitudinea lui pe site este, de multe ori, una a angajărilor în tot felul de conflicte iar tonul său este, de cele mai multe ori, lipsit de rezonabilitate, chiar jignitor. el nu poate purta o polemică civilizată. ca să nu vorbesc de ieșirile în decor privind profesiunea mea, ipotetica mea demisie dacă l-aș avea elev, calitatea mea de profesor, etc., lucruri care nu aveau nicio importanța în context. iar eu, dacă tot îi iei apărarea, nu mă refeream la acele nuanțe la care te-ai gândit tu. la alte nuanțe, cele de comportament, mă refreream. îmi pare rău dacă evadările în areal nu v-au permis să auziți că am menționat faptul că ideea departajării critice, a obiectivării, am împrumutat-o. am menționat asta, evident, știind că există persoane în sală care se duceau direct la trimiterea lui octavian soviany. îmi mai poți spune înca o idee preluată de la octavian soviany? nicidecum. și nu văd care ar fi problema nici dacă aș fi preluat tot discursul. problema sesizată rămâne la fel de valabilă. tu aduci vorba de paradigme și de kuhn când acolo, la deko, nu ai făcut decât să iei textele unei victime sigure, o doamnă care posta de două luni pe site, și să le ciopârțești făcând comentarii care țin mai degreabă de miștocăreală. asta am numit eu atitudine a nehămesiților. iar lupii tineri nu sunteți voi, sau asta, în gândirea mea, nu e atitudinea lupilor tineri. de ce nu v-ați apucat să sfâșiați voi un alt autor mai important, de ce tocmai pe catya chelaru?! de ce atitudinea voastră critică nu e consecventă și nu încercați să demolați și alți autorii care vin și citesc la deko?! nu mi se pare fair play să dați vina ba pe faptul că ideile mele ar fi ămprumutate, ba pe faptul că am stat două minute cu spatele la cel care vorbea (îmi cer scuze încă o dată), ba pe nu știu ce satelit artificial al pământului... pentru faptul că n-ați găsit modalitatea adecvată de a avea un discur critic credibil și onest, chiar dacă dur. tocmai de asta vreți să distrageți atenția de la fondul problemei. în lipsa argumentelor încercați să manipulați prin introducerea unei game de nuanțe străine de ce s-a întâmălat acolo. că eu n-am dreptate și că voi ați făcut o critică validă?! demonstrază asta! nu, sorin despot, acela a fost un linșaj. din păcate. păcatul mai mare e altul, acela că tu, spre deosebire de alții, poți face critică și ai ales exact această modalitate invalabilă. aștept să faci critică de lup tânăr, nu de hienă.