Poezie
no cross anywhere
1 min lectură·
Mediu
am intrat în mare. pretutindeni, peștii
cu foarfeci deformate, rădeau pereții crevaselor, tundeau
iluminatorii de conserve. am intrat în apă cu o conservă mare
în mână. încet, să nu mă audă conservele mici, să nu mă doară chila
singurul pește care nu mănâncă. branhiile
solare sunt transparente, folia trupului e translucidă. și nu mănânc
sunt pești pe care îi deschid și văd cum mă mestecă în timp
ce bulele de oxigen latră, mirosul lumânărilor și hoiturile care coboară
cine are o armă să împușcăm
aceste cadavre
îmi plâng solzii după o bucată de cer, uleiul, sucul propriu
mângîie brațele unei furculițe într-un răsărit al peștilor
oasele marinate se frâng atât de delicat între buzele unui copil
ochii se ridică precum baloanele
omul pește e un duplicat. el e mort, închis în stâncile
adâncurilor. e plină cala de moarte, e plin pieptul de
alge marine argintii, înmuiate în unt
solzii sunt ochii de pisică, ei
marchează intersecțiile pustii. de frica mea, peștele conservă
briza îmi colorează metalul, cuvintele luminoase de pe mine
descriu exact modul în care vor muri toți peștii
sunt moartea conservă
023204
0
pt o minimă armonie poetică:
- rădeau - tundeau
- \"am intrat în mare cu o conservă mare\"
- sunt - sunt - sunt - sunt / în numai 3 versuri.
- transparente - translucidă
- \"mângîind brațele unei furculițe într-un răsărit al tonilor\" - e bombastic așa
- \"mirosul_lumânărilor
\"
- dacă ai spus \"hoiturile care coboară\", nu mai accentua cu împușcarea cadavrelor. aș fi spus: \"luați câte o armă/să le împușcăm\" (sau ceva de genul ăsta)
- \"inchista în zăpada solvabilă/a adâncurilor\" - inchista? zăpada e solvabilă oricum.
- \"muiate în unt\" - înmuiate :)
- \"de frica mea, peștele conservă
vântul îmi colorează metalul\" - peștele conservă vântul? (și apoi vântul - metalul)
ideea e faină, de obicei ai idei surprinzătoare. aici suferă compoziția. e prea demonstrativ totul și cumva precipitat, neșlefuit.
mai vedem și următoarea.
Ela