Poezie
poem
1 min lectură·
Mediu
mă-ncalț ca-n fiecare zi
mă gândesc aiurea la încălțamintea de fier din basme
la picioarele buturugă ale tipului de la maraton
merg cu marta, ne privim încălțămintea curată
sunt alimente pe toate rafturile, dar nici măcar nu le pipăi
cred că bunică-miu le-ar fi făcut fărâme cu bastonul ăla încrustat
pe care-l tot strângea în mână, tânăr chiabur întors din închisoare
el se încălța mult mai greu, îi duceam bucata de pâine și
cana de apă. nepoate, azi nu mă încalț doar cu opincile
pun și cizmele de ofițer pe deasupra
poate-mi dau pământul
aș vrea să cumpăr altceva, marta mă privește lung și tace
ține picioarele încrucișate cum a văzut în revistă, ar trebui
să iau iaurt, dar nu
iau o ciocolată, o desfac și i-o întind martei
e împărțită în parcele egale ca pământul bunicului. o așează
cu grijă
jos
ne descălțăm în liniște și pășim pe ea, vedem cum țâșnește
printre degete și zâmbim
012.442
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dan mihuț
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 157
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
dan mihuț. “poem.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mihut/poezie/246581/poemComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMDistincție acordată
VMVasile Mihalache✓Pentru Dan Mihuț poezia presupune o documentare amplă asupra subiectului, o expunere în care îmbină creator detaliul sec cu faptul de viață. De aceea avem convingerea că ne aflăm în fața unui poet autentic și dedicat artei sale. Poemul de față este o lecție de folosire la maxim a cuvintelor fără intruziuni, emoția este cumulativă cu fiecare vers și determină un final care pune semnul egal între macro și micro universurile vremelnicelor posesiuni ale vieții.
0